Postorala PS Florentin Crihalmeanu

MARIA 'POARTA MANTUIRII', CALAUZITOAREA PE CALEA CREDINTEI

SCRISOAREA PASTORALA a PS Florentin CRIHALMEANU, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla la marita Sarbatoare a Nasterii dupa trup a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Hristos

Florentin, din harul, mila si indelunga-rabdarea Atotputernicului Dumnezeu, prin gratia Sfantului Scaun Apostolic al Romei, Episcop de Cluj-Gherla, onoratului cler impreuna slujitor, cuvioaselor persoane consacrate, iubitilor crestini greco-catolici si tuturor credinciosilor crestini,

Har voua si pace de la Dumnezeu, Cel care 'atat de mult a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel unic nascut

L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica' (cf. In 3,16).

Iubiti credinciosi,

Sarbatorile de iarna sunt, in fiecare an, zile de bucurie care ne desprind de incordarea, rutina si oboseala muncii de peste an. Este un timp al odihnei, al vacantei, al relaxarii si al refacerii fizice, dar, pentru noi crestinii, trebuie sa fie si un timp de rugaciune, de reinnoire spirituala, de har si intarire in credinta.

De-a lungul anului sunt numeroase zile de sarbatoare. Unele sunt randuite de Biserica in directa legatura cu tainele de credinta ale vietii Mantuitorului, ale Preasfintei Fecioare Maria sau ale sfintilor, iar altele sunt randuite de oameni in legatura cu diferite aniversari (persoane, personalitati, evenimente istorice, etc.). Noi, crestinii, stim ca doar sarbatorile randuite de Biserica si traite in lumina bucuriei credintei ne pot dobandi haruri, pentru a creste in credinta si sfintenie.

Intre sfintele praznice ale Bisericii crestine, Nasterea Domnului nostru Isus Hristos este cea mai importanta sarbatoare cu data fixa a calendarului crestin. Dupa cum spuneau Parintii Bisericii: 'Sarbatorile crestinilor sunt sfinte si mai presus de fire si cu adevarat izvoare si comori ale mantuirii, iar cea dintai sarbatoare a noastra propovaduieste venirea lui Dumnezeu printre oameni' (cf. Sf. Proclu).
 
Ne intrebam: cum am putea trai aceste zile ca ele sa devina un adevarat izvor de har si mantuire pentru sufletele noastre? Cine ne-ar putea ajuta sa patrundem in profunzimea spirituala a tainei si sa traim in bucuria credintei aceste zile?

Cine ar putea sa ne calauzeasca pe acest drum mai bine decat Preasfanta Fecioara Maria! Caci ea a fost 'scara cereasca' pe care Domnul a coborat printre oameni, 'usa templului' prin care doar Domnul a trecut, 'poarta mantuirii' care ne-a daruit noua pe Rascumparatorul, 'Maica celor vii' care a nascut Izvorul Vietii, 'Mama Bisericii' pe care crestinii o invoca si astazi ca Aparatoare, Mijlocitoare si Povatuitoare pe drumul credintei.

Sfintii Parinti considera ca Maria nu a fost doar un instrument pasiv in mana lui Dumnezeu, ci a colaborat la mantuirea omenirii cu deplina libertate a credintei si ascultarii (cf. LG 56). 'Nodul neascultarii Evei a fost desfacut prin ascultarea Mariei, pentru ca ceea ce a legat fecioara Eva prin necredinta, a dezlegat Fecioara Maria prin credinta', scria Sf. Irineu; 'Cel pe care cerurile nu L-au cuprins, iar pantecele nu L-a ingradit, din Fecioara s-a nascut. Cel ce astazi s-a nascut poarta care odinioara era a pacatului a aratat-o poarta a mantuirii', spunea Sf. Proclu, iar Sf. Ieronim rezuma: 'Moartea a venit prin Eva, iar viata prin Maria'.

Maria, tanara Fecioara din Nazaretul Galileii, care si-a pus cu incredere trupul si sufletul in slujba Cuvantului divin, Mama credincioasa a lui Isus si cea dintai intre ucenicii sai, ramane si pentru crestinii de astazi, modelul pe drumul vietii de credinta sub ascultarea Cuvantului divin, care conduce spre Hristos.

