Mircea Spătăceanu: „Memoriile unui deţinut politic” („Legionarul”)

80

Cap.VII  – „O vizită abia aşteptată” (continuare)

Întâlnind pe Mimi în şură cu coşul de ouă plin, Sandu spuse:

-Hai repede în casă toanto!  M-a trimis unchiul după tine, că v-a adus oarece de la Braşov .

-Ce ne-a adus? întrebă fetiţa curioasă.

– Nu ştiu, pe mine m-a întrebat  numai ce vreau să fiu când mă fac mare. O luă de mână şi fugiră în casă, unde îl văzură pe Gicu, care arăta fetelor materialele aduse. Valerica veni şi ea, zgâindu-se la ceilalţi, stând cu degetul mare în gură şi neînţelegând prea bine ce se întâmplă. Lelea Mărie o luă în braţe, şi o certă .

– Iară stai cu degetul în gură? Că nu-i frumos. Tu eşti fetiţă mare acuma.

Fata scoase degetul din gură şi ruşinată de ce-i spusese mamă-sa, începu să plângă cu zgomot, abia ostoindu-se la insistenţele mamei . Gicu scoase din buzunar o pungă cu bomboane verzi de mentă, şi venind către Valerica îi spuse :

– Uite, dacă eşti cuminte îţi dă unchiul bomboane.

Fetiţa îşi înghiţi lacrimile, oftând şi luă punga cu bomboane din mâna lui Gicu fără să spună nimic .

– Cum spui ? o întrebă maică-sa. Fetiţa îşi aminti şi spuse:

-Mulţam fain !

Gicu o luă în braţe de lăngă mamă-sa şi o duse la stofe, scoase de acolo un cupon de culoarea verde, şi privind spre Aurica zise:

– Din cuponul acesta, să-i faci la la păpuşica asta o rochiţă cu care să fie nealcoşă. Apoi alese trei suluri de stofe pentru unchiul Simion ,i le dădu lui Aurica şi-i spuse:

– Ăsta-i material pentru două costume, ăsta pentru un palton de iarnă, iar ăsta e pentru un pardesiu de primăvară – toamnă.

-Uite şi o revistă nemţească, numai pentru bărbaţi; te rog să-l îmbraci pe unchiul cât mai elegant, ca şi un domn de la oraş.

– Lasă Gicule, nu-l mai îmbrăca aşa de fain, că doar nu-i de însurat, cu opt copii acasă ! zise lelea Mărie prefăcându-se geloasă.

-Lasă mătuşă, să arate bine în lume; ia treci şi dumneata încoace să-ţi aleg materialul ce ţi se potriveşte. Lelea Mărie se uită la materiale, iar Gicu  îi spuse Auricăi :

– Iată aici pentru două costumaşe, două rochii, material pentru un pardesiu de primavară, asortat cu materialul de  pardesiu al lui unchiul Simion şi material pentru un palton. Îi dădu lui Aurica şi nişte suluri de căptuşeală de culori diferite pentru toată lumea, precum şi furniturile necesare pentru costumele bărbaţilor .

Se făcuse târziu şi începu să apună soarele. Gicu se uită la ceas şi văzu că era ora saşe treizeci după-amiază. Se auzi poarta, iar câinele Ursu se repezi să-şi întâmpine stăpânul, dând din coadă în semn de bucurie. Într-adevăr, unchiul Simion apăru în prag cu pleoapele şi mustaţa albă de la praful de făină de la moară. Hainele sale de lucru erau şi ele albite de făină, iar în mână avea un sotior (n.n. – paner de papură) din care scoase o trăistuţă cu sâmburi de floarea soarelui, decojiţi, din care se făcea uleiul la moară. Mărioara, Sandu  şi Valerica se repeziră la trăistuţă, să-şi ia partea fiecare. Unchiul Simion împărţi la copii sâmburii, apoi zise  zâmbind:

-Bună sara !

Apoi dădu mâna cu Gicu care dădu să-l îmbrăţiseze, dar unchiul se feri şi spuse:

— Nu te apropia, că-s plin de făină şi te murdăreşti. Mă duc să mă spăl şi să  mă dezbrac de hainele de lucru, apoi vin la voi şi ne-om pune să cinăm. Fetele, copiii şi lelea Mărie trecură în bucătărie, să pună masa de cină. Gicu strânse geamantanele aproape golite şi le duse pe târnaţ (pridvor ). Apoi o ajută pe Aurica să ducă în atelierul de croitorie toate materialele, punând pe fiecare câte un bileţel cu numele fiecăruia, aşa cum şi-l alesese. Apoi porniră împreună la bucătărie, unde la o masă mare şi lungă erau aranjate  nouă  scaune, nouă tacâmuri, aşa că se aşezară toţi. Unchiul Simion se aşeză în capul mesei, pregătit să spună rugăciunea pentru cină. După ce se aşezară toţi, Simion mulţumi Domnului  pentru bucate şi pentru sănătatea tuturor. Lelea Mărie aranjase locurile la masă, în aşa fel încât, începând din dreapta capului familiei îl aşeză pe Gicu, apoi lângă Gicu – cu sau fără intenţie – o puse pe Aurica, ea fiind cea mai mare dintre surori, cea care aducea bani în casă  cu atelierul de croitorie, apoi urma Gusti, Lena, Anişoara, Sandu , Mărioara, iar la urmă venea Lelea Mărie cu Valerica în braţe. Lipsea Florica, aflată la Cluj, altminteri ar fi fost prezentă toată familia. În timpul mesei discutară despre ce cadouri primiseră de la Gicu.

