Parchetul general are protocol cu barourile

146

Procuror şi avocat – iată un „parteneriat“ care face din orice inculpat o victimă sigură, indiferent ce probe există în dosarul său! Mai ales dacă ne amintim declaraţia Liviei Stanciu, care afirmase public că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) este „partenerul“ DNA! Vă daţi seama? Judecător-procuror-avocat, toţi trei sînt „parteneri“, iar peste toţi planează protocolul SRI – Parchetul general!, scrie cotidianul.ro.

Ce şanse mai are un inculpat să-şi afle dreptatea într-un proces desfăşurat în astfel de condiţii, în care acuzarea are protocoale cu apărarea şi judecătorul?

Documentul pe care-l publicăm mai jos şi care certifică existenţa unui Protocol între Ministerul Public (Parchetul general) şi Uniunea Naţională a Barourilor din România (UNBR) nu a fost obţinut în urma unei investigaţii periculoase şi nici nu este unul secret. Din contră, este vorba despre un document public, apărut în anul 2012, şi a stat ani de zile sub nasul nostru, al tuturor! La pagina 11 a acestui „Raport de activitate“ al Ministerului Public găsim următorul text:

Observăm că aici se recunoaşte public faptul că Ministerul Public, adică Parchetul General al României, avea deja încheiate în anul 2012 Protocoale cu „principalii parteneri instituţionali“, între care sînt însă şi cîteva instituţii care n-ar fi trebuit în ruptul capului să încheie astfel de Protocoale întrucît, în momentul semnării, menirea lor s-a făcut praf şi pulbere! Una dintre aceste instituţii este chiar Uniunea Naţională a Barourilor din România (UNBR).

Desigur, pe bună dreptate, mulţi dintre cititorii ziarului nostru se vor întreba despre ce document este vorba şi cine l-a emis. Este vorba despre un „Raport de activitate“ întocmit de însăşi Laura Codruţa Kovesi, la terminarea celor două mandate de Procuror General al României! Este un Raport care acoperă perioada 2006-2012:

Prin acest „Raport de activitate“, Codruţa Kovesi făcea bilanţul celor şase ani în care a fost şefa Parchetului general, însă în acelaşi timp, fiind deja trimisă la Bruxelles, acest raport trebuia să fie şi o carte de vizită pentru funcţia ce urma s-o ocupe acolo, dacă n-ar fi fost chemată în ţară de grupul Ponta-Ghiţă-Udrea, la dorinţa lui Traian Băsescu, pentru a deveni şefa DNA.

Ce devoalează însă acest document despre „Protocoalele“ la care se face referire şi care nici nu erau atît de secrete, din moment ce sînt invocate într-un astfel de „Raport de activitate“? Nu numai faptul – extrem de grav – că avocaţii relaţionau cu procurorii, lucru inacceptabil dacă ne gîndim că avocatul trebuie să-l apere pe un inculpat tocmai împotriva acuzaţiilor aduse de procuror.

Ceva mult mai grav arată acest pasaj din Raportul lui Kovesi. Faptul că erau mai multe protocoale încrucişate care ucideau pur şi simplu actul de Justiţie, făcînd din ea un simplu obiect de activitate al unei reţele coordonate de SRI! Astfel:

– exista un Protocol între Parchetul general şi SRI.

– exista un Protocol între SRI şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

– exista un Protocol între Parchetul general şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

– exista un Protocol între Parchetul general şi Uniunea Naţională a Barourilor.

Tot din documentele publice, am aflat că toate aceste instituţii care reclamă, pe bună dreptate, „independenţa“, participau deseori împreună la şedinţe de instruire şi chiar la agape pe la K2, K4 sau T11, ori la diferite case de protocol din ţară! Ce rost aveau acestea, din moment ce toate instituţiile de mai sus aveau un singur numitor comun: legea? Este uşor de înţeles că prin aceste acţiuni de „socializare“ sau „instruire“ se stabileau relaţii de altă natură, invocîndu-se „lupta împotriva corupţiei“, deşi sarcina tuturor instituţiilor era una singură: stabilirea adevărului pe baza probelor din dosar, fiecare avînd rolul ei distinct. Adică, procurorul face ancheta, adunînd probe atît în favoarea, cît şi împotriva inculpatului, trimite apoi Rechizitoriul în instanţă, unde judecătorul îl ascultă pe apărător şi, în final, decide sentinţa. Tot acest lanţ firesc este dat peste cap tocmai de Protocoalele de mai sus, căci ele aduc în actul de Justiţie un element inexistent în lege: colaborarea dintre acuzator, apărător şi judecător! Nicăieri nu este invocat dreptul oricărui cetăţean la un proces echitabil, lucru garantat atît de Constituţie, cît şi de legile internaţionale!

Sursa: cotidianul.ro

LĂSAȚI UN MESAJ