Va invit, deci, sa ne lasam calauziti de Preasfanta Fecioara si Mama Maria, pe drumul credintei spre misterul Nasterii lui Hristos, pentru ca la randul nostru sa putem redescoperi bucuria credintei si regasi entuziasmul in comunicarea ei in familie si in societate, asa cum ne recomanda Pontiful roman Benedict al XVI-lea, la inceputul acestui An dedicat credintei (cf. PF 7).

1. FECIOARA MARIA IN ASCULTAREA CREDINTEI

'La Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau!' (cf. Lc 1,37-38).

Sa o privim pe Maria ingenunchiata in fata ieslei in care Pruncul divin isi doarme somnul lin. Mama isi contempla Fiul si-L adora pe Dumnezeu intrupat in acest Prunc neprihanit caruia, i-a dat viata. E trup din trupul ei si-i seamana la chip. Ce mare taina a purtat Maria chiar in sanul ei neprihanit!
 
'O, pantece mai cuprinzator decat cerurile! O, nastere care ai purtat mantuirea! O, pantece de lut si camara de nunta a Creatorului! O, nastere izbavitoare a pacatului lumii! O, taina al carei chip este cu neputinta a-l talcui!', exclama Sf. Proclu.

Privirea Mariei in liniste contemplativa trece dincolo de timp. Prezent, trecut si viitor devin o clipa eterna ce se poate rezuma in trei cuvinte: intalnirea cu Dumnezeu. Acesta este evenimentul fundamental care i-a schimbat si orientat intregul curs al vietii. Timpul pare ca-si opreste scurgerea, iar Maria retraieste cu aceeasi intensitate momentul de inceput, prima intalnire cu Arhanghelul Gabriel, mesagerul divin. Cuvintele Buneivestiri ii rasuna si acum solemn in 'auzul inimii': 'Vei naste fiu si vei chema numele lui Isus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema (…) si imparatia Lui nu va avea sfarsit' (cf. Lc 1,31-33).

Cu frica si uimire tanara Fecioara asculta aceste cuvinte, care infatisau in limbaj omenesc un proiect ce ii depasea capacitatea de intelegere. Un plan ce cuprindea intreaga omenire de la inceputul si pana la sfarsitul ei. Maria, crescuta si educata de mica in spiritul credintei, atat in familie cat si in templu, cunostea cuvintele Sfintelor Scripturi si se intreba daca ea ar fi putut sa fie cea prevestita de prooroci.

Isaia prorocise limpede: 'Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel' (cf. Is 7,14). Prorocul Mihea prevestise chiar si locul in care urma sa se nasca 'Stapanitorul peste Israel', tocmai in mica cetate a Betlehemului din Iudeea (cf. Mih 5,1). Acolo 'aceea care trebuie sa nasca va naste', iar Pruncul 'va fi voinic si va paste poporul prin puterea Domnului' (cf. Mih 5,2-4).

Maria incepea sa inteleaga mai bine atat semnificatia salutului ingeresc 'Bucura-te, ceea ce esti plina de har; caci ai aflat har la Dumnezeu' (cf. Lc 1,28.30) cat si faptul ca acest plan divin reprezenta nu doar o expunere, ci si o alegere divina, o chemare concreta la care ea trebuia sa ofere un raspuns.

Maria, ascultand uimita cuvantul, l-a primit in sufletul ei si a incercat sa-l inteleaga, iar apoi, a cerut o lamurire in dorinta de a putea raspunde cat mai bine misiunii care i se propunea. Atunci, ingerul i-a deslusit Fecioarei, lucrarea Celui Preainalt prin puterea Spiritului Sfant asupra ei, confirmandu-i ca va deveni Mama Fiului lui Dumnezeu (cf. Lc 1,35). Arhanghelul i-a oferit si exemplul lucrarii divine asupra Elisabetei, cea numita 'stearpa', sigiland cele spuse printr-un act de credinta in atotputernicia lui Dumnezeu: 'Caci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta' (cf. Lc 1,37).
 
Prin acest ultim cuvant, ingerul ii dezvaluia un alt adevar: faptul ca fiecare cuvant ce provine de la Dumnezeu poarta in sine o putere dumnezeiasca si, ca urmare, implineste tot ceea ce proclama.

A urmat apoi un moment de liniste ce nu putea fi cuprins sau transcris in Sfintele Evanghelii. Tanara Fecioara se afla in fata unei decizii hotaratoare pentru viata ei, dar deopotriva fundamentala pentru intreaga omenire. Toata creatiunea astepta 'cu sufletul la gura' raspunsul de care depindea Rascumpararea.