Gicu o plăcea pe Aurica mai de demult, şi se bucură că aveau locul unul lângă  celălalt. Aurica, fire mai pragmatică, lăuda gestul lui Gicu de a face cadouri aşa scumpe pentru acele vremuri de după război, când cele mai proaste şi urâte ţesături se dădeau doar pe puncte şi pe cote pentru care trebuiai să stai la nişte cozi mari.

Gicu zise :

– Problema-i alta; mă tem că în curând comuniştii şi bolşevii pe care i-au adus ruşii vor pune mâna pe putere şi după cum se zvoneşte vor confisca toate fabricile şi le vor naţionaliza. La fel vor face şi cu pământurile, pe care le vor face colhozuri ca în Rusia. Nu mai putem fi siguri pe nimic, aşa că am adus şi eu ce am putut la neamuri, dacă tot am venit să lichidez casele părinţilor şi bunicilor, la fel şi pământurile. De aceia îl sfătuiesc pe unchiul Simion să se gândească ce va face cu morile şi cu pământurile lui. După câte ştiu, în afară de moara din Zalău, mai ai mori la Borla, Cuzăplac şi Bănişor şi ceva pământ pe lângă fiecare. Ai grijă unchiule, că aştia sunt în stare de orice . Nu ştiu care-s treburile pe aici, dar bănuiesc că nu staţi pe roze. Anul viitor vor fi alegeri,  libere sau nu, sau se va impune cu forţa cizma bolşevică. Aştia -s mai răi decăt nemţii. Când or venit  nemţii in `41, au fost oameni civilizaţi. Dacă le trebuia o găină sau ceva de mâncare îţi plăteau. Când au venit ruşii, ştiţi bine ce prăpad au făcut. Nu mai întrebau pe nimeni . Luau, şi dacă te opuneai şi ziceai ceva, te împuşcau pe loc. Când au venit nemţii, ungurii  au ocupat o parte din Ardeal. Acum s-au dat cu ruşii şi cu comuniştii.  Acest lucru o  să-i privească pe cei care-s mai înstăriţi dintre români, iar toţi sărăntocii care vor veni la putere vă vor confisca tot ce aveţi. Asta  vor face, ca să-şi ascundă ei, ungurii, averile pe unde vor putea. Aici în Ardeal ei se vor pune bine  pe lângă noua conducere bolşevică şi vor accede în posturi cheie. Românii tot pe locul doi or fi, eventual slugi la bolşevicii unguri. Eu atâta am avut să vă spun. N-aş vrea să se întâmple dar, din tot ce ştiu din regat, cam la asta să ne aşteptăm. De când au venit ruşii în ţară, regele nu mai are nici o putere, mai ales după armistiţiul cu ruşii şi arestarea  lui Antonescu. Crezi că ruşii ne vor ţine în braţe, după patru ani de război alături de nemţi? Au împânzit ţara cu consilieri sovietici, care urmăresc să facă şi la noi comunism. Ne-am luptat alături nemţi să ne luăm înapoi Basarabia şi Bucovina de la ruşi – şi crezi că ruşii au uitat? Ruşii sunt un popor de expansiune care respectă cu sfinţenie testamentul lui Petru Cel Mare, care spunea că dreptatea unui popor asupra altui popor este dreptatea  pe care o face învingătorul cu sabia, putere după capul lor dată de la Dumnezeu – într-un cuvânt puterea selecţiei naturale. După cele spuse de Gicu, la masă se lăsă o tăcere de mormânt, iar într-un târziu Simion îl întrebă :

–Ce ne sfătuieşti să facem?

–Ascundeţi ce se poate ascunde, vindeţi bunurile ce le aveţi şi cumpăraţi aur. Se aude că vor face reforma agrară, apoi vor schimba banii care nu vor mai valora nimc şi nu-ţi  vor schimba  decât ca să trăieşti o lună de zile. Aia se va numi reforma monetară. Vor crea inflaţie artificială şi vor tipări bani ce nu vor avea acoperire în aur, aşa cum este acuma.  Noi ce aur am avut în trezorerie când au venit ruşii a fost aur nemţesc cu care nemţii ne-au plătit petrolul şi alimentele cu care am susţinut frontul patru ani. Iar când au venit ruşii au găsit în trezoreria noastră aur nemţesc şi au spus că asta e captură de război. L-au confiscat, asta când noi credeam că vom fi aliaţi cu ei. Vom fi atâta vreme cât  vor putea  mulge şi tunde de la noi şi vor pune biciul pe noi . Toţi cei care s-au opus bolşevicilor, acolo la ei, în Rusia, ori i-au împuşcat pe loc, la ordinul lui Stalin, iar pe alţii i-au deportat în Siberia, unde au murit în proporţie de 90 %. Cei care s-au întors au fost vai de capul lor, bolnavi şi au murit. Asta au făcut ei cu poporul lor, şi te aştepţi să fie mai buni cu alte popoare? Vor jefui tot ce vor putea şi vom avea o lungă perioadă de timp când ne vor sugruma ei, până va învăţa poporul nostru să fie ca la ei, adică să ne jefuim unul pe altul în folosul lor. Aceasta e filozofia lor bolşevică pentru a-şi atinge scopul .

