Mesajul tânărului care s-a aruncat la “Km.17” sub tren: „Florian Pittiş m-a ales să fac parte din Teleenciclopedia lui”!

Povestea lui Andrei Sebastian Matei, tânărul în vârstă de 28 de ani din comuna Iara care şi-a pus capul pe şine, în faţa trenului, în zona Hanului “Kilometrul 17” din Jucu pare desprinsă dintr-un film horror. Aceasta ne-a fost realatată cu ochii în lacrimi, de către fratele său, Dorel Matei şi de vărul său, Aurelian Surd, scoţând în evidenţă un personaj straniu – care în urmă cu două luni de zile şi-a părăsit bănoasa muncă de şofer de TIR, din Spania şi s-a întors în ţară ca să colinde mănăstirile. În scrisoarea sa de adio, în care-şi cere iertare de la cei dragi, Sebastian menţiona printre altele: „Am încercat să mă împotrivesc Destinului, dar nu am reuşit”! Rudeniile lui spun însă că la originea gestului său pare a fi o cruntă decepţie sentimentală…

Şi-a  lăsat serviciul din Spania pentru a colinda mănăstirile

Moartea lui Andrei Sebastian Matei scapă, cu adevărat, înţelegerii comune prin absurdul ei: acesta lăsase totul baltă în Spania şi de atunci lua la rând mănăstirile. Însă ceva nelămurit l-a determinat în noaptea de 20 spre 21 iunie (n.n. – luni spre marţi) să prefere să-şi parcheze autoturismul la Hanul „Kilometrul 17” – între Apahida şi Jucu – în loc să se întoarcă la Iara, unde-l aşteptau fratele, cumnata şi nepoţica în vârstă de 6 ani. Între timp, de circa două săptămâni tatăl său zăcea internat în stare gravă – comă de gradul patru – la Clinica de Neurologie din Cluj-Napoca, dar acest lucru Sebastian nu-l ştia fiindcă de doi ani de zile, în mod inexplicabil, n-a mai dat niciun semn de viaţă. Rudele lui ştiau însă de la colegii lui din Spania că singura lui relaţie este o anume Andreea, studentă din Cluj, de care se despărţise cu ceva timp în urmă, el fiind la rândul său student la Drept, la U.B.B. , secţia învăţământ  la distanţă. În noaptea fatidică a poposit la Hanul „Kilometrul 17”, situat între localităţile  Apahida şi Jucu, după care a scris un bilet de adio, l-a postat la vedere, pe bordul automobilului, a trecut drumul şi profitând de întuneric şi-a pus gâtul pe linia ferată, aşteptând un tren. Aşa că inevitabilul s-a produs: un tren care trecea la acea oră pe linia respectivă i l-a tăiat cu o precizie chirurgicală, locomotiva târându-i apoi trupul la o distanţă de circa zece metri de capul rămas între traverse, ca o minge de fotbal. După ce conductorul trenului a anunţat autorităţile, la faţa locului şi-a făcut apariţia o echipă de criminalişti de la Poliţia TF, precum şi poliţişti de la Secţia Rurală Apahida. Se pare că poliţiştii, după ce i-au verificat lui Sebastian telefonul au constatat că înainte să-şi ia viaţa tânărul ar fi avut o ultimă convorbire, în jurul orei 21.30, cu un călugăr de la mănăstirea Cernica. După ce s-au încheiat cercetările, dis de dimineaţă, când se crăpa deja de ziuă, trupul tânărului a fost adus, deux pieces, într-un sac de plastic, la I.M.L. Cluj, în vederea efectuării necropsiei.