Maria a ales sa se increada in atotputernicia lui Dumnezeu si sa accepte rolul sau in planul mantuirii, dar nu cu mandrie sau orgoliu, ci cu smerenia si bucuria tainica a unei slujitoare a Domnului. Fecioara si-a marturisit alegerea fundamentala a vietii de credinta: 'Iata slujitoarea Domnului', adica doresc sa ma pun cu totul in slujba Domnului si 'Fie mie dupa cuvantul tau', cuvantul mesajului divin sa se implineasca, sa devina realitate, traire, viata in mine, prin mine si cu mine.

Raspunsul tinerei Fecioare din Nazaret a fost o alegere libera, facuta cu deplina incredere in Dumnezeu, dar si cu disponibilitatea de a oferi totul in slujba Cuvantului divin.

Traditia Bisericii a pastrat cu sfintenie evenimentul Buneivestiri a Arhanghelului Gabriel la Preasfanta Fecioara Maria, considerat 'poarta de intrare in tainele divine' si de aceea, zugravit pe portile imparatesti ale iconostasului bisericii. Pe aceste porti nu intra decat cel care il reprezenta pe Hristos in celebrarea liturgica, adica episcopul sau preotul. Fecioara Maria e reprezentata in rugaciune primind cu smerenie si chipul plecat, vestirea ingereasca. In mainile ei se afla un fus cu fir rosu purpuriu, reprezentand pe cea care a tesut in sanul ei trupul Cuvantului divin, Maica Vietii.

Sfanta Fecioara se afla in fruntea sirului celor smeriti si saraci ai Domnului, aceia care nadajduiesc cu incredere ca de la El vine mantuirea si o primesc cu bucurie (cf. LG 55). Credinta Mariei se zideste pe virtutea smereniei si a saraciei, care-i confera libertatea interioara si disponibilitatea de a asculta, a primi si a implini Cuvantul revelat.

Cat de necesara este in societatea de astazi virtutea saraciei ca si atitudine spirituala! Era cea dintai fericire proclamata de Isus 'Fericiti cei care au spiritul saraciei, caci a lor este Imparatia cerurilor' (cf. Mt 5,3). Spiritul saraciei permite sufletului sa se deschida spre transcendent si sa primeasca cu bucurie ceea ce Domnul a oferit si sa ofere cu generozitate ceea ce Domnul a dat, cu smerita dorinta de a-L sluji, fara a cauta vreun profit sau beneficiu personal.

Ceea ce ai te separa, ceea ce dai te uneste cu aproapele, si-atunci cand nu mai ai ce sa dai, daruieste-te pe tine insuti, caci aceasta este suprema daruire (cf. S. Fausti). Asa cum semnificativ scria Mons. Vladimir Ghika: 'Da tot ce ai; da tot ce esti; cand nu mai ai nimic sau nu mai esti nimic, da ceea ce mai poti inca sa dai: pe Dumnezeu'. Acesta a fost exemplul vietii sale, ca vrednic marturisitor al credintei pana la jertfa suprema. Sa dam si sa ne daruim celor care au nevoie de noi, dar in primul rand sa oferim cu incredere Celui de la care am primit tot ce suntem si tot ce avem.

2. MARIA, MAMA CREDINCIOASA
 
'Fericita este aceea care a crezut ca se vor implini cele spuse ei de la Domnul' (cf. Lc 1,45).

Maria isi aminteste apoi de vizita la Elisabeta, pentru a-i impartasi bucuria. La salutul Mariei, Elisabeta, plina de har, raspundea numind-o 'Maica Domnului meu' si proclamand-o 'fericita' pentru ca a crezut ca se vor putea implini cele spuse ei de la Domnul. Fericirea proclamata 'cu glas mare' de Elisabeta vadeste in mod deosebit increderea Mariei in Dumnezeul Cel Preainalt si in puterea de implinire a Cuvantului Sau. De aceea, Fecioara Maria in virtutea acestui act de credinta, isi ofera intreaga viata slujirii Cuvantului lui Dumnezeu si in particular, Cuvantului intrupat, Isus Hristos. Putem afirma ca prin raspunsul oferit ingerului, Fecioara Maria face primul act de credinta crestina si, ca urmare, o putem numi 'mama credintei' noastre. Tocmai pentru ca a devenit mai intai pe plan spiritual 'mama a credintei', ea a putut deveni apoi si mama trupeasca a lui Hristos. Asadar, maternitatea Mariei nu trebuie inteleasa doar la nivel fizic, ci in primul rand ca o maternitate spirituala, prin credinta (cf. H. Schürmann). Deci, se poate afirma ca Maria este prima credincioasa crestina din istoria omenirii.

