Mediafax Group a depus luni plângere penală pe numele celor care au redactat și semnat protocolul Parchetul General-SRI nr.00750/003064, din 2009, fiind nominalizate 6 posibile infracțiuni, printre care abuz în serviciu și delapidare, anunță agenția de presă. Semnatarii protocolului sunt Tiberiu Nițu, Florian Coldea, Codruța Kovesi și George Maior.
În plângerea penală a Mediafax Group, depusă luni la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se arată că, începând cu 2014, subscrisa MEDIAFAX GROUP S.A. a fost supusă mai multor presiuni care, într-un final, s-au concretizat în numeroase controale din partea organelor fiscale locale și centrale, respectiv în constituirea unui dosar de urmărire penală.
Cu privire la efectele pe care le-a avut Protocolul de cooperare dintre Parchetul General și Serviciul Român de Informații, în plângere se precizează faptul că în dosarul de urmărire penală, care vizează compania, pot fi identificate o serie de documente încheiate la sediul PICCJ – Secția de Urmărire penală și Criminalistică de ofițeri ai SRI, fiind vorba despre șase procese verbale din perioada 22-29 decembrie 2014.
Textul integral al plângerii penale depusă de Mediafax:
Catre:
PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
DOMNULE PROCUROR GENERAL
Subscrisa MEDIAFAX GROUP S.A. (în insolvență / reorganizare), cu sediul în București, … depunem prezenta
PLÂNGERE PENALĂ
împotriva persoanelor care au redactat / semnat Protocolul de cooperare nr. 00750 / 003064 din 04.02.2009 (în continuare „Protocolul”), încheiat între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (în continuare „PICCJ”) și Serviciul Român de Informații (în continuare „SRI”), cu privire la savarsirea urmatoarelor infractiuni:
Abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 C.pen.;
Compromitere a intereselor justitiei, prevazuta de art. 277 C.pen.;
Uzurpare a functiei, prevazuta de art. 300 C.pen.;
Delapidarea, prevazuta de art. 295 C.pen.;
Deturnare de fonduri, art. 307 C.pen.;
Divulgare a informatiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevazuta de art. 304 C.pen.
MOTIVE
I. Situația de fapt / juridică
Începând cu prima parte a anului 2014, subscrisa MEDIAFAX GROUP S.A. a fost supusă mai multor presiuni care, într-un final, s-au concretizat în numeroase controale din partea organelor fiscale locale și centrale, respectiv în constituirea unui dosar de urmărire penală (creat artificial) la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.
Astfel cum se poate observa din documentele atașate plângerii, la data de 05 Mai 2014, A.N.A.F. – DGAF a transmis în mod direct Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv direct către Secția de Urmărire penală și Criminalistică, Adresa nr. 1068617 întocmită tot la data 05 Mai 2014.
În acest sens, este relevant petitul Adresei nr. 1068617 din 05 Mai 2014:
„Către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Secția De Urmărire Penală Și Criminalistică”.
Apoi, la data de 13 Mai 2014, Adresa cu nr. 1068617 emisă de ANAF – DGAF la 05 mai 2014 a fost înaintată de PICCJ către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-a constituit dosarul nr. 1739/P/2014. În aceași zi de 13 Mai 2014, a fost întocmit Referatul motivat nr. 2030/II-6/2014 către Procurorul General Tiberiu Nițu și s-a solicitat preluarea dosarului 1739/P/2014, care abia se constituise la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
În final, ca urmare a Referatului motivat nr. 2030/II-6/2014, Procurorul General Tiberiu Nițu a emis Ordonanța nr. 1456/C/2014 din 16 Mai 2014 prin care a dispus preluarea dosarului 1739/P/2014, fiind format la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dosarul nr. 332/P/2014.
Rezultă astfel că PICCJ a fabricat „sesizarea” (anterior datei de 05 Mai 2014) solicitând în mod ilegal către A.N.A.F. – DGAF (fără să existe niciun dosar de urmărire penală la acea dată) să realizeze un control asupra „grupului de firme controlate în mod direct sau indirect de Adrian Sârbu”.
În caz contrar, este destul de evident că A.N.A.F. – DGAF nu avea niciun motiv să răspundă direct către PÎCCJ, respectiv direct către Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, deoarece faptele „descoperite” ar fi fost de competența Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Cu toate acestea, începând cu 16 Mai 2014, societatea subscrisă Mediafax Group SA a fost cercetată în cadrul dosarului nr. 332/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
II. Aplicarea Protocolului de cooperare nr. 00750 / 003064 din 04.02.2009
Cu privire la efectele pe care le-a avut Protocolul de cooperare nr. 00750 / 003064 din 04.02.2009 încheiat între PICCJ și SRI, respectiv cu privire la vătămarea drepturilor subscrisei Mediafax Group SA, arătăm că, în cuprinsul Volumului 11 dosar urmărire penală 332/P/2014 (fila 71 și urm.), pot fi identificate o serie de documente încheiate la sediul PICCJ – Secția de Urmărire penală și Criminalistică de ofițeri ai SRI:
– 2 (două) Procese-verbale din data de 22 decembrie 2014,
– 2 (două) Procese-verbale din data de 23 decembrie 2014,
– 2 (două) Procese-verbale din data de 29 decembrie 2014.
