Sindicatul ”Solidaritatea Sanitară Cluj” a dat în judecată Spitalul Judeţean pentru că sunt solicitaţi la cazurile de urgenţă din UPU. Pe cât sună de absurd, pe atât Sindicatul s-a făcut de ruşine, deoarece judecătorul de la Tribunalul Cluj a decis să le respingă acţiunea. Care sunt motivele medicilor de la Ortopedie I şi II precum şi lucrurile fireşti ce conducerea Spitalului Judeţean Cluj le-a cerut de la aceştia, le prezentăm în acest material.

 

Anul acesta au luat naştere mai multe tensiuni între cadrele UPU şi medicii de la Ortopedie I şi II, unităţi subordonate de mai bine de şase ani, Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă.

Potrivit surselor din interior, de fiecare dată când erau chemaţi pentru a ajuta pacienţi aflaţi în stare gravă, doctorii ortopezi lansau diferite comentarii şi susţineau că nu e de obligaţia lor să facă acest lucru.

„Veneau şi comentau tot timpul. Spuneau ca nu e normal să fie chemaţi pentru cazuri aici(n.r Unitatea de Primiri Urgenţe Cluj) şi că ei trebuie să se ocupe doar de pacienţii de la ei din spital. Tot timpul existau discuţii pe această temă. Nu văd de ce se comportă aşa, în afară de faptul că le este lene să vină să ne ajute” susţine un angajat al UPU.

 

Fişa de post nesemnată

Pentru anul în curs, tuturor cadrelor medicale li s-a dat spre semnare o fişă a postului ce conţine excusiv obligaţiile doctorilor, stipulate de astfel prin lege, faţă de funcţia ocupată.

Însă, medicii ce au dat în judecată Spitalul de Urgenţă Cluj au refuzat în cele şapte luni să semneze fişa respectivă, lucru ce poate duce, conform legii, la încetarea contractului de muncă.

„ Se poate observa din textul fişei postului că SCJU Cluj-Napoca ne impune, practic, să ne deplasăm la orice solicitare din partea unui alt medic din spital, în condiţiile în care acest medic solicitant consideră că se impune o astfel de deplasare. (…)În acelaşi timp, nici pacienţii cu traumatisme multiple care ajung în UPU-SMURD nu beneficiază de asistenţă medicală de specialitate conform standardelor medicale în vigoare. Atât practica medicală cât şi legea impun că în cazul pacienţilor medicali politraumatizaţi să se poată interveni în cel mult 10 minute de la intrarea pacientului în serviciul de urgenţă. Există ţări în care acest timp este de doar cinci minute.

Este imposibil pentru medicul de gardă de la ortopedie să ajungă în 10 minute la UPU-SMURD, aşa cum cere chiar legea. Din momentul în care medicul este solicitat să se deplaseze la urgenţe, acesta trebuie să comande un taxi, trebuie să se schimbe din ţinută de spital în ţinută de oraş, trebuie să se deplaseze prin traficul şi pe sensurile unice din Cluj-Napoca 2-3 km, şi apoi să se schimbe din nou în ţinută de spital când ajunge la UPU-SMURD. Este imposibil să facă toate aceste lucruri în zece minute” se apărau cei din Sindicatul ”Solidaritatea Sanitară Cluj”.

 

Asistenţa medicală de urgenţă referitoare la cazurile de politraumă este organizată, în Spitalul Clinic de Urgenţă Cluj-Napoca, în conformitate cu prevederile legale (inclusiv ORDIN nr. 1764 din 22 decembrie 2006, privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor de urgenţă locale, judeţene şi regionale din punctul de vedere al competenţelor, resurselor materiale şi umane şi al capacităţii lor de a asigura asistenţa medicală de urgenţă şi îngrijirile medicale definitive pacienţilor aflaţi în stare critică).

 

Li s-a cerut doar să îşi facă meseria

Gazeta de Cluj a cerut şi un punct de vedere al managerului Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, Petru Şuşcă.