Privind chipul luminos al Pruncului ce doarme lin, Maria isi aminteste si drumul anevoios de la Nazaretul Galileii la Betlehemul Iudeii si-apoi, cautarea unui loc de gazduire pe timpul noptii reci si intunecoase. Ceasul mult asteptat al venirii pe lume a Pruncului prevestit de inger se apropia. Casele de primire si hanurile erau pline cu cei veniti pentru recensamant, de aceea, tanara familie a trebuit sa se adaposteasca intr-un simplu salas pentru animale.

Acolo, langa Bethleem, in grota saracacioasa a unui adapost de animale, la lumina palpainda a unei candele, are loc primul si cel mai important eveniment din istoria umanitatii: intalnirea dintre Dumnezeu care s-a facut om si persoana umana, intalnirea dintre uman si divinul intr-omenit.

Acolo s-a intamplat minunea Nasterii Cuvantului intrupat, acolo s-a dezvaluit puterea cuvantului divin vestit de Arhanghel, acolo Fiul Celui Preainalt a intrat in istoria omenirii, implinindu-se astfel cuvintele patriarhilor si ale proorocilor din Sfintele Scripturi. Multi dintre acestia L-au prevestit pe Unsul Domnului, Mesia, Hristos, insa cea dintai care a primit harul de a-L contempla viu, intrupat si intr-omenit, a fost Fecioara Maria. Acolo, in grota friguroasa, ea a trait fericirea celei care a crezut in cuvantul divin, vazandu-si rasplatita increderea pusa in puterea Celui Preainalt. Preacurata este singura fiinta umana care nu doar a ascultat cuvantul despre taina intruparii si a nasterii feciorelnice revelat direct de catre mesagerul divin, dar ea insasi a trait aceste mistere cu credinta in trupul ei. Ea a fost unicul martor direct al acestor taine ceresti, atat in ceasul Zamislirii prin adumbrirea Spiritului Sfant, cat si in cel al Nasterii feciorelnice de la Betlehem.

Mama isi adora Pruncul cu o privire neprihanita, pura, smerita, blanda, dulce si delicata. Nu e o privire care ar dori sa domine sau sa impuna, nu e o privire curioasa, care ar vrea sa destrame taina si sa inteleaga totul. Maria nu vrea sa-si insuseasca misterul, ci dimpotriva, vrea sa-l ocroteasca, sa-l pastreze cu incredere si sfintenie, dar si cu modestie, pudoare si smerenie, recunoscand in El un dar primit. Ea intelege ca acest mare Dar este insusi Darul Vietii, pe care numai Dumnezeu il poate oferi si care trebuie ocrotit si pastrat cu sfintenia unui tezaur divin. Nascandu-L pe Hristos Viata, Maria devine 'Maica vietii' si 'Mama tuturor celor vii' (Sf. Epifanie).

Maria nu a cazut prada curiozitatii omenesti, iar daca a cerut lamuriri, a facut-o doar pentru a putea sluji mai bine planului divin. Ea a crezut ca la timpul randuit va putea intelege mai bine si mai profund aceste minunate mistere din viata ei.

Preacurata Fecioara privea Pruncul mic, neajutorat, care trebuia hranit, schimbat, leganat, ocrotit si educat. Dupa infatisare era un simplu copilas, ca oricare altul, ce se agita neindemanatic, privind nevinovat spre cei care-i stateau aproape, zambind, plangand sau gangurind. Maria, intarita de cuvantul ingeresc, stia si credea ca sub 'haina vie' a Pruncului nevinovat se afla insusi Cuvantul Tatalui, Cel care s-a intrupat in trupul ei. De aceea, ea isi asuma acum pe deplin rolul de Mama iubitoare, slujitoare si ocrotitoare a Pruncului, dar si cel de pastratoare a misterului divin.

