Moştenirea!

Scandalul provocat de declaraţiile lui Dan Andronic cu privire la arhiva SIPA, un serviciu de informaţii care trebuia să verifice starea şi mentalităţile celor condamnaţi care îşi executau sancţiunile în penitenciare, în care se găsesc şi date despre magistraţi (procurori şi judecători), acest organism depăşindu-şi astfel competenţele au stârnit multă agitaţie. Orice este în legătură cu serviciile de intelligence este interesant, stârneşte imaginaţia multora, declanşează material pentru teorii conspiraţioniste, atât de dragi românilor, dar nu numai. Publicarea celor 22 de persoane care au avut acces în arhivă a fost un alt aspect, care trebuie, până la urmă elucidat.

Această instituţie a funcţionat între 1991-1995, când a fost desfiinţată de doamna Monica Macovei, atunci ministru Justiţiei în guvernul Tăriceanu, iar arhiva a fost depozitată la Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Domnul Dan Andronic de la Evenimentul Zilei care are ceva probleme cu justiţia penală, brusc i s-a reactivat memoria şi face dezvăluiri. Ar fi fost mai convingător dacă informaţiile ce le deţine le aduce la cunoştinţa opiniei publice încă de demult în sensul că informaţiile despre magistraţi pot să fie obiectul unui şantaj, deci de imixtiune în funcţionarea justiţiei. Din păcate, informaţiile conţinute în Evenimentul Zilei sunt de date recente şi noi muritorii de rând nu am ştiut nimic despre ce s-a întâmplat acolo.

SIPA a fost înfiinţată sub un alt nume încă în 1991, (cu numele DGPA) sub alt ministru şi sub altă denumire de fostul ministru al Justiţiei Mircea Ionescu – Quintus cel mai longeviv om politic al ţării, bun jurist, (a scris articole juridice bune înainte de 1989), este excelent epigramist, dar în timpul comunismului a fost, pe lângă meseria de avocat, şi informator al Securităţii, lucru recunoscut de acesta, fiind în permanenţă astfel o persoană vulnerabilă.

Ţinând seama şi de persoana care l-a înfiinţat această instituţie a fost de la început deficitară, chiar dacă Servicii de Informaţii despre persoanele condamnate există pretutindeni în lume. Aşa fiind desfiinţarea SIPA în 1996 a fost o măsură rezonabilă.

De la depozitarea arhivei nu s-a mai ocupat de această problemă, până la domnul Andronic nimeni, dar şi acesta a făcut dezvăluiri numai acum când este expus condamnării penale.

La declanşarea scandalului mai mulţi reprezentanţi ai statului au făcut declaraţii. Klaus Iohannis a spus că Arhiva SIPA este o ciorbă reîncălzită. Domnului preşedinte îi plac figurile de stil, dar în această problemă sunt multe lucruri de lămurit.

Cei de la putere, prim ministrul Justiţiei susţin că desecretizarea arhivei, în funcţie de informaţiile ce se vor dezvălui, necesită aprobări diferenţiale. Pentru cele mai puţin importante, acordul îl dă ministerul pe care-l conduce, pentru altele, Guvernul României, iar pentru cele mai importante, Consiliul Suprem de Apărare al ţării. Domnul ministru mai consideră că situaţia arhivei SIPA este o ruşine naţională. Doamna Dana Gîrbovan, judecător la Cluj şi preşedintele unei asociaţii a magistraţilor arată că prin dezvăluirea conţinutului arhivei, publicul va putea afla multe despre viaţa intimă a persoanelor urmărite fără drept, adică despre colegii domniei sale, ceea ce reprezintă o încălcarea secretului vieţii private.

Toată lumea se agită frenetic, dar sunt convins că sistemul juridic român nu se va putea prăbuşi din această cauză. Sigur este că ceea ce naşte din pisică, mănâncă şoareci. Aşa fiind, ceea ce a stat de ala început sub sigla Securităţii nu aduce nimic bun pentru ţară.

Deconspirarea unor foşti colaboratori în toată lumea fostă comunistă a adus surprize absolut surprinzătoare. Lech Wałęsa, fostul lider al Solidarităţii, laureat al premiului Nobel a colaborat cu Securitatea poloneză primind şi bani pentru aceasta, un mare scriitor ceh Bohumil Hrabal a fost de asemenea informator, iar scriitorul maghiar Peter Esterhazy a aflat că tatăl lui pe care l-a divinizat a făcut şi el parte din această tagmă a tunătorilor.

Despărţirea de trecut este anevoioasă, dar inevitabil se va produce, chiar şi din considerente biologice deoarece nimeni nu este nemuritor. România nu se va schimba fundamental nici în viitor, dar cunoaşterea trecutului, care câteodată ne copleşeşte, este necesară, deoarece face parte din moştenirea Securităţii.

Adrian Man