Maria din Turda, la cei 52 de ani, ai săi, a fost în urmă cu două luni mireasă – ce-i drept mai tomnatică, având şi doi copii, ca şi soţul, dealtfel – dar totuşi mireasă. Şi-a dorit mult să-l  întâlnească pe alesul inimii sale, după decesul „fostului”, fapt care a ţinut-o multă vreme în singurătate şi depresie. Dar l-a întâlnit pe Constantin – nu cel Mare ci, simplu, Constantin –  un bărbat de 47 de ani de care s-a îndrăgostit şi l-a luat. Fără să ştie însă că gestul o va costa scump: a nimerit direct într-un creuzet „live” sau piesă ecranizată din opera părintelui psihanalizei, Freud, lovindu-se de atitudinea „sparge-val” a cumnatei – care locuieşte împreună cu ei.

 

Femeia – o frumuseţe tonică, „Made in Turda” – aşteaptă să fie consultată de către legiştii de la I.M.L. Cluj. Volubilă, Maria povesteşte, fără înconjur, parcă eliberându-se sufleteşte, că duminică, 3 decembrie a trăit o uriaşă dezamăgire: „În acea dimineaţă mă aflam încă în pat, pe la ora 7.00, şi-mi beam liniştită cafeaua când, brusc, a năvălit în încăpere cumnata mea care locuieşte în casa soţului. A ţipat la mine să mă car de la ei fiindcă nu m-a suportat niciodată. A avut un ton de stăpână – asta, în ciuda faptului că nu are efectiv serviciu şi soţul meu o întreţine, totul, din dragoste frăţească. Repet, nici eu n-am avut niciodată nimic cu ea, plus că deţin – la circa un kilometru de ei, o casă mai mare decât a lor, fapt care dovedeşte că nu m-am căsătorit cu Constantin din interes.” Arată mai departe că s-a ridicat de pe pat, şi-a lăsat ceaşca de cafea pe noptieră şi i-a replicat, cu naivitate: „De ce faci asta, că eu nu ţi-am făcut nimica”? Iar răspunsul cumnatei a venit, implacabil şi ucigător precum tăişul unei ghilotine: „Trebuie să pleci, să nu mai vii”! Şi i-a ars Mariei câţiva pumni, încercând şi clasica păruială. Nu i-a ieşit decât faza cu pumnii, până când a intervenit soţul şi a luat-o de pe ea. Fusese ieşit în curte, unde se ocupa de porumbei, pasiunea sa. Explică în continuare, Maria: „Între timp a apărut şi soacra, care – aşa cum bănuiam – i-a luat apărarea fiicei sale. Eu, ce să fac, am plecat la mine acasă să-mi revin puţin. Şi apoi m-am hotărât să vin la i.M.L. Cluj ca să-mi scot certificat medico-legal. Desigur, n-o să mă prezint la poliţie ca să fac plângere împotriva cumnatei – dar o să păstrez certificatul ca să o ţin puţin în şah. De-aia am zis, ca să-l am la mână, ca şi cum ai urca în autobuz şi-ţi pui biletul de călătorie în buzunar. O las pe ea de-acum să facă primul pas. Soţul tot spunea: „Las-o, săraca, unde să trăiască, n-are ce să facă, o ţinem aici”. Dar, uite că s-a simţit ameninţată de prezenţa mea şi a trecut, urât de tot, la acţiune”… Este poftită apoi în cabinetul de consultaţii, de unde Maria se întoarce cu un certificat în care i-au fost recomandate trei zile de îngrijiri medicale.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.