–Ce vor zice americanii şi englezii ? întrebă unchiul Simion.

–Vedeţi-vă de treabă, ţara noastră şi celelalte ţări din răsărit au căzut deja în zona lor de influienţă. Am fost vânduţi de către Churchill,la conferinţa de pace de la Ialta şi Postdam, unde s-au împărţit zonele de influenţă. Toate ţările de la graniţa cu ruşii vor fi sub influenţa şi dominaţia sovietică, pentru a crea zonă tampon la graniţa lor şi să nu poată fi atacaţi aşa de uşor. Iar în ţările din zonele lor de influenţă vor instala guverne marionetă. Acestea sunt veştile pe care, din păcate, vi le-am adus din regat şi din străinătate, de la oamenii noştri care au apucat să plece înainte de armistiţiu. V-am spus, în mare, la ce să vă aşteptaţi şi cum să vă faceţi viaţa de acum încolo. M-am găndit şi eu să plec în străinatate, dar nu ştiu cum să procedez cu fabrica, casele şi pământurile rămase de la bunici. Am venit să vând tot ce a mai rămas de vândut după ce a fost soră-mea, Lenuţa, data trecută la Zalău. Vând tot şi cumpăr de pe piaţa neagră aur. Este cel mai sigur lucru care nu se poate devaloriza. Treaba asta trebuie făcută în cel mai mare secret, că dacă află ruşii sau oamenii lor îl confiscă. Feriţi-vă de vecini, care pot fi invidioşi pe voi , că sunteţi mai înstăriţi decât ei şi mai ales că unii sunt foarte săraci. Iar la acei săraci le va veni vremea când vor fi la putere. Eu i-am avertizat pe toţi, pe la care-am umblat de când am venit, despre ce urmează să se îmtample – şi fiecare să-şi facă drumul cum crede de cuviinţă . Nu spun că toate astea se vor întâmpla mâine. Să nu ne facem iluzii că poporul nostru va opune rezistenţă. Să fim serioşi. Turcii ne-au dominat sute de ani, habsburgii şi ungurii la fel. Am fost slugi la fiecare. Independenţa ne-am câstigat-o datorită intereselor marilor puteri, nu prin puterea noastră. Bolşevicii au atâtea metode parşive de a face să dispară omul sau să-l îngenunchieze că nici cu mintea nu gândeşti.

–Să mă scuzi unchiule, şi voi ceilalţi iertaţi-mă, dacă am vorbit prea mult, dar m-am simţit dator faţă de voi să vă spun tot ce ştiu şi ce gândesc. Războiul s-a terminat, dar urmările lui sunt cele de care v-am spus înainte. Îmi pare rău dacă v-am dezamăgit în visurile voastre şi v-aţi făcut planuri de viitor. Mai am a vă spune un lucru. Din tot  ce v-am spus, aş vrea să rămănă aici la masa asta. Nu vorbiţi cu nimeni despre ce am discutat aici, că vă veţi face rău – şi vouă şi celor ce vă vor asculta. Este bine să ţineţi pentru voi şi să acţionaţi în cunoştinţă de cauză, fără să împrăştiaţi zvonuri în vremurile astea.

Unchiul Simion oftă din adâncul sufletului , ascultându-l pe Gicu apoi spuse:

–Ai dreptate nepoate! Lucrurile stau  chiar mai rău decât ai spus tu, aici. Eu am fost, înainte de Primul Război Mondial, prizonier la ruşi, şapte ani. Ştiu bine ruseşte, îi cunosc bine ce le poate pielea şi îmi pare rău că au venit vremurile astea. Nepoate, îţi mulţumim pentru veştile ce le-ai adus, bănuiam şi noi ceva că nu-i prea coşer în ţara asta, dar nu credeam că poate fi chiar aşa. Copiii mei nu vor vorbi la nimeni din ce ai spus la masă dar vor trebiu să înţeleagă, de acum înainte, ce le va aduce ziua de mâine şi să-şi facă viitorul după vremuri. Îţi mulţumim pentru cadouri şi te vom ajuta cum vom putea, să nu se risipească averea părinţilor. Dumnezeu să-i odihnească şi să ajungem să le facem o pomenire creştinească!

(Va urma)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