Silvestru Florin Braşoveanu urcă „bătrânele” scări de piatră din faţa Unităţii pentru Primirea Urgenţelor Cluj-Napoca şi o ia, agale, spre Institutul de Medicină Legală. Poartă o geacă de piele, nişte pantaloni vechi, uzaţi, iar pe cap o şepcuţă albastră, de vară. Bărbatul de 38 de ani s-a externat cu o zi în urmă de la Clinica de Chirurgie Maxilofacială după ce – susţine el – un prieten al stăpânului său din comuna Vultureni i-a rupt maxilarul, dintr-un singur pumn.
“I-am cerut bani – şi-n schimb am încasat-o”
Vorbeşte cu greutate, dar ambiţia sa este vădită: vrea să întreprindă toate formalităţile pentru ca vinovatul – un anume Călin, care i-a fisurat şi coastele în 18 noiembrie, după o bătaie cu parul – să plătească. Dar omul are o problemă: buletinul lui se află la stăpân, aşa că toate demersurile sale pentru a fi primit la consultaţie de către medicii legişti se dovesesc, deocamdată, inutile. Povesteşte bărbatul, cu tristeţe: „Muncesc la ferma domnului Emilian de vreo cinci luni, doar pe mâncare şi ţigări, iar la începutul lunii decembrie i-am cerut nişte bani ca să-mi petrec sărbătorile acasă, la Roman. Atunci el şi-a pus un prieten să mă bată, pe când mă aflam într-un bar… Apoi, m-a obligat – aşa, cu maxilarul fracturat să mai muncesc două săptămâni pentru el, fără să mă lase să mă prezint la spital. Abia în urmă cu câteva zile, pentru că n-am mai rezistat am chemat ambulanţa, de la Cluj. Am stat internat câteva zile în spital, până ieri, 23 decembrie şi fiindu-mi frică să mă mai întorc la Aşchileu, astă noapte am dormit în gară”. Îmi arată “nota de plată” de la spital: aproximativ 1.800 de lei, pe care nu ştie cum îi va plăti, neavând asigurare de sănătate. “Nici cât am fost internat în spital patronul nu mi-a dat nici măcar un telefon”, arată mai departe, mâhnit, bărbatul. Adaugă, nu înainte de a-mi da numărul său de telefon, pentru a ţine legătura în legătură cu desfăşurarea evenimentelor: “Am fost sfătuit de legişti să-mi scot de la poliţie un proces verbal de identificare, pentru că la această oră deţin doar datele – pe o hârtie: cod numeric personal, adresă. Aşa cum v-am mai spus, patronul mi-a luat cartea de identitate pentru a-mi lua datele, după care nu mi-a mai înapoiat-o.”
“Mă duc până-n pânzele albe”!
Ne reîntâlnim, peste câteva ore, la I.M.L. Omul şi-a scos între timp, de la Secţia 1 de Poliţie, actul care-I lipsea şi s-a prezentat fără întârziere la unitatea medicală. Totul, după ce o vânzătoare de la o covrigărie, îi oferise cei 40 de lei necesari consultului la I.M.L. După ce l-au examinat, medicii i-au eliberat lui Braşoveanu un certificat medical pentru “leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, iar leziunile necesită 30-35 de zile de îngrijiri medicale”. De aici, bărbatul s-a deplasat la poliţie, unde a făcut plângere penală împotriva agresorului, apoi, neavând unde sta peste noapte, s-a mutat în Gara Cluj-Napoca. M-a sunat de acolo, de câteva ori, în miez de noapte sau în plină zi, în primele zile ale lui 2016. “Acum dorm în picioare, ca şi caii, iar de mâncat mănânc doar supă, cu paiul. A fost patronul la mine, în gară, împreună cu un şmecher. M-a întrebat dacă-mi place viaţa asta, apoi mi-a cumpărat trei plicuri cu supă, trei pachete de ţigări şi mi-a dat şi 20 de lei. Crede că m-a cumpărat şi că o să îmi retrag plângerea, însă se înşeală amarnic”, adaugă Braşoveanu.
Încerc, zadarnic, să-i cer patronului Emilian punctul de vedere. Telefonul său e închis. Îl sun aşadar pe Ioan Porumb, primarul comunei Aşchileu Mare, care cunoaşte ambele părţi implicate, slugă şi stăpân, deopotrivă. Îşi arată, din start dezamăgirea că mă interesez de un om de o asemenea factură: “Omul ăsta are probleme cu capul. Toamna trecută s-a îmbătat şi a luat buldogul patronului, după care a blocat timp de câteva minute drumul comunal 145, între Aşchileu şi Cristorel, fiind nevoie de intervenţia poliţiei. Iar când a luat bătaie cu parul, totul a fost pentru că a furat porumb de pe terenul patronului său şi l-a vândut apoi pe la săteni. Cât despre fractura de maxilar de care v-a vorbit, cred că omul a căzut, beat fiind, de pe un cal pe care-l luase din grajdul unui sătean, iar patrupedul îi fusese încredinţat acestuia chiar de către dl. Emilian.”
Curând, Braşoveanu mă sună din nou, de data aceasta fericit peste măsură: şi-a găsit un nou stăpân, de data aceasta în persoana unui oier bătrân din comuna Feleacu. Mi-l dă la telefon şi bătrânelul îmi promite solemn că dacă Braşoveanu va fi „cuminte”, îl va face milionar. A doua zi, dimineaţa, „eterna slugă” mă anunţă că s-a întors în gară, ca să mai caute un „băiat”, ca ajutor, pentru Feleacu. Îi spun că-l voi suna, a doua zi, ca să ne întâlnim, să-i dau nişte bani şi eventual, să ne deplasăm până la Vultureni şi Aşchileu-Mare pentru a-l confrunta cu patronul şi atacatorul său. Însă, repetataele mele apeluri telefonice au rămas fără răspuns. După câteva ore, aflat deja la un alt subiect, în afara localităţii, mă trezesc cu un telefon de la eroul nostru. Se scuză că a adormit cu capul pe masă, la birtul gării şi nimeni nu-l trezise ca să-mi poată răspunde. „Ghinion” – i-am spus, citându-l pe preşedinte. Apoi, brusc, mi-a venit în minte un vers celebru din şlagărul lui Gică Petrescu: „Suflet candriu de papugiu, cine să-l înţeleagă”. Şi totuşi, în ciuda defectelor sale – datorate în mare parte anturajului, sărăciei şi provizoratului în care se zbate – e limpede că omul acesta nu a fost lăsat vreodată, de semenii săi, să fie altceva decât o simplă marfă…