„Zicea că vine în ţară să-şi omoare prietena şi apoi să se sinucidă”

Miercuri, 22 iunie, în curtea I.M.L. Cluj îşi fac apariţia fratele, cumnata şi vărul decedatului. Acceptă bucuroşi, ca pe-o descătuşare sufletească, să relateze întreaga tărăşenie, mai ales că-i necăjiseră nişte jurnalişti de la o publicaţie turdeană, care le-au făcut o mare nedreptate scriind că sinucigaşul ar fi comis gestul disperat pentru că fusese repudiat de familie şi alungat de acasă. Fratele lui, Dorel Matei, un bărbat în vârstă de 32 de ani mărturiseşte că a muncit împreună cu Sebastian în Spania, până în urmă cu doi ani când s-a căsătorit, însă de atunci nu a reuşit să-l mai întâlnească pe fratele său mai mic, în ciuda unor eforturi supraomeneşti. Declară acesta mai departe: „Am aflat de la colegii lui că-şi făcuse lichidarea de la muncă şi că vine în ţară ca să o omoare pe prietena lui, Andreea, şi apoi se sinucide. Noi chiar ne-am adresat la Interpol, în urmă cu aproape două săptămâni, ca să-l găsească şi să-l înştiinţeze că tata e în comă, după un accident vascular cerebral şi să-l determine să se întoarcă repede acasă. E inexplicabilă dispariţia lui, fiindcă până la nunta mea Sebastian fusese aproape de noi, ataşat trup şi suflet familiei, mai ales că ne şi ridicasem – din banii câştigaţi de noi, dar prin munca lui tata, constructor de profesie – o vilă superbă în Făgetul Ierii”. Intervine în discuţie şi vărul decedatului, Aurelian Surd: “Între timp am aflat că Sebastian plecase de două luni din Spania şi lua la rând mănăstirile din România, printre care “Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava, Cozia, etc. Şi încă un aspect: până şi ultimul număr imprimat pe telefonul lui, găsit după ce comisese gestul, era al unui călugăr de la mănăstirea Cernica. Cred că se afla într-o depresie puternică, pentru că în bordul maşinii am găsit Tarosin, dar şi alte medicamente contra accidentelor vasculare. Dar, în afară de depresie, din câte ştim nu suferea de nicio boală, fiindcă avea controale dese la serviciu în acest sens”. Îl rog pe Surd să-mi dezvăluie, pe cât posibil, conţinutul biletului sinucigaş. Acesta se execută rapid, “recitându-l” ca pe-o poezie: “Prin acest bilet îmi cer iertare de la mama, tata, fratele, nepoţica şi cumnata mea. Am încercat să mă împotrivesc Destinului dar nu am reuşit pentru că Florian Pittiş m-a ales să fac parte din Teleenciclopedia sa. Nu te poţi împotrivi profeţiilor, cu toate că am încercat din răsputeri să fac acest lucru”. Apoi bărbatul izbucneşte, parcă neputincios: “Nu înţeleg partea cu Pittiş, pentru că lui Sebastian îi plăcea hip-hop-ul, muzica etno, muzica veselă sau cea clasică. Ţin minte, avea la el în urmă cu doi ani – când a venit la nunta fratelui – “Anotimpurile” lui Vivaldi şi de asemenea ştiu şi că asculta adeseori Richard Clayderman. Vă spun cu mâna pe inimă, omul era perfect echilibrat, nu era consumator de alcool şi nimeni nu poate spune că l-a văzut beat, vreodată. De pildă, mie medicii mi-au dat doar o lună de trăit fiindcă sufeream de anevrism la creier. Dar m-am operat la Iaşi – contra a 28.000 de euro – şi iată-mă aici, viu şi nevătămat, pentru că nu mi-am pierdut nădejdea în Maica Domnului. După câte văd, el a cedat, deşi devenise de circa două luni teribil de religios – deşi în trecut nu participase la nicio slujbă, acasă, nici măcar de sărbători”…  Între timp, cei trei sunt solicitaţi să înceapă formalităţile pentru ridicarea cadavrului… Vărul decedatului mai apucă să îmi mărturisească un lucru: „Mâine îl îngropăm iar preotul îi va citi, la mormânt, o rugăciune, după care îl va îngropa fără cruce, într-un colţ al cimitirului din Făgetul-Ierii”. Apoi grăbeşte pasul, preocupat să-i ajungă din urmă pe fratele şi cumnata decedatului.