În plin scandal al Protocoalelor ilegale dintre Parchetul General şi apoi, separat, cu DNA, DIICOT şi SRI, constatate chiar de CCR, care le-a declarat neconstituţionale, protocoale care ţineau ţara în zona statelor totalitare în care, la comandă politică, au existat şi există dosare penale instrumentate şi dirijate ocult, care au dus la condamnări politice total nelegale şi netemeinice, am să încerc să vă prezint un alt document, la fel de neconstituţional, apărut după doar 10 ani de la Revoluţia din decembrie 1989, când am crezut că am scpat de metodele fostei securităţi, a statului comunist totalitar de tip stalinist şi a Regimului dictatorului Ceauşescu şi a familiei lui.

Apetenţa cu care instituţiile de putere ale statului îşi unesc forţele în comiterea unor acte de abuz şi teroare, fac dovada că  timp de 10 ani la vremea aceea, a anilor 2000, când a fost posibilă emiterea unui asemenea document cutremurător, care nu poate avea nimic de-a ace cu normele unei democraţii, aceste instituţii – respectiv Ministerul Justiţiei, Ministerul  Public prin Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi Ministerul de Interne – ne confirmă faptul că în cadrul lor nu a existat niciun moment dorinţa  de reformă şi cu atât mai puţin de schimbare de mentalităţi şi atitudini faţă de cetăţenii acestei ţări.

Ca unul care de 27 de ani activez în Societatea civilă, am constatat o crasă lipsă de interes a instituţiilor statului faţă de respectarea cu stricteţe a drepturilor omului, adică   ale cetăţenilor României. Nu greşesc cu nimic când afirm că în societatea românească instituţiile statului nu au fost şi nu sunt interesate în respectarea în totalitate, sau măcar parţial, a drepturilor fundamentale ale omului.

Desconsiderarea, ignorarea şi încălcarea cu bună ştiinţă a drepturilor fundamentale ale omului de către instituţiile de forţă ale statului, sub  falsul stindard al luptei împotriva corupţiei, este  un lucru la fel de grav ca o crimă cu premeditare!

Le aduc aminte tuturor celor indrituiţi, adică funcţionarilor de stat, care, prin Constituţia României, dar şi conform tuturor Legilor şi Regulilor internaţionale la care ţara noastră a aderat, faptul că într-o democraţie reală respectarea drepturilor fundamentale ale omului este un lucru sacru. În statul de drept, respectarea lor nu este un deziderat, ci o obligaţie, care trebuie aplicată şi  executată, iar acolo unde există derapaje, ele trebuie aspru pedepsite de legi bine făcute.

Tarele trecutului şi fantomele lui încă ne bântuie. În toţi aceşti ani statul comunist de tip stalinist din România a dăinuit, în stare latentă, producând nenumărate victime.

Dorinţa unor angajaţi ai statului de a fi mai presus de lege şi de a vrea să funcţioneze pe baza unor înţelegeri oculte care încalcă flagrant Constituţia şi, implicit, drepturile fundamentale ale omului, o dovedesc aceste documente pe care, cu nonşalanţă, oamenii pe care noi, poporul,  i-am ales şi i-am propulsat în funcţii de maximă răspundere faţa de destinele cetăţenilor acestei ţări, semnează şi aprobă măsuri înfiorătoare precum „Planul de măsuri al Grupului Operariv Central”, pe care vi-l prezint în continuare:

Planul de măsuri al Grupului Operariv Central 1

Planul de măsuri al Grupului Operariv Central 2

De 27 de ani încoace statul român şi instituţiile lui de forţă nu şi-au dorit un control real al Societăţii Civile asupra activităţii lor, cum nu şi-au dorit nici să existe apărători ai drepturilor omului cărora să li se pună la dispoziţie instrumente juridice cu care să poată în mod real face aceste apărări, concomitent cu responsabilitatea ce derivă din munca pe care aceştia o prestează. Faptul că marea majoritate a statelor Uniunii Europene, din care şi ţara noastră face parte, are asemenea instrumente legiferate, răspunzând în acest fel Rezoluţiei Parlamentului European nr. 2199 din 17 iunie 2010, este dovada certă că România nu are o democraţie şi un stat de drept de tip occidental, ci unul autoritar precum „vecinul” de la Est.

Şi după ce aţi văzut cât de mult „îi doare” pe toţi cei care nu s-au lepădat de satana stalinistă şi comunistă, ci doar s-au „anvelopat” cu o faţă nouă de democrat, mimând o transparenţă perversă, iar societatea nu a reacţionat deloc, ne mai mirăm că CSAT, a aprobat existenţa unei înţelegeri între SRI şi Parchetul General, că s-au semnat Protocoale de Parteneriat între aceste entităţi care şi-au stabilit „câmpul tactic” din zona cea mai vulnerabilă a societăţii – Justiţia, şi au trecut la fapte concrete, prin crearea de echipe mixte – procuror şi ofiţer SRI – în actul de cercetare penală, exact ca pe vremea Directiei a VI-a, condusă  de „coada de topor” a securitaţii comuniste, sinistrul colonelul Gheorghe Vasile.

Documentele, care dau valenţe  colaborărilor oculte dintre SRI şi Parchete, au fost clasificate cu caracter SECRET, că vorba aia, cum să ştie tot „mocofanul” că i se poate înscena şi pregăti, până în cele mai mici detalii, orice mizerie, care să aibă toată gama de activităţi operative, inclusiv ofiţeri acoperiţi ai SRI, care să-i trimită în spatele gratiilor, chiar dacă învinuirile sunt mincinoase, abuzive şi ilegale. Eu personal, autorul acestui articol, am trăit la propriu această amară şi tristă experienţă. Ceea ce vă expun, sunt situaţii cât se poate de concrete şi reale!

Cât priveşte documentul de pe care vi l-am prezentat mai sus, acesta nu a fost înscripţionat cu caracter secret, căci în anul 2000 funcţionarii cu demnităţi înalte în sfera puterii statului nu se fereau de nimeni, nefiindu-le teamă că cineva ar fi avut minima îndrăzneala să le spună că încalcă Constituţia şi, implicit, drepturile fundamentale ale omului.

De fapt, acest document a mai fost publicat de nenumărate ori în mass-media, ba chiar prezentat şi invocat în toate instanţele penale, dar  ce credeţi??? –   nu s-a sesizat nimnei şi nici nu s-a analizat gravitatea lui, ci pur şi simplu a fost ignorat.

S-a derapat rău de tot şi s-a abuzat la extrem, în detrimentul unei democraţii de tip occidental, pe o falsă şi bine regizată problemă, propagată în mass-media de aceste instituţii de forţă  – corupţia endemică din România!

Cred că am ajuns în punctul în care este nevoie să stopăm orice abuz şi exces de zel, dacă mai vrem să rămânem în sfera  ţărilor democrate ale lumii. Acesta este motivul pentru care suntem nevoiţi să cerem acestor instituţii să angajeze funcţionari bine pregătiţi, cu decenţă, moralitate şi profesionalism în regimentarea oricăror speţe, penale sau nu, fără  abuzuri, legendări, jocuri şi combinaţii operative ilegale.

 

Opriţi-vă până nu este prea târziu!!!

 

Prof.univ.dr. Florentin SCALEŢCHI

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.