Pensionar din Muntele Rece, ajuns cerşetor după ce un strănepot i-a luat apartamentul şi cardul de pensie!

1639

Până nu demult localitatea Muntele Rece, comuna Măguri-Răcătău părea neatinsă de viciile şi metehnele oraşului, aici funcţionând din plin legile nescrise ale omeniei. Iată însă că un incident neobişnuit a tulburat curgerea lină a vieţii sătucului din Munţii Apuseni: fără ştirea celor opt nepoţi ai săi, un strănepot al unchiului lor – un bătrânel de 82 de ani – l-a obligat în urmă cu ceva vreme pe acesta să-i doneze apartamentul pe care-l deţinea în Cluj-Napoca şi totodată să-i lase şi cardul de pensie, ridicându-i în fiecare lună suma de 1.250 lei. Urmările n-au întârziat: bărbatul a ajuns rapid cerşetor, spre indignarea locuitorilor din zonă.

 

„I-a dat de băut şi apoi l-a pus pe bătrân să semneze donaţia”

Escrocheria – declară rudele bătrânului – a fost descoperită în urmă cu câteva zile când, însoţit de unul din nepoţii săi, bătrânul a făcut o vizită la apartamentul său cu o cameră din Cluj-Napoca, situat pe Calea Mănăştur, şi l-a găsit cu broasca schimbată, iar la afişierul blocului apărea şi numele noului proprietar: Vasile Mariş. Nimeni altul decât strănepotul pensionarului, în situaţia în care bătrânul mai are opt nepoţi în sat, cei îndrituiţi de fapt să ia o decizie în cazul unchiului lor, persoană lipsită de discernământ. Toate acestea le aflăm încă din primele clipe, povestite dintr-o suflare de către oamenii indignaţi la culme, la magazinul alimentar din Muntele Rece, proprietatea lui Iuliu Bordea, nepotul pensionarului escrocat. Acesta e şi locul  unde am fost „convocaţi”, prin nenumărate telefoane, ca să constatăm cu propriii noştri ochi grozăvia. E limpede că pentru marele oraş un asemenea incident, mai bine zis „ţeapă”, pare ceva banal, însă în Apuseni – unde funcţionează încă legile nescrise ale omeniei şi există nişte standarde de moralitate – acest lucru a fost ridicat la cote aparent hiperbolizante, ca şi cum ar fi vorba de un lucru de maximă importanţă. De fapt,  cei de aici au până la urmă dreptate fiindcă aceste principii ar trebui să funcţioneze şi la oraş, doar că ele s-au depreciat în zona citadină, odată cu trecerea timpului – dar şi cu inversarea rapidă a scării valorilor. Îşi începe rapid „pledoaria” însuşi iniţiatorul acţiunii, Iuliu Bordea, sub privirile aprobatoare ale sătenilor aflaţi în magazinul sătesc: „Toată povestea a început cam de anul trecut când Vasile Mariş, strănepotul lui Vasile Bordea l-a dus pe ascuns pe bătrân la un notar şi şi-a făcut „rânduiala”: l-a pus să-i doneze apartamentul cu o cameră din Cluj-Napoca pe care acesta îl deţinea în Cluj-Napoca, încă din vremea comuniştilor, dar pe care l-a cumpărat după 1989. Badea Vasile n-are copii şi a muncit o viaţă ca şofer în cooperaţie, la Cluj. Vreau să ştiţi că are de asemenea şi pensie – şi nu una oarecare – care se ridică la suma de 1.250 de lei. Însă cardul de pensie i l-a luat de asemenea strănepotul, acesta bazându-se pe faptul că, în mod evident, bătrânul nu are discernământ. De fapt, bătrânul şi acum susţine că n-a dat garsoniera nimănui şi nu are habar să fi semnat ceva pentru strănepotul său”. Intervine, nerăbdător, în discuţie un sătean: „Un vecin mi-a povestit că în urmă cu câteva luni s-au făcut hârtiile respective, iar evenimentul s-a petrecut după cum urmează: Mariş i-a luat bătrânului nişte bani din portofel, apoi i-a dat de băut şi l-a pus să semneze nişte hârtii în prezenţa unei persoane necunoscute. Îmi pare rău că vecinul nu-i aici, e plecat la Cluj dar poate să confirme oricând acest lucru”!  Îşi reia Iuliu Bordea firul povestirii: „Treaba cu locuinţa de la Cluj n-a fost remarcată de bătrân, însă faptul că i-a cedat cardul lui Mariş a dus la consecinţe triste de tot pentru acesta: rămas fără bani bătrânul hălăduia pe uliţele satului şi prin barul nostru cerşind mâncare, ţigări şi băutură. Îi dădeam pe cont dar acasă continua să trăiască într-o mizerie ieşită din comun, murdar şi neîngrijit. Eu sunt nepotul lui dinspre mamă, care i-a fost soră şi mai am încă şase fraţi şi un văr, cu toţii indignaţi la culme de situaţia în care a ajuns bietul bătrân”.

