Ministerul energiei vrea să mai cheltuiască încă cinci milioane de lei în proiectul Hidro Tarniţa considerat nefezabil de mai mulţi specialişti în domeniu. Banii vor fi alocaţi prin intermediul Societăţii de Administrare a Participaţiilor în Energie (SAPE) care doreşte prin această infuzie de capital să majoreze capitalul social al acestui proiect. Spre sfârşitul anului trecut, un alt guvern PSD anunţa că se anunţă închiderea proiectului ca fiind unul nefezabil. În această degringoladă politică banii alocaţi cu studiile de fezabilitate pentru acest proiect au fost pierduţi pentru că statul a întrerupt negocierile începute în 2014 pentru realizarea hidrocentralei.
Ministerul Energiei a anunţat că va majora capitalul social al societăţii Hidro Tarniţa prin intermediul Societăţii de Administrare a Participaţiilor în Energie (SAPE). Operaţiunea trebuia efectuată încă de anul trecut, suma respectivă fiind prinsă în bugetul SAPE pe 2017, însă nu a fost avizată de toate instituţiile responsabile.
“Programul de investiţii, dotări şi surse de finanţare” aferent anului 2018 a sumei de 5.000 mii lei reprezentând cheltuieli pentru investiţii care vor putea fi utilizate pentru majorarea capitalului social al societăţii Hidro Tarniţa SA. Operaţiunea de majorare a capitalului social al societăţii Hidro Tarniţa SA şi efectuarea cheltuielilor aferente se vor realiza în condiţiile ce vor fi aprobate prin Memorandum de către Guvern”, se menţionează în nota de fundamentare a draftului de buget.
Pe de altă parte, potrivit lui Iulian Tudorache, secretar de stat în cadrul Ministerului Energiei, banii cheltuiţi pe studiile de fezabilitate pentru proiectul hidrocentralei de pe Tarniţa au fost cheltuiţi degeaba. Aproximativ cinci milioane de euro au fost plătiţi de Hidroelectrica pentru acest proiect care ar trebui edificat în apropierea Clujului. “În perioada august 2014 – august 2016 s-a derulat procedura de selecţie investitori, respectiv negocieri preliminare şi neangajante pe marginea proiectului de atragere de investitori. Având în vedere aspectele ridicate şi solicitările numeroase din partea potenţialilor investitori, guvernul a stabilit că procedura de selecţie, iniţiată în conformitate cu anunţul publicat de societatea Hidro Tarniţa la data de 07.08.2014, să înceteze, iar Ministerul Energiei (ME) să realizeze alte modalităţi de atragere a investitorilor.
SAPE mai vrea un consultant pentru Hidro Tarniţa
În cadrul acestei infuzii de capital, SAPE vrea să angajeze un consultant financiar care să efectueze aşa-numitul test al operatorului economic privat în economia de piaţă (OEP) ca metodă relevantă de evaluare a operaţiunii de majorare a capitalului social al Hidro Tarniţa SA. Astfel, se estimează că SAPE va înregistra în 2018 un profit de 11,58 milioane lei, în urma unor venituri de 31,77 milioane lei şi a unor cheltuieli de 20,18 milioane lei.
Hidroelectrica a angajat, prin procedură de licitaţie restrânsă ca şi consultant general, Asocierea Deloitte Consultanţă, HydroChinaZhong Nan Engineering Corporation, Banca Comercială Română, pentru servicii de consultanţă juridică, financiară, comercială şi tehnică în vederea selectării de investitori şi înfiinţării societăţii comerciale pentru realizarea obiectivului. Contractul de consultanţă, în valoare de 5 milioane de euro, a fost semnat în 2010. Investiţia necesară pentru racordarea la sistemul energetic naţional a fost evaluată la 135 de milioane de euro, urmând a fi introdusă în planul de investiţii al companiei de stat Transelectrica.
Nota de fundamentare a proiectului de act normativ precizează că România este singura ţară din Uniunea Europeană care, deşi dispune de condiţii naturale „deosebit de favorabile“ pentru construcţia şi operarea centralelor hidroenergetice cu acumulare prin pompaj, nu deţine o astfel de centrală. În prezent, în Comunitatea Europeană sunt în funcţiune 170 de centrale de pompaj, cu o putere instalată totală de 45.000 MW. Alte 60 de centrale de pompaj se află în diverse faze de construcţie. Centralele de pompaj sunt necesare dezvoltării sectorului energetic european, în mod deosebit integrării capacităţilor de producere a energiei electrice pe baza energiei eoliene şi a energiei solare, potrivit notei de fundamentare. Hidrocentrala ar urma să fie construită, pe parcursul a 5-7 ani, la 30 de kilometri de oraşul Cluj-Napoca, pe valea râului Someşul Cald. Lista investitorilor precalificaţi va fi publicată în 14 noiembrie.
