Pentru bani, familia unei fete însărcinate l-a luat la bătaie pe viitorului ginere !

Ştefan este un bărbat plăcut la înfăţişare, sfios precum o fecioară, în vârstă de 28 de ani, iar Cristina o tânără de 21, însărcinată cu acesta în luna a şaptea. Cei doi trec printr-o adevărată dramă deoarece familia fetei îl respinge cu o hotărâre cu totul neobişnuită, la prima „strigare” din cauza dramei surorii sale, părăsită de partener după ce a dat naştere unui copil. În realitate, Cristina spune că membrii familiei sale doresc s-o exploateze financiar, ea având o slujbă bine remunerată în Austria şi aceştia nu şi-ar dori ca, prin căsătorie, să li se închidă “robinetul” din care curg banii. Iar luni, 17 octombrie, familia Cristinei a năvălit peste nedoritul ginere, în plină piaţă a Turzii, potopindu-l cu pumni  şi dislocându-i umărul.

El rom “de mătase”, ea unguroaică

Cristina e o unguroaică hotărâtă, dispusă ca prin orice mijloace să-şi păstreze partenerul – pe Ştefan – un tânăr rom, muncitor, dotat cu un atât de pronunţat bun simţ încât atunci când vorbeşte o face atât de încet încât trebuie să-i citesc, efectiv, cuvintele de pe buze. Cei doi se ţin de mână şi discută afectuos, aşteptând ca Ştefan să fie invitat în cabinetul de consultaţii de la I.M.L.Cluj. Sunt un cuplu cu totul inedit, însă extrem de reuşit: ea, cu o piele albă, diafană, o viitoare mămică atrăgătoare – iar el, atletic şi „bârnace”. Sunt împreună de circa şase ani, iar rodul iubirii lor va veni pe lume peste aproximativ două luni – şi va fi o fetiţă, mărturisesc emoţionaţi cei doi. Cristina este din comuna turdeană Moldoveneşti, iar Ştefan din Văleni. Cristina a muncit, sezonier, pe parcursul a câţiva ani, în Austria, la nişte sere de flori – până în urmă cu trei săptămâni, când s-a întors acasă, din cauza sarcinii. Ştefan nu este nic el mai prejos: munceşte şi el la o firmă de procesare a cărnii din comuna turdeană Mihai Viteazu şi are, acasă, o gospodărie prosperă. Evident, cei doi se află acum într-o situaţie critică.  Par două păsări surprinse, efectiv, de o furtună pe care n-o pot înţelege şi nu ştiu cum să-i facă faţă. Tânărul, având umărul dislocat şi mai multe vânătăi în jurul capului, „procurate” la ultima întâlnire cu „socrul” şi „cumnatul”, este invitat în cabinetul de consultaţii. Prilej cu care Cristina îşi începe relatarea poveştii sale, emoţionante, de iubire, cu Ştefan: „Frate-meu are 24 de ani şi – la fel ca şi mama şi tata – nu-i de acord cu relaţia mea cu Ştefan, doar pentru că-i mai “brunet”, deşi munceşte şi e un om foarte harnic. Însă, aici problema e cu totul alta – şi e legată mai mult de persoana mea: am muncit, periodic, în Austria, la nişte sere de flori şi le aduceam, până nu demult, părinţilor, bani frumoşi. Ori, acum, că sunt însărcinată doresc să mă stabilesc şi eu la casa mea, cu omul pe care-l iubesc. Însă, din păcate familia mea şi-a dat seama că nu le mai pot oferi bani – deşi, fie vorba între noi şi ei sunt foarte avuţi, cu venituri de cel puţin 50 de milioane de lei vechi pe lună –  de la ferma de legume şi animalele pe care le au în gospodărie. Lucru care mă face să nu-l înţeleg nicicum pe tata: deşi a fost în tinereţe sărac, acuma el vrea să se îmbogăţească, la 46 de ani, sacrificându-mă pe mine”!