Iuliu Bordea nepotul Vasile Mariş stranepotul uzurpator

Poliţiştii din zonă – în slujba lui Mariş?

Explică în continuare Lucia Bordea, soţia lui Iuliu, cea care se ocupă de treburile curente ale magazinului: „Într-o seară a venit bătrânul şi mi-a zis că doarme în magazin şi că preferă să stea aici decât să mai meargă acasă. Numai de la noi cumpăra, până nu demult – şi ştiu cu exactitate câţi bani cheltuia. De pildă, îi ajungeau pentru mâncare circa 400 de lei pe lună, pentru că îşi lua în vreo două rânduri mărfuri în valoare de o sută-două, dar de la un timp a ajuns să cerşească mâncare, ţigări şi băutură, fiind lipsit de bani.  Deci e limpede că cineva îi lua pensia, aşa că  toată iarna – fiindu-ne rudă apropiată – a stat numai la noi, unde l-am şi hrănit. Apoi am aflat că omul care-i ridica banii era nimeni altul decât strănepotul său, Vasile Mariş, singurul care-i ştia PIN-ul. Asta până zilele trecute, fiindcă a mers soţul la individ, împreună cu verii săi şi i-au luat cardul, după care i-au schimbat PIN-ul, astfel că din acest punct de vedere bătrânul e rezolvat”. „Mai rămâne să recuperăm pentru bătrân apartamentul din Cluj-Napoca şi în acest sens am apelat deja la un avocat de la Cluj, pentru ca împreună cu el să facem demersurile ca donaţia să devină nulă”, adaugă Iuliu Bordea. Apoi se înnegurează brusc şi-şi aminteşte un fapt îngrijorător pe care ni-l împărtăşeşte: „Săptămâna trecută au fost poliţiştii din Măguri-Răcătău la noi şi ne-au întrebat dacă nu cumva l-am sechestrat pe unchiul, după care s-au dus şi-au vorbit cu bătrânul. Noi suntem teribil de indignaţi pe această temă, şi ne tot întrebăm cum de poliţia din Măguri-Răcătău vine şi ne anchetează pe noi – şi nu pe Mariş, cel care este autorul acestei escrocherii cunoscută deja toată lumea”. (Nota noastră – Am verificat aceasta la I.P.J. Cluj şi răspunsul, sosit cu promptitudine, prin intermediul purtătorului de cuvânt al inspectoratului, a fost următorul: „Referitor la aspectele semnalate pe raza localităţii Muntele Rece, conform cărora o persoană ar fi fost lipsită de libertate în mod ilegal, vă comunicăm faptul că, în urma verificărilor efectuate, nu a fost confirmată o astfel de situaţie. De asemenea, nu a fost depusă nicio plângere penală în acest sens”.) “Credem că acest Mariş a auzit de prin sat că noi, nepoţii bătrânului ne unim sa să-l salvăm şi atunci a sesizat poliţia că l-am sechestrat pe bătrân. Am aflat şi că i-au luat acestuia o declaraţie, însă ne întrebăm ce-or fi consemnat poliţiştii acolo, bătrânul fiind complet lipsit – cum vă spuneam şi adineaori – de discernământ?  Ca urmare a acestui fapt, să credem cumva că poliţiştii au acţionat la intimidare împotriva noastră, fiind în slujba lui Mariş – şi nu a adevărului şi dreptăţii”? – se întreabă, îngândurat, Iuliu Bordea.

Rudele batranului si sateniiFamilia face front comun...

