Fosta șefă a Poliției Municipale Cluj-Napoca, Mariana Ilieș a ajuns după pensionare funcționar public la Primăria Gilău, de unde a fost împuternicită șef-serviciu la Poliția Locală din comună. Fără să comentăm prea mult noua modă de transfer, ne-a atras atenția stelele false de pe epoleții doamnei Ilieș pe care le-a plimbat cu fală cu ocazia Zilelor Gilăului. Observăm din poza de mai jos că Marianei Ilieș îi cam ”place” stelele (greșeală gramaticală voită), așa că și-a aruncat trei pe epolet, în loc de una cum ar fi normal. Doamna Ilieș, stelele nu se cumpără la vrac!
Vă prezentăm mai jos ce spune regulamentul de organizare și funcționare a poliției locale:
Însemnele distinctive de ierarhizare
În raport cu funcțiile îndeplinite, însemnele distinctive de ierarhizare au următoarele forme și mărimi:
a) șeful poliției locale – 3 stele tip octogon metalice sau textile, cu lățimea de 25 mm, de culoare gri-argintiu, așezate pe epolet;
b) adjunctul șefului – două stele tip octogon metalice sau textile, cu lățimea de 25 mm, de culoare gri-argintiu, așezate pe epolet;
c) șeful de serviciu – o stea tip octogon metalică sau textilă, cu lățimea de 25 mm, de culoare gri-argintiu, așezată pe epolet;
d) șeful de birou sau compartiment – 3 trese din metal sau textil, de culoare gri-argintiu, în formă de V, cu lățimea de 5 mm, așezate paralel pe epolet, având între ele o distanță de 3 mm;
e) funcționarul public superior – două trese din metal sau textil, de culoare gri-argintiu, în formă de V, cu lățimea de 5 mm, așezate paralel pe epolet, având între ele o distanță de 3 mm;
f) funcționarul public principal – o tresă din metal sau textil, de culoare gri-argintiu, în formă de V, cu lățimea de 5 mm, așezată pe epolet;
g) funcționarul public asistent – epolet fără tresă.
Nici asteia nu-i ajunge pensia?
Eminescu La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre, Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, şi nu e. Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adâncă, Lumina stinsului amor Ne urmăreşte încă. Alecsandri Stelele De la mine pân’ la tine Numai stele şi lumine! Dar ce sunt acele stele? Sunt chiar lacrimile mele Ce din ochii-mi au zburat Şi pe cer s-au aninat Cum se-anină despre zori Roua limpede pe flori!… Vărsat-am multe din ele Pentru soarta tării mele! Multe pentru cei ce sunt Pribegiţi de pe pământ! Multe lacrimi de jelire… Iar de dulce fericire Ah! Vărsat-am numai două, Şi-s luceferi amândouă!