„Greaua moştenire” a surorii

Trage puternic aer în piept, făcându-şi curaj, apoi continuă: “Ieri, mă aflam împreună cu viitorul meu soţ la un magazin de haine vechi de lângă piaţa agroalimentară a Turzii. Brusc, în faţa noastră a apărut fratele meu, Elemer care a rămas şocat când a văzut că nu sunt la lucru în Austria – şi pe deasupra sunt şi însărcinată. Noi am plecat repede din faţa lui şi am intrat în piaţă, unde mi-am cumpărat nişte struguri. Apoi au apărut şi mama, tata, fratele şi nepoţelul, iar fratele meu a venit pe la spate şi l-a pocnit pe mișelește cu pumnul pe Ştefan, în zona feţei şi a cefei. Când l-am văzut căzut la pământ pe iubitul meu mi s-a făcut imediat rău, aşa că am chemat poliţia şi salvarea. A venit repede o ambulanţă, care l-a transportat pe Ştefan la spital, fiindcă avea umărul dislocat. I s-a deplasat din nou, din cauza loviturilor fratelui, după un accident mai vechi.  Acolo, în piaţă, poliţia i-a dat amendă fratelui meu iar nouă ne-a recomandat să venim la Cluj, la I.M.L. dacă vrem să depunem plângere. Aşa că iată-ne aici”. Îşi aminteşte, brusc, încă ceva şi adaugă extrem de intrigată: “ Chiar acolo, în piaţă, au vrut să mă smulgă cu forţa de lângă Ştefan şi să mă ducă acasă, deşi sunt însărcinată. Ei tot spuneau că nu doresc să se repete şi cu mine ce-a păţit soră-mea. Adică ea a rămas însărcinată cu un bărbat de care nu e sigură nici ea c-ar fi tatăl copilului ei, iar cel cu care era cuplată la ora aceea nu a fost la rândul lui sigur că nou-născutul e copilul lui, aşa că a părăsit-o. Acum băiatul respectiv s-a căsătorit cu o altă femeie şi între timp i-a născut şi lui nevasta. Dar, culmea, situaţia mea şi a sorei mele nu se aseamănă nici pe departe una cu cealaltă, aşa că nu le înţeleg aşa-zisa disperare, cum că le e teamă să nu se repete, cu mine, istoria surorii. Plus că ea trăieşte acum pe faţă cu un bărbat din sat – şi ei nu-i interzic această relaţie. Numai mie îmi fac asta, fiindcă au constatat că nu mai pot ajunge la banii mei”.

Ştefan: „Nimic nu ne va mai întoarce din drum”!

Explică apoi că a păstrat în tot acest timp, în secret, legătura cu maică-sa. Însă, spre regretul ei, în nota generală arivistă a familiei aceasta a sfătuit-o să nască în Austria, departe de iubitul său, ca să beneficieze de toate facilităţile pe care statul austriac le acordă nou-născuţilor. „Se gândeau că vor câştiga şi de pe urma copilului meu, însă eu am realizat că – per total – numai medicii, plata vaccinurilor şi alte formalităţi m-ar fi costat cu mult mai mult decât aş fi încasat din prima pentru nou-născut. Pe de altă parte, credeţi că nu l-aş fi luat pe Ştefan cu mine în Austria? Aş fi făcut-o cu o mie pe oră, însă la locul meu de muncă sunt numai femei, iar cazarea, de asemenea, e numai pentru femei”. După un timp apare şi Ştefan, cu o expresie de uriaşă tristeţe întipărită pe chip. Îmi arată certificatul medico-legal în care medicii i-au recomandat între 15 şi 17 zile de îngrijiri. Ia loc apoi pe bancă alături de Cristina şi-şi începe, la rândul său, mărturisirea: „Ştiţi ce mă miră pe mine în toată această chestie? Faptul că până când Cristina a rămas însărcinată nu m-au înlăturat din familie. Şi sunt între ei de şase ani de zile, nu de ieri, cu ieşiri la iarbă verde şi vizite reciproce. Plus că taţii  noştri au fost şi colegi de serviciu la Primăria Moldoveneşti. Dar capul răutăţilor a fost fratele ei, care a înnebunit când a văzut-o pe Cristina în ţară – nu la lucru, în Austria – şi pe deasupra şi însărcinată! Totodată, soră-sa – care ar trebui să tacă, fiind cu musca pe căciulă – a adăugat, în timp ce toţi ceilalţi mă înjurau – că nu se va lăsa până nu mă vor vedea la doi metri sub pământ! Dacă a spus cuvintele acestea, vă daţi seama că o să fac şi eu ceva, mai ales că ei se vor strădui din răsputeri să nu ne lase, orice ar fi, să rămânem împreună! De aici mergem direct la Poliţia Turda, să facem plângere şi să vom cere ordin de restricţie împotriva lor, să nu se apropie de noi la mai puţin de cincizeci de metri”!