Relatările sătenilor

Mai mulţi săteni se înghesuie să ne prezinte şi ei diverse aspecte legate de situaţia bătrânului. Vasile Culda, un alt nepot al acestuia ne-a declarat următoarele: “Toţi ne-am ocupat de el, l-am schimbat – de ruşinea satului – plus că l-am găsit cerşind, lucru anormal când omul dispune de o asemenea pensie – de vis pentru zona noastră! E limpede că Mariş a făcut totul pe ascuns, asta până când vărul Iuliu a aflat ce se întâmplase. Iar după ce i-am recuperat cardul şi am schimbat PIN-ul, uite că bătrânul are şi acum pensia, neatinsă, în portofel”.  Cere cuvântul și Marcel Roşu, un tânăr de 30 de ani, ca şi cum ar fi hotărât să tranşeze problema doar din vorbe: “Să vă spun cum stau lucrurile. De câte ori am trecut pe la magazinul acesta al familiei Bordea, l-am găsit pe bătrân tot aici: aici dormea, aici mânca, iar acasă n-avea foc şi lemne. Trăia într-o mizerie de nedescris pentru că strănepotul îl părăsea imediat după ce-i lua banii, că numai la el putea fi pensia bătrânului”. O altă localnică, Maria Husar afirmă, la rândul său, următoarele: “L-am văzut după ce i s-a luat cardul: nespălat cu lunile, puţea îngrozitor iar de mâncat mânca direct din conserve, nu mai avea răbdare să meargă acasă – deşi locuieşte la doar două minute de locul ăsta – într-atât era de înfometat. Ba, mai mult, ajunsese să bea din paharele clienţilor barului şi să fumeze chiştoacele lăsate în scrumieră, cerşind totodată şi cafea de la oameni”. “A venit la mine acasă fiindcă n-avea bani nici de pâine, deşi luase pensia de o săptămână. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el fiindcă întotdeauna banii îi prisoseau, cineva îi ridică. Oricum, e mare păcat fiindcă omul e şi bolnav psihic”, adaugă la rândul său un alt consătean, Dumitru Lăpuşan.

Maria Husar sateanca

Victima: “Amu` s-o băgat abuziv cineva acolo, în garsonieră”

Hotărâm să-i facem o vizită bătrânelului, ca să constatăm cu ochii noştri dacă lucrurile relatate de rude şi săteni se adeveresc, sau nu. Aşa că pornim cu toţii spre casa bătrânului, situată la maxim două sute de metri de magazin. Ajunşi acolo, îl găsim pe bătrânel stând în faţa casei sale, “ca la fotografie”, curat şi în haine noi, totul prin grija unei alte nepoate care-l aranjase puţin în vederea vizitei noastre. Vasile Bordea nu înţelege nimic din ce-l întrebăm, şi nu realizează nici că locuinţa din Cluj-Napoca i-a fost luată de către strănepot: “Amu` s-o băgat cineva abuziv acolo, în garsonieră, nu l-am putut găsi. L-am căutat, dar nu am dat de el…Îl ştie Dumnezeu, că io nu-i ştiu numele. Io am păstrat locuinţa să locuiesc mai târziu în ea şi până acum mai stăteam acolo când mergeam la Cluj, la cumpărături. Dar sigur că vreau casa înapoi, e a mea cât oi trăi şi ştiu că n-am vândut-o la nimeni… Dacă o vindeam, o vindeam, era a ăluia care a cumpărat-o, că am dat bani mulţi pe ea, dar n-am vândut-o. Cât despre card, i l-am mai dat lui Mariş, el îmi scotea banii, că eu nu ştiu cum să-i scot”. La care, şocat, un sătean nu rezistă şi concluzionează în modul cel mai frust cu putinţă: “Vorba aia, cum te f… neamul, nu te f… nime`”. Renunţăm să-l mai întrebăm ceva pe bătrân deoarece e limpede că omul nu pricepe nimic din ceea ce se petrece în jurul său şi hotărâm să ne deplasăm, însoţit de-un sătean, până la gospodăria lui Vasile Mariş. Aceasta e situată şi ea în apropierea casei bătrânului. Nu intrăm în curte, ca să nu ne trezim cumva acuzaţi de violare de domiciliu, aşa că aflaţi în drum îl zărim pe bărbat lucrând ceva în grădina de zarzavaturi de lângă casă. Îl strigăm pe nume şi ne prezentăm “regulamentar”. Însă acesta, în ciuda eforturilor noastre, necatadixind măcar să-şi schimbe poziţia ne-a concediat scurt, arătând că nu are ce vorbi cu presa. Aşa că, dezamăgiţi, părăsim zona.  Apoi ne întoarcem la “bază” unde sătenii ne aşteaptă, curioşi. La răspundem că n-am reuşit să smulgem nici un fel de mărturie şi după câteva strângeri de mână şi salutări de rămas bun pornim în trombă pe drumul de întoarcere spre Cluj-Napoca.


LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI:

Înainte de intrarea numărului la tipar, ne sună dl. Iuliu Bordea, care ne comunică pe un ton optimist: “Am reuşit, prin priceperea avocatei noastre să dăm şi de notarul care a făcut actele de donaţie ale apartamentului cu o camera al unchiului, aşa că de-acum urmează doar confruntarea în justiţie cu Vasile Mariş. Sper să reuşim să demonstrăm judecătorului de caz justeţea cauzei noastre şi faptul că dorim, fără a avea niciun interes personal, să-l ajutăm pe bătrânel să reintre în posesia locuinţei. Însă cel mai important lucru este, pentru început, să dovedim printr-un examen psihiatric faptul că bătrânul este complet lipsit de discernământ şi a fost victima unei escrocherii venite din partea strănepotului – şi nu numai”.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