Părintele Boian Alexandrovici cere sprijinul „Ţării mame”

Invitat în cadrul conferinței de presă a Vicepreședintelui Comisiei pentru românii de pretutindeni a Camerei Deputaților, deputatul Bogdan Diaconu, Părintele Boian Alexandrovici, vicar al Timocului şi protopop al Daciei Ripensis, a cerut sprijin din partea „ţării mame” pentru comunitatea românească pe care o reprezintă, căreia drepturi de bază asigurate minorităţilor şi cultelor îi sunt negate de statul sârb.

”Trebuie să ştiţi că singura nădejde ca noi românii să existăm… Dacă nu vom avea sprijin din România, din partea autorităţilor Țării mame, nu vom mai putea să rezistăm mult şi să existăm ca români. Vom fi asimilaţi, e o mare criză de identitate, vă daţi seama, dacă aproape 200 de ani nu am avut şcoală, nu am avut biserică, slujbă în limba noastră. E bine că mai şi vorbim. Există zone de munte unde situaţia e foarte tristă. Intrăm în case şi străbunica nu ştie o vorbă sârbească, şi strănepoata nu ştie o vorbă românească. Baba nu se înţelege cu străneapoata. Ne trebuie ceva mai trist, ne trebuie ceva mai urât? Nu te poţi înţelege cu nepotul tău la tine în casă”, a relatat Părintele Boian Alecsandrovici.

Urmaşii dacilor

„În primul rând, românii din Valea Timocului sunt urmaşii dacilor romanizaţi din zonă. Noi suntem urmaşii primilor creştini din Valea Timocului. Din cauza vânturilor istoriei care ne-au bătut, am ajuns să fim străini în casa noastră. Ştiţi foarte bine că au fost perioade când au venit şi au trecut popoare barbare pe la sud de Dunăre şi au distrus creştinismul daco-roman, care era foarte puternic la început.

Am avut multe episcopii, multe biserici, credincioşi, martiri. Şi s-a ajuns ca din anul 1833 să înceapă să fie oprită jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Române în Valea Timocului, să fie oprită slujirea slujbelor religioase în limba română, şi românii timoceni, începând cu anul 1833, putem spune liber că nu au mai avut slujbă în limba română. Mai era câte un preot care slujea în limba română, că nu ştia altă limbă, dar cu ordin ca după moartea lui, să vină preot care să slujească în limba slavă veche, sau în limba sârbă, şi să-l înlocuiască.

Aşa că astăzi în Valea Timocului există români care au 70 de ani şi nu sunt botezaţi. Sunt români care, din păcate, acum sunt numai bunicile noastre, care nu au mers la şcoală şi nu ştiu o vorbă sârbească, numai limba maternă, limba română, dar nu au avut voie să se roage la Dumnezeu în limba lor”, a spune vicarul Timocului.

„Noi vom fi tot la noi acasă”

Românii din Timoc nu sunt „veniţi” de nicăieri în Serbia. Comunităţile s-au format în această zonă încă dinaintea sârbilor, care acum le neagă drepturile fundamentale. „De ce am început cu daco-romanii? Să nu înţeleagă cineva că noi acolo am venit, şi suntem comunitate ca şi românii sau sârbii care se duc în Germania. Erau unii care spuneau că ce ne trebuie drepturi, dar noi suntem la casa noastră. Noi am fost mult înainte să fie sârbi în zona aia. Noi vom fi şi după ce se va face Uniunea Europeană şi va pierde importanţă îngrădirea locală, cu statele între ele, noi vom fi tot la noi acasă.

Statul sârb oficial ne opreşte să construim biserici româneşti, Biserica Ortodoxă Sârbă ocupându-ne toate bisericile româneşti, ctitoriile româneşti. Radu cel Mare a construit la Puşnea o mănăstire, în Valea Timocului, de exemplu. Ctitoriile multor boieri sau cneji români locali din zona Timocului au fost luate la 1833, și din 2003 am început să construim din nou, şi nu suntem lăsaţi, din nou”, a subliniat prelatul.

Pentru fiecare biserică pentru care comunitatea românească din Valea Timocului a cerut aprobare pentru a o ridica, cererile au fost respinse. Atunci, românii au găsit o altă soluţie: au ţinut slujbele în garaje. Ulterior, prin adoptarea Legii Cultelor, comunităţile româneşti ar trebui să poată să-şi desfăşoare activitatea oriunde, atâta timp cât este pe proprietatea privată a membrilor acestora.

Nici măcar legea nu o respectă

„Dar săptămâna trecută s-a întâmplat un lucru urât. Am primit o decizie prin care ni se spune că este interzis să folosim biserica noastră, într-un sat Gorneana, lângă Bor. Logica asta nu putem să o acceptăm, că în clădirea mea eu fac ce vreau. Să mă rog lui Dumnezeu pot şi în camera în care dorm, şi în camera în care mănânc, pot în curtea mea, pot în beciul meu, pot în garajul meu. Plus că Legea Cultelor din Serbia, articolul 23, spune asta clar. Pe cineva îl deranjează slujirea în limba română. Unii chiar spun că în Valea Timocului există vlahi, şi nu români, şi vlahii ar fi altceva decât români, puţin le seamănă limba, dar nu au nimic în comun”, povesteşte Boian Alexandrovici.

În România, Biserica Ortodoxă Sârbă are episcopie la Timişoara, biserica lor este recunoscută, şi chiar preoţii sârbi din România sunt plătiţi de statul român. În schimb, statul sârb, prin Cancelaria pentru Colaborare cu Comunităţile Religioase, spune că Biserica Ortodoxă Română este ilegală în Valea Timocului, şi are voie să ţină slujbe numai pentru cei 35.000 de români din Voivodina, din Banatul Sârbesc. Cei din Serbia de Răsărit, care sunt în jur de 350-400.000 şi au 154 de sate 100% româneşti, plus 48 de localităţi mixte, nu au voie să se roage în limba română, relatează părintele.

Drepturile fundamentale

Potrivit deputatului Bogdan Diaconu, Vicepreședintelui Comisiei pentru românii de pretutindeni a Camerei Deputaților, România ar trebui să treacă la un nivel superior, ”să aducă comunităţile din jurul graniţelor cel puţin la nivelul de respect şi de drepturi pe care le oferă România comunităţilor etnice care trăiesc pe teritoriul României”.

Directorul Centrului de Studii şi Strategii, Eugen Popescu, a declarat în cadrul aceleiaşi conferinţe că Serbia nu are niciun fel de motiv să creadă că românii din Valea Timocului ar vrea altceva decât să fie cetăţeni loiali ai Serbiei, „dar au nevoie şi trebuie să li se respecte drepturile fundamentale, identitare”.

„Au dreptul la şcoală, la biserică, la cultură, la mass-media în limba maternă, aşa cum România le oferă sârbilor din România”, a declarat directorul CRSS la conferinţa privind situaţia bisericilor româneşti din Valea Timocului.

Cetăţean de onoare la Cluj

„În semn de apreciere deosebită pentru ataşamentul şi angajamentul său constant faţă de promovarea identităţii culturale, lingvistice şi religioase a românilor din Serbia”, părintele Boian Aleksandrovici a fost declarat Cetăţean de Onoare al Judeţului Cluj în urmă cu aproape un an, chiar de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, sărbătorită la Mănăstirea Nicula, loc de pelerinaj al creştinilor ortodocşi din Transilvania.