Preacurata Mama va ramane intru totul credincioasa misiunii ei si fidela in ocrotirea si pastrarea tainelor divine. Ea nu va incerca sa rupa valul misterului, ci dimpotriva, pastrand distanta dintre creatura si Creator, va implini tot ceea ce o mama iubitoare ar face pentru Fiul ei. Putem sa ne inchipuim, cu 'ochii sufletului', cu cata delicatete si gingasie materna se ocupa Mama Fecioara de Fiul ei. Cata modestie in priviri, cata tandrete in gesturi, cata blandete in cuvant si cata candoare in glas. Dar si ce bucurie ascunsa, ce fericire in a-L putea contempla si adora in fiecare clipa, ce iubire materna si credincioasa fata de Fiul Dumnezeului Celui viu.

Sa ne indreptam privirea acum spre icoana Nasterii Domnului care se afla zugravita atat in absida laterala a bisericilor si in randul icoanelor sarbatorilor imparatesti pe iconostas, cat si deasupra mesei pe care se pregatesc darurile. Fecioara Maria este reprezentata intr-o atitudine de meditatie, intinsa pe un culcus de culoare rosu purpuriu, cu privirea intoarsa de la Pruncul asezat in iesle. Din aceasta atitudine transpare grija ei de a pazi misterul si, cu smerenie, de a lasa ca taina sa patrunda in sufletul si viata ei. Icoana aminteste de teofania rugului aprins dar nemistuit de pe muntele Sinai, simbolizat aici de Maria, cea care cu credinta a zamislit fara a fi mistuita de Focul dumnezeirii si a nascut pastrandu-si fecioria.

Fer. Ioan Paul al II-lea ne invita 'sa cultivam in noi si la ceilalti o privire contemplativa. Acesta se naste din credinta in Dumnezeul vietii. Este privirea aceluia care vede viata in profunzimea ei, percepandu-i dimensiunile de gratuitate, de frumusete, de chemare la libertate si la responsabilitate. Este privirea aceluia care nu pretinde sa se faca stapan pe realitate, ci o primeste ca pe un dar, descoperind in fiecare lucru oglindirea creatorului si in fiecare persoana chipul Sau viu' (cf. EV 83).

La aceasta privire se refera si Sf. Pavel, intreband: 'Oare nu stiti ca trupul vostru este templu al Spiritului Sfant care este in voi, pe care-l aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?'. Astfel, Apostolul Neamurilor ne cere sa ocrotim misterele din propria viata si din propriul trup (respectul fata de propriul trup, modestia simturilor, pudoarea, infranarea simturilor), precum si a tainelor din propria viata (acelea pe care le cunosc doar eu si Dumnezeu). De asemenea, este important sa stim ocroti misterele aproapelui (respectul fata de ceilalti, modestia simturilor, pudoarea etc.), si secretele, tainele vietii aproapelui.

Misterul Vietii intrupate in sanul Fecioarei din Nazaret, invata familiile crestine de astazi sa primeasca cu bucurie Darul vietii oferit de Creator. Totodata le responsabilizeaza in ocrotirea si pastrarea acestui dar pretios, prin asumarea cresterii si educarii propriilor fii. Familiile colaboreaza astfel cu minunata opera a Creatorului devenind un adevarat 'leagan al vietii si al credintei'.

In cultura noastra post-moderna, caracterizata de multitudinea idealurilor marunte, de 'societatea lichida', in continua miscare si schimbare, refractara unor principii puternice, stabile si unor idealuri mari de viata, exemplul de perseverenta in credinta si fidelitate fata de alegerea de viata a Fecioarei Maria constituie un model de urmat, ce ne ajuta sa stabilim o justa scara a valorilor in viata crestina de astazi.

3. SFANTA MARIA, POVATUITOAREA PE CALEA CREDINTEI

'Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa' (cf. Lc 2,19).

In fata ieslei animalelor, devenita acum culcus al Pruncului divin, Fecioara Mama il adora in tacere, privind cu 'ochii mintii' larg deschisi spre viitor. Ea nu cade prada unor gesturi de simplu sentimentalism, ci traieste bucuria spirituala a credintei, ramanand mereu atenta in ascultarea si implinirea semnelor divine.