Acesta a declarat că în ciuda rebeliunii nefondate a medicilor ortopezilor îşi va da interesul să le ofere sprijin în continuare şi că instituţia doreşte de la aceştia doar să îşi facă meseria.

„Consider că legislaţia legală în vigoare ar trebui aplicată atât de conducere cât şi de ceilalţi angajaţi ai spitalului. Există un  ordin de ministru încă din 2006 şi nu am cerut nimic în plus, decât să aplicăm legea. Într-o şedinţă de comitet director, am luat decizia ca transportul cu taxi-ul pentru situaţia în care medicul se deplasează de urgenţă să fie decontat, de către spital, pentru a condiţii necesare pentru a interveni în  folosul pacientului.

Conducerea Spitalului nu are nimic cu medicii angajaţi ai secţiilor clinice  de Ortopedie, dimpotrivă le recunoaştem  meritele, şi tot ce s-a dorit e ca aceştia să înţeleagă că dacă nu ar fi fost situaţii de urgenţă, nu ar fi fost convocaţi.

Pentru conducerea spitalului, la fel de importanţi sunt atât pacienţii internaţi în secţiile clinice cât şi cei ce sosesc în urgenţă cu politraume.

Sperăm ca în continuare să ne bazăm pe colaborarea acestora, având în vedere că la rândul ei, conducerea le va asigura tot sprijinul ”, a declarat managerul Petru Şuşcă.

 

petru susca net
Conducerea Spitalului Judeţean ia măsuri

Reclamaţiile medicilor ortopezi sunt total nejustificate, iar intervenţia Sindicatului fără a se documenta şi a solicita un proces de mediere o estimăm abuzivă şi iresponsabilă.  Aducem următoarele argumente:

În secţia Clinica Ortopedie I şi II există două linii de gardă plătite de medici ortopezi şi o linie de gardă de ATI; pe lângă acestea, există cel puţin încă un medic rezident în specialitatea ortopedie, care efectuează garda obligatorie. În mod normal, ambele linii de gardă ar putea fi acoperite de medicii ortopezi din cele două secţii (în număr de 8 – în condiţiile în care legea prevede ca o linie de gardă poate fi organizată acolo unde există patru medici din aceeaşi specialitate). Acest lucru nu se întâmplă, în consecinţă, pe linia a doua de gardă, plătită, există situaţii în care sunt medici rezidenţi de an mare (dar nu exclusiv). Conform art. 33 ord 870 /2004, actualizat „Medicii rezidenţi începând cu anul III de rezidenţiat pot fi incluşi in linia de gardă plătită, pe specialităţi, la aprecierea şi pe răspunderea medicului sef de secţie, numai în situaţia în care în spital sunt organizate două linii de gardă în aceeaşi specialitate”. Această înseamnă că, în momentul când seful de secţie aprobă ca un medic rezident să fie inclus în linia de gardă plătită, el îşi asumă responsabilitatea acestei decizii, implicit a faptului că medicul rezident respectiv este capabil să facă faţă solicitărilor serviciului de gardă de specialitate. De altfel, în alte secţii ale spitalului, medicii şefi de secţie organizează un examen de evaluare a medicilor rezidenţi înainte de a le aproba includerea în linia de gardă plătită, astfel încât să se asigure că au cunoştinţele şi abilităţile necesare, soluţie pe care am sugerat-o şi şefilor de secţie ortopedie. În consecinţă, afirmaţia că medicul de gardă rezident de pe linia 2 de gardă nu are competenţa de a se ocupa de eventualele urgenţe survenite pe secţie nu este justificată, cu atât mai mult cu cât are şi concursul medicului de gardă ATI şi a medicului rezident de gardă.

