Cel mai renumit ortoped din România a experimentat cu un implant neomologat pe o fetiță care șchiopăta.
11 operații mai târziu, fetița, devenită între timp domnișoară, de-abia se mai poate ridica din pat.
Cei de la Casa Jurnalistului au publicat un material emoționat despre povestea de viață a Amirei, o tânără din Sălaj ce a suferit în urma experimentelor efectuate de „Cel mai bun doctor din România”,Gheorghe Burnei.
Viața Amirei este prelungirea unui experiment.
Are 19 ani fracturați de 11 intervenții medicale. Zilele de internare însumează mai bine de un an petrecut la secția de ortopedie a spitalului Marie Curie. „E un loc groaznic. Ca-n filmele de groază, dar mai rău, că mie-mi plac filmele de groază…”
Acum locuiește în pat, într-o căsuță cu două camere din cartierul Sălaj. Liceul l-a făcut tot acasă, cu școlarizare la domiciliu. A reușit să ia bacul, dar nu știe ce să facă cu el. Își petrece zilele în pat. Iese foarte rar din casă, pe distanțe scurte și doar în cîrje. Piciorul ei stîng a devenit un membru străin, care, după atîtea operații, nu o mai ascultă, iar coloana i s-a deformat într-o scolioză supărătoare.
Totul a început de la o luxație de șold.
„Cel mai bun doctor din România”
Când Amira avea un an, mama ei a aflat că fetița nu are osul piciorului bine fixat în șold.
Operația pentru luxație congenitală de șold e una simplă — trebuie doar să-i potrivească osul la loc și să-i pună piciorul în ghips.
Ca să fie totuși sigură că iese bine, mama Amirei nu s-a dus pur și simplu la orice doctor. Știa pe cineva care știa un chirurg de la Marie Curie „care ne-a zis așa:
„Am găsit un doctor care e cel mai bun din România”.
„Cel mai bun doctor din România” era Gheorghe Burnei, inventator și pionier în medicină, prodecan la universitate, șef în comisii de malpraxis, erou al televiziunilor și al ziarelor, „un sfânt ajuns pe Pământ”.
Articolele despre doctor intră deseori la secțiunea „Spiritualitate”. Este prezentat ca unul dintre geniile care au refuzat să plece în străinătate pe bani mulți și au rămas în România ca să ne salveze.
Citește continuarea aici.
Amira s-a obișnuit cu gîndul că viitorul ei nu mai există.
Timpul se scurge fără zgomot, alunecînd pe mustățile pisoiului care-i ține de urît. Stă cât mai retrasă, ca să nu fie o povară pentru prietenii ei.
S-a apucat să țină un blog cu povești despre un vampir care locuia într-un conac, lângă un cimitir. Rîde și-mi spune că îi plac cimitirele, i se par liniștitoare. Îi plac mai mult decît spitalele, „măcar acolo oamenii sînt morți”.
Prima dată când am vizitat-o în căsuța cu două camere din Rahova, am găsit o fată învelită în pat, cu pupilele mărite de lentile de contact colorate și machiată ca o școlăriță dintr-un anime pentru adolescenți. Și-a găsit refugiul în cultura japoneză: mai întâi în muzică, apoi în anime, cosplay și gyaru.