Din cuprinsul acestor procese-verbale rezultă că „specialiști din cadrul INSTITUTULUI pentru TEHNOLOGII AVANSATE” (dar numele acestor specialiști nu este arătat), au procedat la clonarea și la percheziționarea informatică a datelor stocate în memoria unor laptopuri, calculatoare, stick-uri de memorie etc. ridicate în urma unor percheziții efectuate la sediul social al Mediafax Group SA (str. Aurel Vlaicu 62 – 66).
Mai precis, în baza Protocolului de cooperare nr. 00750 / 003064 din 04.02.2009, specialiști din cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate (ofițeri SRI) au efectuat acte de urmărire penală în dosarul penal nr. 332/P/2014 al PICCJ – Secția de Urmărire penală și Criminalistică.
Având în vedere cele de mai sus, există și posibilitatea ca „specialiștii” din cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate să fi participat inclusiv la perchezițiile domiciliare efectuate la sediul social al Mediafax Group SA (str. Aurel Vlaicu 62 – 66), pentru a se „identifica” obiectele care trebuiau ridicate în urma percheziției.
În ceea ce privește Institutul pentru Tehnologii Avansate, precizăm că acesta este componenta tehnico-ştiinţifică a SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAŢII și desfăşoară activităţi complexe de cercetare, proiectare şi micro-producţie, în domenii precum : electronică, mecanică, optică, informatică, matematici aplicate, comunicaţii.
De asemenea, Institutul pentru Tehnologii Avansate funcționează împreună cu Centrul Tehnic de Securitate, divizia din cadrul SRI care deține sistemul unic de interceptări.
Având în vedere că Procesele-verbale din 22 decembrie 2014 au fost întocmite cu ajutorul unor ofițeri SRI la începutul fazei de urmărire penală (rechizitoriul fiind emis la 28 Martie 2016), putem presupune în mod rezonabil că au mai existat și alte cooperări între SRI și PICCJ cu privire la administrarea și obținerea probelor / mijloacelor de probă în dosarul nr. 332/P/2014, motiv pentru care vă rugăm să dispuneți efectuarea unor cercetări în acest sens.
III. Aspecte privind infracțiunile săvârșite
Analiza Protocolului arata ca dispozitiile cuprinse de acesta „confera” Serviciului Roman de Informatii nu doar acces nestingherit la dosarele de urmarire penala instrumentate de parchetele din Romania, ci si competente specifice organelor de urmarire penala, SRI fiind implicat direct in activitatile de cercetare / urmarire penala, precum si in activitatile de adminstrare a probelor / mijloacelor de proba, asa cum se poate observa din exemplul de mai sus.
Or, conform Legii nr. 14/1992 privind organizarea si Functionarea Serviciului Roman de Informatii, organele Serviciului Roman de Informatii nu pot efectua acte de cercetare penala (art. 13).
Avand in vedere situatia de fapt (fiind convinsi ca, in urma cercetarilor, vor fi descoperite si alte acte de urmarire penala efectuate de ofiteri SRI), precum si cele expuse in paginile de mai sus, apreciem ca pot fi identificate elementele care contureaza savarsirea mai multor infractiuni.
Se poate observa ca incheierea Protocolul de cooperare reprezinta o fapta a unui functionar public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, a indeplinit in mod defectuos actele si operatiunile specifice. Prin aceasta indeplinire defectuoasa, functionarul a cauzat pagube si vatamari drepturilor si intereselor legitime ale persoanei juridice Mediafax Group SA.
Se observa ca societatea a facut obiectul cercetarilor in dosarele penale instrumentate de „echipele operative comune”, in care ofiterii Serviciului Roman de Informatii au administrat probe / mijloace de proba, respectiv au desfasurat activitati de ancheta / urmarire penala. Astfel, sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de Abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 C.pen.
De asemenea, pot fi observate dispozitiile art. 277 C.pen. care reglementeaza infractiunea de „Compromitere a intereselor justitiei”. Cu privire la aceasta infractiune, Codul penal arata ca dezvaluirea, fara drept, de mijloace de proba sau de inscrisuri oficiale dintr-o cauza penala, inainte de a se dispune o solutie de netrimitere in judecata ori de solutionare definitiva a cauzei, de catre un functionar public care a luat cunostinta de acestea in virtutea functiei, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda. In acest sens, sunt de mentionat Articolele 3 si 6 din Protocolul de cooperare, in baza carora au existat mecanisme prin care s-a asigurat comunicare operativa a datelor si informatiilor din dosarele de urmarire penala, existand un schimb concret de informatii intre organele de urmarire penala si ofiterii Serviciului Roman de Informatii cu privire la infractiunile prevazute de Articolul 2 din Protocol, dintre care exemplificam: infractiuni contra patrimoniului, care au produs consecinte deosebit de grave; falsificare de monede sau de alte valori; infractiuni privind jocurile de noroc; spalarea banilor; infractiuni de coruptie, infractiunile asimilate acestora, precum si infractiunile in legatura directa cu infractiunile de coruptie etc.