În condiţiile în care în clinicile de ortopedie nu există bloc operator funcţional în gardă, soluţia ca pacienţii politraumatizaţi să fie transportaţi la clinica ortopedie pentru îngrijiri de specialitate nu este funcţională (ei neputând fi operaţi în clinica ortopedie în cursul gărzii). În plus, este vorba de pacienţi cu politraumatisme, în stare gravă, pentru care transportul la clinica ortopedie ar fi un factor suplimentar de agravare. Mai mult, în aceste cazuri, frecvent este nevoie de intervenţii complexe, cu participarea atât a ortopedului cât şi a chirurgului generalist, vascular şi plastician, singurul bloc operator în care sunt întrunite dotările necesare pentru toate specialităţile fiind blocul operator din clădirea Chirugie I.

În contextul în care nu se efectuează operaţii ortopedice în gardă, afirmaţia că „ni s-a impus sa lăsăm 70-75 de pacienţi chirurgicali internaţi în secţiile de ortopedie în grija medicului rezident sau a asistentei medicale” este neadevărată, în secţie rămânând un medic pe linia de garda plătită (linia 2) (deci competent, conform acordului şefului de secţie), încă un medic rezident de gardă şi medicul de gardă ATI, care pot să facă faţă oricăror complicaţii survenite la pacienţii internaţi.

Conform art. 43 din  870 /2004 actualizat: „Este interzis medicilor care sunt de gardă să părăsească unitatea sanitară pe durata serviciului”. În cazul de faţă, unitatea sanitară este Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, cu 33 de clădiri şi 42 de secţii, cu rol de Spital Regional de Urgenţă. Prin urmare, deplasarea între secţiile spitalului, în timpul gărzii, numai în vederea  acordării asistenţei medicale de urgenţă în cazuri critice, nu constituie o părăsire a gărzii, ci este o obligaţie a medicilor de gardă.

Dimpotrivă, conform Codului de Deontologie Medicală a Colegiului Medicilor din România (CMR) articolul 22: „Fapte şi acte nedeontologice: Sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic, în special, următoarele acte: b) cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege sau de normele profesiei, refuzul acordării serviciilor medicale”.

În condiţiile actuale, singura soluţie este deplasarea medicilor de gardă între secţiile spitalului, numai pentru rezolvarea unor cazuri critice sau complexe, cu pericol vital. Acest lucru se întâmplă zilnic, medicii de gardă din secţiile Medicina Internă I II si II, Cardiologie, Chirurgie I, Chirurgie Maxilo-Facială, Neurologie, prezentându-se la solicitare în Unitatea de Primire Urgenţe pentru consultaţii şi intervenţii de specialitate, în condiţiile în care UPU este o clădire distinctă din cadrul SCJU. Toţi aceşti medici au înţeles necesitatea acestui demers in folosul pacientului (care este însuşi scopul activităţii medicale), chiar dacă este dificil şi incomod în condiţiile pavilionare ale spitalului. Singurii care consideră acest demers „ilegal” sunt medicii ortopezi, în condiţiile în care în primele 6 luni ale anului 2016 au fost un număr de 19 solicitări de deplasare în gardă la clinica Chirurgie I (în medie, o solicitare la 10 zile).

Toate prevederile din fişele de post medici specialişti/primari sunt conforme cu prevederile legale.

Responsabilitatea solicitării consulturilor inter-clinice revine medicului din UPU, respectiv medicului şef de gardă din Chirurgie I (coordonator de politraumă), care, în urma evaluării pacientului politraumatizat, decide care sunt specialităţile necesare de urgenţă pentru rezolvarea cazului, iar medicii din specialităţile respective au obligaţia de a se prezenta şi a acţiona în vederea rezolvării cazului critic.

 

Instanţa e de partea spitalului

În cele din urmă, Tribunalul Cluj a decis să respingă acţiunea sindicatului ”Solidaritatea Sanitară Cluj” cu calitate de pîrît în dosarul respectiv.

Soluţia pe scurt: Respinge acţiunea formulată de către reclamantul, în numele şi pentru membrii de sindicat în contradictoriu cu pârâtul. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Cluj.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.