Pastorii au venit cu 'alaiul' lor, au privit cu bucurie Pruncul, au vestit cuvantul ingeresc primit despre El, iar apoi, s-au intors la ale lor. Au venit mai tarziu si regii magi de la rasarit, s-au inchinat, L-au adorat, i-au oferit pretioasele daruri si-apoi s-au intors si ei la drumul lor. Au fost si altii care au alergat sa vada sau sa contemple Pruncul minunat. Maria ii primeste, ii asculta pe fiecare, ii conduce la Fiul ei si Il arata tuturor celor care sunt dornici sa-L vada. Ea insa ramane mereu in tacere, smerita si rugatoare alaturi de Prunc, tocmai pentru ca privirile tuturor sa se indrepte spre Isus. Astfel, Maria devine Calauzitoarea si Povatuitoarea tuturor spre Fiul ei.

In doar cateva cuvinte evanghelistul Luca prezinta chipul spiritual al Mariei, care pastreaza si mediteaza cu grija in «inima ei», toate cuvintele si intamplarile minunate privitoare la Fiul ei. Astfel, in liniste, ea incearca sa descopere sensul adevarat al cuvintelor si evenimentelor de neinteles, care trezesc uimire in sufletul ei, pentru a putea raspunde cu fidelitate misiunii asumate. Este atitudinea inteleapta a celui care mediteaza cuvintele Legii, pentru a putea patrunde mai adanc in planul lui Dumnezeu si a trai dupa cuvantul Sau (cf. Sir 50,29-31).

Acesta este exemplul oferit de Maria. Ea asculta si primeste cu credinta revelatia divina, asumandu-si rolul in planul istoriei mantuirii, iar apoi aseaza cu grija toate acestea in inima ei, pentru a-si intelege mai profund misiunea in acest mister pe care il traieste. Astfel, treptat, ascultand si pastrand cu credinta cuvantul divin, Maria persevereaza si inainteaza pe drumul credintei, intelegand mereu mai mult si conformandu-se chemarii vietii ei de credinta. Dar, toate acestea se desfasoara in tacerea ascultarii, in linistea rugaciunii si in pacea adoratiei.

Preacurata Fecioara Maria este femeia inteleapta care isi aminteste si actualizeaza, interpreteaza si compara cuvinte si fapte; se intreaba asupra intelesului ascuns al unor cuvinte, primind chiar si tacerile lui Dumnezeu in linistea rugaciunii ei.

Acum pare ca mesajul prevestit de inger s-a implinit si misiunea Fecioarei din Nazaret s-a incheiat. De fapt, Maria isi va continua misiunea si va aprofunda misterul vietii ei. Atenta la Fiul ei, Isus, ea va gasi noi sensuri ale propriei misiuni, punand impreuna cuvintele Scripturilor cu revelatiile personale si cuvintele Fiului, pentru a reface acel 'mozaic' al planului divin.

Parcurgand acest drum al vietii de credinta, mereu unita cu Isus, colaborand cu harul Spiritului Sfant, Maria va putea calauzi si pe altii pe aceasta cale a credintei. Ne amintim cu veneratie de icoana Maicii Sfinte de la Nicula care a hranit si continua sa hraneasca spiritualitatea crestina de pe aceste binecuvantate meleaguri ale Eparhiei noastre. In aceasta icoana, Preasfanta Fecioara, 'Tronul Imparatului' este zugravita sustinand pe bratul stang pe Fiul ei, Isus, iar cu mana dreapta aratandu-ni-L pe Cel care este Calea, Adevarul si Viata. Maria priveste spre noi, povatuindu-ne: 'Faceti tot ce va va spune El!'. Isus priveste spre Mama Sa, oferindu-i binecuvantarea, care prin mijlocirea ei ajunge la noi. Maria nu ne arata doar Calea, ci ne invata si cum sa urmam aceasta Cale, prin exemplul vietii ei de credinta. Ea ne ocroteste cu mijlocirea ei materna pe acest drum si ne calauzeste sa ajungem cu bine la Isus. Astfel, Maria devine Calauzitoarea noastra pe calea credintei si cea care ne deschide tuturor 'Poarta mantuirii'. Toata aceasta mijlocire, insa, o face in tacere, in linistea rugaciunii si adoratiei.

Cat de pretioasa este virtutea tacerii meditative intr-o lume in care exista o inflatie a cuvantului, o concurenta in a vorbi mai mult si mai tare; o lume ce adora 'interlocutorul rece', computerul sau mijloacele digitale moderne; o lume subjugata mass-mediei, o lume a 'super-comunicarii', dar care, paradoxal, dezvolta izolarea de comunitate, singuratatea, egoismul, primatul propriilor interese si lipsa caritatii fraterne fata de semeni.