Apoi, existand indicii rezonabile ca, in baza Protocolului de cooperare, anumiti functionari publici, aflati in timpul serviciului, au indeplinit acte (de cercetare / urmarire penala; strangere si administrare a probelor / mijloacelor de proba) ce nu intrau in atributiile lor de serviciu, consideram ca pot fi intrunite si elementele constitutive ale infractiunii de „Uzurpare a functiei”, prevazuta de art. 300 C.pen. Faptele astfel savarsite in baza Protocolului au cauzat pagube si vatamari drepturilor si intereselor legitime ale persoanei juridice Mediafax Group SA, cel putin cu privire la dosarul 332/P/2014 in cadrul caruia ofiterii Serviciului Roman de Informatii au administrat probe / mijloace de proba, respectiv au desfasurat activitati de ancheta / urmarire penala.
Protocolul de cooperare a condus in mod evident la situatia in care ofiterii Serviciului Roman de Informatii si resursele acestui serviciu sa nu fie directionate catre domeniul de activitate reglementat prin Legea nr. 14 din 24 februarie 1992, ci catre obtinerea de date si informatii in dosarele de urmarire penala ale parchetelor sau chiar catre activitati specifice organelor de urmarire penala (cercetare penala, administrarea unor probe / mijloace de proba etc.). Asadar, consideram ca trebuie analizat daca semnarea Protocolului de cooperare si punerea in aplicare a acestuia, ca urmare a aprobarii Directorul Serviciului Roman de Informatii de la momentul 2009, constituie fapte de folosire de catre un functionar public, in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza, astfel cum arata dispozitiile art. 295 C.pen. (Delapidarea).
In egala masura, aceasta verificare poate viza si faptele persoanelor reprezentante ale Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justiei, care au semnat si pus in aplicare respectivul Protocol, incepand cu momentul 2009. Potrivit art. 70 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie coordoneaza activitatea parchetelor din subordine si gestioneaza bugetul Ministerului Public. Tot art. 70 arata ca Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este condus de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ajutat de un Prim-adjunct si un Adjunct. Astfel cum se poate observa, Protocolul de cooperare a fost semnat atat de Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (de la momentul 2009), cat si de Prim-adjunct. Asadar, in raport de dispozitiile art. 295 C.pen., consideram ca se impune a fi analizat daca, in baza Protocolului de cooperare, resursele umane si materiale ale parchetelor din Romania au fost folosite in cadrul unor activitati care exced cadrul stabilit de procesul penal.
Faptele descrise mai sus pot intruni elementele constitutive ale infractiunii de „Deturnare de fonduri” (art. 307 C.pen.) care arata ca schimbarea destinatiei fondurilor banesti ori a resurselor materiale alocate unei autoritati publice sau institutii publice, fara respectarea prevederilor legale (adica spre alte obiective decat cele stabilite prin Bugetul de Stat), se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani. Este de mentionat ca, pentru realizarea elementului material, norma de incriminare nu mai prevede producerea unei consecinte de natura materiala sau vreo paguba in patrimoniul autoritatii publice sau institutiei publice prin schimbarea destinatiei fondurilor banesti sau resurselor materiale alocate acestora.
De asemenea, apreciem ca ar trebui verificat si daca, raportat la incheierea si punerea in aplicare a Protocolului de cooperare, s-a savarsit infractiunea de „Divulgare a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice” (art. 304 C.pen.), în oricare dintre cele trei variante, respectiv:
1) divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă;
2) divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă;
3) dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), s-a săvârşit o infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o infracţiune contra vieţii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
Astfel cum rezulta din cuprinsul Protocolului de cooperare, a existat un schimb real de informatii intre Serviciul Roman de Informatii si parchetele din Romania, subordonate Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (incepand cu momentul 2009). Prin urmare, din moment ce procurorii au transmis informaţii secrete de serviciu / nepublice (mai precis, informatii si date care proveneau din ancheta penala si din dosarele de urmarire penala care sunt, cel putin, nepublice), iar ofiterii Serviciului Roman de Informatii, la randul lor, au transmis informaţii secrete de serviciu / nepublice care proveneau din activitatile operative ale Serviciului, apreciem ca pot fi intrunite elementele constitutive ale infractiunii de „Divulgare a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice” (art. 304 C.pen.), în oricare dintre cele trei variante.
MEDIAFAX GROUP S.A.
KPMG RESTRUCTURING SPRL