Şefii Hidrotarniţa
În cadrul Hidro Tarniţa SA, Dan Gherghelaş a ocupat funcţia de director interimar până în noiembrie 2014. Ce l-a recomandat pe Gherghelaş pentru acest post? A fost şef la SAPARD şi APIA, instituţii care se ocupă de administrarea fondurilor UE pentru agricultură şi are un.. blog! Ulterior, în locul lui a fost numit Ovidiu Demetrescu, cu o experienţa de 16 ani în domeniul asigurărilor şi serviciilor financiare, 9 ani în fuziuni şi achiziţii şi 15 ani în domeniul energetic.
După Demetrescu, funcţia a fost ocupată de Ion Badea care a declarat în câteva rânduri în presă că, de fapt, statul care a pompat bani în acest proiect, a fost şi cioclul care i-a pus cruce.
Printre şefii care au dat formă cu şezutul fotoliilor de la Hidro Tarniţa şi au câştigat aproximativ 7.000 de lei/lună pot fi amintiţi udemeristul Novak Levente, consilier în cadrul Ministerului Culturii. Spre exemplu, la hotărârea NR. 65/29 din aprilie 2015 Novak nu a mai participat la şedinţă, prezenţa lui fiind asigurată telefonic. Cătălin-Ionut Deaconescu, fost Prefect al Bucureştiului. După ce a terminat Facultatea de Ştiinţe Politice, care îl recomandă pentru o funcţie de conducere din cadrul unei companii de electricitate, Deaconescu s-a ocupat cu ”statul degeaba”. Potrivit experienţei profesionale, în perioada ianuarie 2001-octombrie 2002 a fost expert în cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Apoi, între octombrie 2002 şi februarie 2005 a lucrat ca expert la Camera Deputaţilor, Grupul Parlamentar PNL. Pentru ca fisa postului să fie completă, el a ”tăiat frunză la câini” şi în perioada martie 2005 – octombrie 2005 din funcţia de director la Direcţia pentru Serviciile Publice Deconcentrate, Ministerul Administraţiei şi Internelor. Din Consiliul de Administraţie, nu le recomandă nimic pe Gabriela Rossita Dumitriu şi pe Elena Popescu.
Potrivit mfinanţe.ro, în 2014, SC Hidro Tarniţa SA a avut cifră de afaceri şi profit zero, dar a acumulat datorii de 879.205 de lei.
În 2016, Hidro Tarniţa a declarat o cifră de afaceri zero şi un profit de 14.000 de lei. La capitolul datorii compania avea 2,7 milioane de lei.
Hidrocentrală pentru sifonat bani
În momentul de faţă există alte cinci hidrocentrale similare acestui proiect care nu sunt rentabile. Acest lucru o spune chiar administratorul Hidroelectrica, Remus Borza. „Anul trecut, în august, am pornit toate hidrocentralele de pe Olt pentru o lună. Apoi, cu cifre, am demonstrat autorităţilor şi tuturor celor interesaţi că acestea nu pot funcţiona în condiţii de rentabilitate economică cu actualele niveluri de preţ ale energiei din piaţă şi cu cadrul legislativ actual. Acelaşi lucru ar fi şi la Tarniţa, un proiect faraonic care, dacă s-ar face, ar ajunge în aceleaşi condiţii precum hidrocentralele noastre de pe Olt, care sunt noi-nouţe şi au costat 400 de milioane de euro, bani aruncaţi degeaba. Tarniţa-Lăpuşteşti nu are sens, nici cu chinezii, nici cu altcineva”, arată Borza. Hidroelectrica a angajat, prin procedură de licitaţie restrânsă ca şi consultant general, Asocierea Deloitte Consultanţă, HydroChinaZhong Nan Engineering Corporation, Banca Comercială Română, pentru servicii de consultanţă juridică, financiară, comercială şi tehnică în vederea selectării de investitori şi înfiinţării societăţii comerciale pentru realizarea obiectivului. Contractul de consultanţă, în valoare de 5 milioane de euro, a fost semnat în 2010. Investiţia necesară pentru racordarea la sistemul energetic naţional a fost evaluată la 135 de milioane de euro, urmând a fi introdusă în planul de investiţii al companiei de stat Transelectrica.
Proiect vechi de 40 de ani
Proiectul de realizare a centralei de acumulare prin pompaj de la Tarniţa-Lăpuşteşti a fost discutat pentru prima dată în România în urmă cu aproximativ 40 de ani, când au fost efectuate şi cercetările pentru depistarea celui mai bun loc. Locul de construcţie al hidrocentralei a fost ales dintr-o serie de aproximativ 20 de amplasamente din toată ţara, datorită, printre altele, căderii foarte bune de apă şi a poziţionării.
