După ruperea alianței USL și încropirea unei variante cu noul Partid Liberal Reformat (actualmente în curs de constituire), dar, îndeosebi, după ce Klaus Iohannis a fost ales președintele României, la Palatul Victoria vom avea un guvern mai suplu, deci cu mai puțini miniștri. În pofida acestui fapt, la Cotroceni, s-au prezentat pentru depunerea jurământului, un număr de opt titulari de ministere, cu alte cuvinte, remanierea este substanțială. Despre unii din noii colegi ai domnului Ponta nu se cunosc prea multe, chiar dacă se știe despre vreo doi, cel puțin, că au mai fost miniștri.

La ceremonia depunerii jurământului nu au lipsit incidente. Consider că Băsescu, la una din ultimele lui apariții în calitate de președinte, putea să se abțină și să nu mai facă observații. Dar acesta este omul, și n-ai ce-i face. Cred că în viitorul mandat al lui Iohannis vom fi scutiți de astfel de incidente și pentru faptul că temperamentul neamțului (pardon, român de etnie germană, mai precis sas) este cu totul diferit de cel al antecesorului. În 20 decembrie a.c. se va preda ștafeta și doresc cu toată convingerea ca raporturile dintre oamenii de la vârful statului să fie mai legate, fără invective și chiar fără ironii inutile. Totuși, să nu uităm că ne găsim la nord de Dunăre, iar Transilvania face parte din Europa Centrală, unde mentalitățile sunt un pic altfel decât în Balcani. Din acest motiv, din 1918 și până acum, noi, cei din Nord, am adus plusvaloare în civilizația și cultura statului român, poate și din cauză că interferența ardelenilor cu Vestul a fost mult mai puternică decât a vechiului regat. În Transilvania Vestul nu a pătruns în conștiința colectivă pe filiera latină-franceză, ci prin influența de tip german, adică a Vienei. Apropo de premier, aceste dorește să renunțe la titlul de doctor, lucru pozitiv, chiar dacă această intenție a survenit cam târziu. Va fi dezamăgit domnul profesor Mateuț, care i-a păstrat această calitate științifică. Oricum, timpul nu poate fi dat înapoi, iar în momentul de față doctoratele nu sunt cea mai importantă problemă a zilei, mai puțin, poate, pentru noul ministru al Învățământului, care își dorește o nouă Lege a Educației.

Schimbarea ministrului Finanțelor mi s-a părut, de asemenea, o măsură necesară, fiindcă oricâte calificări ai obține în străinătate, la finanțele țării ai nevoie de oameni care au lucrat efectiv în acest domeniu. Mi-am adus aminte că un prim-ministru britanic, și anume James Callaghan, poseda numai studii medii, dar în ciuda acestui fapt, nu a fost un locatar mediocru în Downing St. 10. Altfel spus, studiile singure, oricât ar fi fost de strălucite, nu te fac un manager bun. Slabă și neconvingătoare a fost și prestația fostului ministru al Educației, și această apreciere nu o fac numai pentru faptul că nu a cunoscut legenda cu Romulus și Remus, ci fiindcă abia în preajma Crăciunului elevii noștri au primit abecedare, ceea ce este un fapt inedit, nu numai în România, ci poate chiar în lume.

Important ar fi faptul ca Guvernul, în actuala lui formă, să realizeze cât mai mult din ceea ce și-a propus. Bugetul are un deficit de 1,4%, pe care, până la urmă, l-a agreat și FMI-ul. În schimb, Comisia Europeană nu ne-a aprobat sporirea cheltuielilor pentru apărare cu încă 0,3%. Am făcut aceste precizări deoarece bugetul la apărare era o problemă în discuție, când am scris editorialul precedent.

Orizontul de așteptare față de Iohannis este pur și simplu copleșitor. Până și fotbaliștii au revendicări, pe care speră să le rezolve noul președinte. Posibilitățile de acțiune sunt limitate de Constituție. Klaus Iohannis a declarat că va fi echidistant, fiindcă de un președinte jucător oamenii s-au cam săturat, mai ales că Băsescu nu s-a înțeles cu niciun prim-ministru, mai puțin cu Emil Boc.

Șansele coabitării rezonabile dintre dreapta (Iohannis) și stânga (Ponta) depind nu numai de dorința reciprocă de colaborare, dar și de ceea ce se va întâmpla la frontierele țării noastre, respectiv dacă Putin va înțelege sau nu că reconstrucția Imperiului Țarist, respectiv a celui Sovietic, nu mai sunt posibile în zilele noastre, mai ales la dimensiunile pe care le dorește. Din păcate, oamenii, chiar inteligenți, când ajung la vârful puterii, vorba lui Caragiale, își cam pierd uzul rațiunii. În relațiile cu Federația Rusă, SUA și UE, trebuie să dea dovadă în continuare de fermitate, dar dialogul Vest-Est trebuie să continue în vederea găsirii unei soluții. De aceea, consider că și Vestul trebuie să manifeste spirit de conciliere, nu cred că Ucraina ar trebui să se integreze în NATO, chiar dacă în ultimul buget american Ucraina, Moldova și Georgia sunt incluse în categoria: ”țări aliate non-NATO”.

Politica este, totuși, arta posibilului. Islamiștii jihadiști, inclusiv cecenii rebeli din Rusia, sunt mult mai periculoși pentru lumea civilizată, deci și pentru Washington și Moscova, decât Peninsula Crimeea și așa-numitele republici Donețk și Lugansk. Ceea ce se întâmplă în Irak și Siria, apoi atentatele permanente, efective sau potențiale, din lumea civilizată (ultimul a avut loc în Australia) ar trebui să ducă la soluții rezonabile în relațiile între Vest și Est. Apropo de sancțiunile economice, să nu se uite că rușii, în decursul istoriei, au suportat multe privațiuni, începând cu foametea, care i-a vizitat de mai multe ori, și până la asediul Leningradului, și totuși au rezistat.

Așa fiind, dacă nu va izbucni un nou război la granița României, cuplu Iohannis-Ponta ar putea să promoveze o politică bună pentru cetățenii acestei țări și vor reuși să figureze în istoria României la capitolul reușite.

 

Vă urez un Crăciun cu bucurie și sănătate și un An Nou cât de cât mai bun decât cel de care ne despărțim nu peste mult timp!

Adrian Man

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.