Ne „exportam” eroii!

Si-au sacrificat 15 ani de viata, libertate si sanatate pentru Tara, iar acum, tara pentru care au dat totul nu-i primeste. Patriotii romani Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco si Tudor Petrov Popa sunt „ingropati” in nepasare si umilinta de autoritati si nu pot locui in tara pentru care au suportat iadul din inchisorile transnistriene, sprijiniti doar de Dumnezeu si tricolorul cu care au dormit sub perna. Desi au cetatenie romana de ani buni si au fost decorati de presedintele Basescu cu cea mai inalta distinctie a Romaniei, cei trei nu pot primi acte de identitate romanesti, pentru ca nu au resedinta. Cu toate ca politicienii romani le-au promis de ani buni niste apartamente in capitala. Mai mult, proiectul de lege care le conferea drepturi a fost blocat de parlamentari. Asa ca, slabiti de batai, unii, abandonati de familii, eroii romani din Basarabia sunt umiliti in saracie, traiesc din ajutor de somaj sau pleaca la munca, in Italia!

In anii ‘90, agitau un tricolor prin gratiile unei custi de fier si se aparau de multimea care cerea condamnarea la moarte prin trei cuvinte: „Noi suntem romani!”. Andrei Ivantoc este unul din membrii „Grupului Ilascu” condamnat la 15 ani de inchisoare pentru „infractiunea” de a-si iubi Tara si Neamul. In 2001, a devenit cetatean roman si, in 2007, odata cu aderarea Romaniei la UE, cetatean european. O Europa care a condamnat, in repetate randuri, detentia sa ilegala si care, prin sentinta CEDO din 2004, a cerut punerea sa in libertatea. In ciuda acesteia si a multiplelor presiuni si proteste extreme, Ivantoc si-a ispasit si ultima zi din odioasa sa detentie ilegala. Dupa 15 ani de infometare, batai, amenintari, presiuni psihice si chiar „tratament cu droguri”, in iunie 2007, Ivantoc a fost pus in libertate. Prima zi de libertate a coincis insa cu ultima bataie aplicata de asa zisele autoritati transnistrene. A iesit din duba politiei la fel de drept, neinfricat si demn precum a intrat, murmurand ca nu regreta nimic si ar face oricand la fel. Sotia sa, Eudochia, care il asteptase 15 ani, fusese amenintata si agresata, deoarece se presupunea ca „cineva trebuie sa duca Crucea pentru Neam si Tara”.

La scurt timp, eroii din cusca de fier au fost primiti la Cotroceni, invitati la „munte si la mare” si, dupa ce autoritatile romane i-au felicitat, lacrimand, si i-au asigurat de tot respectul, s-a asternut tacerea, uitarea, nepasarea. Nimeni nu a mai fost interesat ca Andrei Ivantoc a suferit, de exemplu, o comotie cerebrala din cauza batailor aplicate, ca nu poate munci din cauza starii precare de sanatate si ca nici nu se poate intoarce in Romania.

Anul trecut, la un an de la momentul eliberarii, Andrei Ivantoc a martusit GAZETEI ca traieste dintr-un ajutor de somaj de 22 de lei si ca ar pleca sa munceasca in strainatate, dar nu doreste sa lase tara pe mana veneticilor… Intre timp, s-a terminat si ajutorul de somaj, iar acum, familia Ivantoc nu mai are niciun venit! Din cauza saraciei, Eudochia si Andrei au fost obligati sa plece la munca in… Italia. S-au intors dupa 6 luni, pentru ca Andrei Ivantoc trebuie sa-si continue tratamentul. Din cauza numeroaselor batai aplicate, infometarii si presiunii psihice in care a trait 15 ani, nu poate depune efort. Sotia sa ne-a povestit ca: „Daca ridica ceva sau face efort, ameteste, nu se simte bine. Nu prea poate munci, dar nu avem ce sa facem. Trebuie sa traim cumva”.

Cei doi soti ar dori sa vina in Romania, dar, desi sunt cetateni romani si si-au sacrificat totul pentru Tara, nu sunt primiti. Nu au acte de identitate romanesti, pentru ca nu au resedinta.
De aproape doi ani de la eliberare, li se tot promite ca situatia va fi rezolvata, dar pana acum, nu s-a intamplat nimic. Deh, cine are timp de eroi si de onorurile pe care le merita? Eudochia Ivantoc spune ca: „Andrei a fost invitat, de 1 Decembrie, la manifestarile organizate de Ambasada Romaniei, a primit si o diploma si a discutat aceasta problema. I s-a promis ca situatia se va rezolva, dar de atunci, nu s-a intamplat nimic. Problema asta o tot ridicam de la eliberare. Nu avem niciun raspuns, daca e posibil sau nu. I s-a spus, la un moment dat, lui Andrei, ca nu e nicio problema, ca se va rezolva, dar pana acum nu s-a intamplat nimic, practic. E o perioada in care se uita de tot si de toti. Noi speram ca se va rezolva si problema resedintei, dar important e sa fim sanatosi, ca in rest, le rezolvam incetisor pe toate”.

Mai mult, un proiect de lege care le conferea aceleasi drepturi eroilor cu eroii Revolutiei din 1989 a fost uitat prin Parlament. Deh, nu continea lucrari de miliarde, nici nu aducea beneficii baietilor „smecheri”. Cu toate acestea, cei trei continua sa sustina cauza romaneasca si sa sufere pentru Tara. O tara care, candva, ii considera sinonimul patriotismului si eroismului si care astazi ii obliga sa poarte „crucea umilintei”.
Andrei Ivantoc nu e insa nici revoltat, nici dezamagit. Din partea Republicii Moldova, nu se asteapta la nimic. Din partea Romaniei, nu indrazneste sa ceara nimic. Iar in Transnistria, e declarat persona non-grata. Paradoxal, cel mai mare patriot roman contemporan nu mai apartine niciunei tari pe de-ntregul.

Dreptate pentru eroii din „cusca de fier”!

GAZETA de Maramures a fost printre putinele publicatii romanesti sau, poate, singura din tara care a monitorizat situatia eroului roman Andrei Ivantoc. Numai ca toate semnalele publice ale GAZETEI s-au lovit de acelasi „zid gros” de indiferenta din partea autoritatilor. Ca un erou adevarat, Ivantoc are onoarea si demnitatea de a nu cere nimic, niciodata. De aceea, cerem noi pentru el. GAZETA de Maramures incepe o campanie pentru eliberarea documentelor romanesti si pentru stabilirea unor drepturi, inclusiv banesti, pentru eroii romani. Vom transmite un memoriu Presedintelui Romaniei si Primului Ministru, iar daca va fi necesar, vom aduna semnaturi pentru o initiativa legislativa cetateneasca. Cetatenii, institutiile sau asociatiile care doresc sa ni se alature in acest demers sunt rugati sa ne contacteze.

Ioana LUCACEL