Iubiti credinciosi,

Fecioara din Nazaret a inaintat treptat pe calea credintei pe masura aprofundarii misterului vietii Fiului ei iar viata ei de credinta nu a insemnat altceva decat o intalnire cu Dumnezeu si o comuniune permanenta cu El.

'Adevaratul chip al credintei crestine nu este numai un ansamblu de afirmatii ce trebuie acceptate si ratificate de inteligenta. Dimpotriva, este o cunoastere traita a lui Hristos, o memorie vie a poruncilor sale, un adevar de trait pana la capat. De altfel, un cuvant nu este cu adevarat primit decat atunci cand este transpus in fapte, atunci cand este pus in practica. Credinta este o decizie care angajeaza intreaga existenta. Este o intalnire, un dialog, o comuniune de iubire si de viata a credinciosului cu Isus Hristos, Calea, Adevarul si Viata (cf. In 14,6).' (cf. Fer. Ioan Paul al II-lea, VS 88). Ca urmare, credinta crestina are si un continut moral: este izvorul si exigenta unei angajari de a trai in concordanta cu credinta primita prin Botez. Altfel spus: 'Credinta noastra este viata noastra', asa cum exprima sintetic moto-ul de viata al episcopului marturisitor al credintei, Iuliu Hossu, cel dintai purpurat al neamului romanesc.

Iubiti credinciosi,

'Maria, ca Mama a lui Isus, este in contact cu adevarul Fiului sau numai in credinta si prin credinta! Este asadar fericita, pentru ca 'a crezut' si in fiecare zi crede in mijlocul tuturor incercarilor si dificultatilor din vremea copilariei lui Isus si apoi din anii vietii lui' (cf. Fer. Ioan Paul al II-lea, RM 17). A trai cu credinta si a practica viata de credinta este intr-adevar un angajament curajos pentru crestinul de astazi, este un drum, care incepe prin Botez, se dezvolta treptat cu ajutorul familiei si al Bisericii, pastrand fidelitatea credintei, dar si prin fiecare experienta de viata interpretata corect. Pelerinajul vietii noastre de credinta are si un obiectiv final, acela de a ramane vesnic cu Isus, Fiul lui Dumnezeu, dar nu in grota intunecata si friguroasa a Betlehemului, ci in bucuria cereasca a fericirii eterne de-a dreapta gloriei Tatalui, invaluiti in harul Spiritului Sfant, sub privirea iubitoare si ocrotitoare a Preasfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii si Mama noastra.

Biserica, meditand cu smerenie si contempland exemplul Preasfintei Fecioare Maria, in lumina Cuvantului facut om, patrunde mai adanc in taina sublima a intruparii, deoarece Maria reflecta cele mai inalte trairi ale credintei (cf. LG 65).

Acum, patrunsi de bucuria sarbatorii, sa cantam si noi cu colindatorii: 'Sus, la Poarta Raiului/ Paste Turma Tatalui/ Dar la poarta cine sta/ Sta chiar Maica Precista…'.

Fie ca Preasfanta Fecioara Maria, 'Poarta mantuirii', sa ne calauzeasca pe drumul vietii de credinta si sa ne mijloceasca de la Fiul ei, zile sfinte de sarbatoare cu bogate haruri ceresti, traite cu suflete pline de bucuria credintei in Cel ce 'pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire' in lume s-a nascut!

Cu arhiereasca binecuvantare si comuniune de rugaciune la ceasul bucuriei sarbatorii Nasterii dupa trup a Domnului nostru Isus Hristos,

† Florentin
Episcop de Cluj-Gherla

Data in Cluj-Napoca, din resedinta episcopala, la Marea Sarbatoare a Nasterii dupa trup a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Hristos, in Anul Domnului 2012, al 312-lea de la Sfanta Unire cu Biserica Romei, al 160-lea de la intemeierea Eparhiei de Gherla, al 83-lea de la transferarea sediului episcopal la Cluj, al optulea de la ridicarea la rangul de Arhiepiscopie Majora a Bisericii noastre si in al optulea an de pontificat al Sf. Parinte Papa Benedict al XVI-lea, al optulea an al Pf. Parinte Arhiepiscop Card. Lucian in tronul Arhiepiscopiei Majore de Fagaras si Alba-Iulia, la Blaj, al 16-lea an al episcopatului nostru si al 11-lea in tronul arhieresc al Eparhiei de Cluj-Gherla.