Peste 2000 de morţi, pierderea Crimeii, iar în sud-est pierderea unui teritoriu egal cu cel al suprafeţei României. Acesta este bilanţul sărbătoririi Zilei Independenţei Ucrainei. [n. a. la 24 august, 1991, Ucraina s-a desprins din fosta Uniune Sovietică]. Azi, acum, nu îmi vine să cred că atacarea Ucrainei de către ruşi a avut loc la frontiera noastră, şi că în mai puţin de opt luni ruşii au cucerit atât de mult. Este “Noul Normal” cu care trebuie să învăţăm să trăim. Chair dacă convoiul umanitar rusesc compus din 262 de camioane “încărcate cu alimente” a intrat pe teritoriul unei ţări suverane, fără aprobarea Kievului; chiar dacă Rusia a declarat că “urmează să trimită şi alte convoaie cu ajutoarea umanitare”; chiar dacă ieri, 23 august şi azi 24 august, a. c., s-au anunţat 8 morţi în Lugansk şi Donenţk; chiar dacă pro-ruşii au bombardat azi, 23 august, a. c., în Doneţk, o biserică, un spital şi stadionul echipei de fotbal Shakhtior (echipa lui Mircea Lucescu); chiar dacă ieri Consulul Lituaniei în Ucraina a fost asasinat de pro-ruşi; chiar dacă Transnistria declară deschis că vrea să facă parte din Rusia; chiar dacă în timpul paradei de Ziua Independenţei din Kiev, în oraşele din est se dădeau lupte crâncene şi mureau oameni, la agenţiile de ştiri din lume, războiul din Ucraina, [n. a. pământul poetului Tarras Shevchenko], nu mai ocupă primul loc. Suntem, trăim în “Noul Normal”.
Vizita la Kiev a Angelei Merkel de sâmbată, 23 august, a. c., a generat mai degrabă confuzie decât o clarificare a viitorului Ucrainei. În declaraţia finală, cancelarul promite că Germania va dona o jumătate de miliard de euro “pentru reconstrucţia estului Ucrainei”. S-a menţionat necesitatea existenţei unui echivalent al “Planului Marshall”, ca cel de după Al Doilea Război Mondial. Plan pentru care ar fi nevoie de trei miliarde de euro. Confuzia creată de discursul lui Angela Merkel a fost când aceasta a declarat despre necesitatea de “ducere la îndeplinire a planului de federalizare a Ucrainei”. De la începutul invaziei ruseşti în Crimeea şi alipirea acesteia la Rusia, până în prezent, Ucraina şi întreaga comunitate internaţională a respins ideea federalizării ţării. Tot ce poate influenţa negativ ţara mea, România, adică dezbinare, dezintegrare, şi un model de federalizare, devine un pericol pentru noi. Am expus aceastăpoziţie a generaţiei mele în mai multe editoriale publicate anterior în ţară şi străinătate. Federalizarea, “Noul Normal” pe care noi românii trebuie să-l respingem.
Întreaga comunitate din regiunea Central şi Est Europeană aşteaptă întâlnirea de la Minsk, Belarus, de marţi, 26 august, a. c., care are ca scop soluţionarea paşnică a războiului din Ucraina. Preşedintele rus Vladimir Putin şi preşedintele Ucrainei Petro Poroşenko, urmează să discute “face-to-face” despre o rezoluţie paşnică a acestui conflict produs de invazia Rusiei într-o ţară suverană. Sunt sigur ca nu se va ajunge la nici un rezultat.
Despre rezoluţia acestui conflict se poate discuta numai din momentul retragerii totale a agresorilor ruşi din Ucraina. Embargoul dat de Uniunea Europeană, SUA, Canada, Australia, împotriva Rusiei nu a avut efectul scontat. Mai mult, a avut un efect invers. Efectul de bumerang se simte deja în multe din ţările UE; Spania (la Madrid s-a dat foc steagului Uniunii Europene), Ungaria (Victor Orban a declarat că Uniunea Europeană şi-a tras singură un glonţ în picior), Grecia, Polonia, Bulgaria. Astfel că Germania şi Norvegia au anunţat deja colaborare economică cu Rusia. Serbiei i s-a transmis din partea Moscovei să trimită spre “fraţii ruşi” cât mai multe produse lactate. ING-Bank anunţă scăderi de peste şapte miliarde de euro, doar în trei luni, datorită pierderii pieţei ruseşti. Cum să se iasă din această situaţie ? “Noul Normal” îl acceptăm dar nu trebuie să ne lăsăm înfrânţi de el.
O invazie pe uscat a NATO în Ucraina este exclusă. Există mai multe justificări pentru care acest lucru este imposibil, cel mai important fiind că Rusia este o mare putere nucleară. Se estimează că pe teritoriul actual al Rusiei (ţară cu cea mai mare suprafaţă din lume), se află peste zece mii de focoase nucleare cu rază medie şi lungă de acţiune, care pot atinge orice punct de pe glob. Masa negocierilor este singura cale înţeleaptă să fie de urmat. Chiar şi Rusia va accepta o înţelegere care să se termine cu beneficii pentru ea (sau cum declară Angela Merkel “Rusia sa fie satisfăcută”).
Aud des în jurul meu despre rolul pe care România l-ar putea juca în această situaţie, dat fiind poziţia noastră geografică, noi fiind extrema estică a NATO şi a Uniunii Europene. Tragedia este că sugestiile vin de la persoane a căror trecut îi autorizează să-şi dea cu părerea; foşti miniştri, ambasadori, secretari de stat, prefecţi, deputaţi, senatori, indivizi cu funcţii şi grade de generali. Mă cutremur la ce ni s-ar fi putut întâmpla cu aceşti inşi cu gândire şi orizont de găină, ei să fi fost acum la conducerea României. [Îmi este imposibil să nu fac o paralelă cu indivizi care vehement vor să-şi impună omul lor ca rector al UBB din Cluj, iar ei nu au frecventat în toată viaţa lor nici o clasă şi nici o facultate la Cluj. Nu ştiu nici măcar unde se înregistreză o cerere la secretariatul UBB, dar ei ştiu cine trebuie să fie rector la cea mai mare universitate de stat din România. Scârbos]. Dat fiind dotarea precară a armatei noastre (aproape inexistentă), “tehnologia” de care dispunem, personalul “calificat” pe care îl avem, ar fi bine să facem ce ni se spune. Un foarte cunoscut general, persoană publică din 1990 încoace, mărturiseşte că de patru ani de când lucrează la unul din birourile NATO din Germania, îşi dă seama că noi suntem în urmă nu cu cei 60 de ani de comunism, ci suntem în urma civilizaţiei vestice cu cel puţin trei sute de ani. Sugerez o mai puţină megalomanie goală, şi o mai mare atenţie la executarea corectă a ceea ce se stabileşte la nivelele superioare ale NATO. “Noul Normal” trebuie sa fie pentru noi păstrarea integrităţii teritoriale a României.
Prof. Emil Aluaş
24 august, 2014, Cluj-Napoca, România
Prezentare autor:
Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 450 de editoriale/articole publicate în România si Germania (Stuttgart), profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj-Napoca.
