Manevră eşuată!

248

În urmă cu aproximativ două luni, Revista 22, respectiv Mădălin Hodor a publicat o listă cu aşa-zişi colaboratori ai Securităţii, fapt ce a generat un uriaş scandal. Ţinta a fost clar Ioan Aurel Pop, încercându-se o manevră de manipulare exact când istoricul candida la preşedinţia Academiei Române. Chiar dacă atacul nu a putut fi lansat exact în acel moment, documentele fiind anonimizate, ”informaţiile” au fost obţinute ulterior, Hodor folosindu-se de calitatea pe care o avea la CNSAS, respectiv de cercetător în cadrul instituţiei. Pe principiul ”ce dai, aia primeşti”, Mădălin Hodor a primit o pedeapsă exemplară: a fost suspendat din calitatea de cercetător şi este cercetat disciplinar.

Lista prezentată de Revista 22 cu presupuşii colaboratori si Securităţii a stârnit vară vâlvă. Nu numai că este din start denigratoare, cu atât mai mult cu cât în documentul din 10.06.1985 se precizează că lista respectivă urmează a fi trimisă spre aprobare, şeful unităţii respective din cadrul DSS afirmând că: ”Lista cu colaboratorii din legătura unităţii dv. o vom trimite după ce aceştia vor fi trecuţi în caiet, în vederea obţinerii aprobării conform Hotărârii Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. privind întărirea controlului şi îndrumării de partid a organelor de securitate şi miliţie”, dar a fost clar un atac public la persoana lui Ioan Aurel Pop pe care adversarii săi nu l-ar fi vrut preşedinte al Academiei Române.

Conform legislaţiei, înainte de 1989, Securitatea nu putea recruta membri de Partid decât cu acordul conducerii Partidului. Cu alte cuvinte, pentru cei aflaţi pe listă la acel moment urma să se obţină aprobarea conducerii PCR, lucru care evident, nu s-a întâmplat în cazul lui Ioan-Aurel Pop. Cu atât mai mult cu cât în 2009 CNSAS l-a verificat pe Ioan Aurel Pop şi a concluzionat, prin Adeverinţa nr. 2689, disponibilă pe site-ul instituţiei: „Nu există date ori documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securităţii, în sensul legii, cu privire la domnul POP Ioan Aurel”.

 

Mai mult, în documentul prezentat de Revista 22 în dreptul numelui lui Ioan Aurel Pop există un ”NU”. Cel mai probabil, acel ”NU” înseamnă că Securitatea a considerat că nu se impune colaborarea cu Ioan Aurel Pop. Stejărel Olaru, chiar în Revista 22, explica relaţia Partid-Securitate: „Ceauşescu nu a mai permis Securităţii să-şi desfăşoare munca fără să informeze partidul. Pe scurt, asta a fost principiul pe care l-a avut în cap Ceauşescu. Apoi, el nu a permis Securităţii sa ancheteze membri de partid fără sa informeze partidul. În fine, nu a permis Securităţii sa recruteze informatori din rândul membrilor de partid fără să aibă acceptul partidului”, potrivit activenews.ro.

Manevra nereuşită a lui Hodor

Nu numai că Mădălin Hodor a aruncat în public informaţii tendenţioase, incomplet prezentate, dar s-a folosit de calitatea de cercetător pe care o avea în cadrul CNSAS şi a cerut să i se pună la dispoziţie documentul respectiv, chiar înainte de alegerea preşedintelui Academiei Române când în presă se vehicula că va fi ales Ioan Aurel Pop. Nu a reuşit să aibă acces la datele cerute, deoarece documentul era anonimizat, însă pentru a pune mâna pe ele, Mădălin Hodor a făcut o cerere nouă în calitate de angajat al CNSAS şi aşa a reuşit să obţină copii din respectivul dosar, iar informaţiile nu erau anonimizate. Din acest motiv, Mădălin Hodor este cercetat disciplinar de comisie. Aşadar, acreditarea de cercetător a acestuia i-a fost suspendată de o comisie disciplinară a Colegiului în urma anchetei disciplinare care a vizat publicarea documentului fără o cercetare riguroasă şi fără respectarea strictă a legii CNSAS. Decizia de suspendare a sa a fost luată cu 11 voturi „pentru” şi doar două „împotrivă”.

Hodor era acreditat pentru următoarele teme de cercetare: „Cadrele Securităţii, 1948-1989,  Istoria spionajului românesc de la Al Doilea Război Mondial la Revoluţia din Decembrie 1989, Jaful de la Filiala Giuleşti a B.N.R. din 195,  Revoluţia Română din Decembrie 1989”.

 

Istoricul Florin Abraham: ”Nu Adevărul era miza, ci aruncarea acuzaţiei de colaboraţionism asupra unei persoane incomode”

Vă redăm un pasaj al istoricul Florin Abraham care a vorbit despre compromiterea lui Ioan Aurel Pop odată cu ”descoperire-bombă” a lui Mădălin Hodor.

”Lipsa de demnitate a demersului dlui Hodor este ignorarea unui criteriu sacrosanct pentru istorici: „audiatur et altera pars”. În condiţiile în care lista în care apare numele dlui Ioan Aurel Pop (cu menţiunea olografă „nu”) era cunoscută în CNSAS de un deceniu, de nu l-a chestionat dl. Hodor pe rectorul universităţii clujene în legă- tură cu informaţiile care apar în respectivul document? Răspunsul devine inevitabil: pentru că nu Adevărul era miza, ci aruncarea stigmatului colaboraţionismului asupra unei persoane incomode pentru Gupul numit „Boierii Minţii” (n.r. – Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia Patapievici etc) pe care îl frecventează şi acum doreşte să-l prezinte cu aura unei victime a unor maşinaţiuni politice. Adevărul trebuie spus răspicat: nu dl. Hodor este victima, ci persoanele asupra cărora a plasat stigmatul colaboraţionismului, fără a avea dovezi în afara dubiului. Din păcate, mecanismul maculării este anun- ţat a fi pus în funcţiune pentru alte persoane cu mare notorietate. În acest tip de demers, importante nu sunt dovezile factuale incontestabile, ci aruncarea suspiciunii asupra „inamicilor” (principiu clasic al propagandei totalitare).”, spune istoricul Florin Abraham, potrivit evz.ro.

 

Liderii GDS au încercat să influenţeze alegerile la şefia Academiei Române

Revista 22 este editată de Grupul de Dialog Social (GDS) şi se recomandă drept „presă nealiniată”, însă cu toate acestea, s-a dovedit a fi un instrument de manipulare. Unele voci spun că GDS a fost creat de magnatul Soroş în ianuarie 1990, alături de răposatul  Silviu Brucan, agent demonstrat al KGB. Se ştie că primul preşedinte al GDS, sociologul Alin Teodorescu, informator al Departamentului Securităţii Statului (DSS) şi agent AVO (acronimul Securităţii R. P. Ungară), a fost în acelaşi timp şi preşedinte al Fundaţiei Soroş, o direcţie ale unui grup de interese antiromâneşti cu multiple ramificaţii. Au rămas aşadar cele imprimate de ”naşii” Silviu Burcan şi George Soroş.

 

LĂSAȚI UN MESAJ