Lavinia este o “fată rea” – dar rea de tot! – în vârstă de 30 de ani, din Cluj-Napoca, “actriţă” de videochat şi expertă în manipularea bărbaţilor. A copilărit împreună cu Maria, o tânără de aceeaşi vârstă cu ea care, însă, deşi are altă structură sufletească, a păstrat-o ca prietenă apropiată pentru că amiciţiile din copilărie sunt cele mai durabile… Însă de la o vreme soţul Mariei, aflat la muncă în Anglia, a aflat de faptul că femeile şi-au păstrat relaţia strânsă şi, temându-se ca soţia lui să n-o ia pe căi greşite i-a cerut acesteia să renunţe la Lavinia. Însă gestul Mariei de a se distanţa de prietena ei a aruncat-o, direct, într-un film de groază – cu intrigă, acţiune şi punct culminant…
“Mă invidia demult, dar nu m-am prins”
Maria aşteaptă, tăcută, pe coridoarele I.M.L.Cluj să fie poftită în cabinetul de consultaţii al I.M.L.Cluj. Atractiva tânără îmi mărturiseşte, debusolată, că trece prin cele mai grele momente de până acum ale vieţii ei – şi totul din cauza Laviniei, femeia care i-a intrat cu “bocancii” în viaţă, încercând să i-o distrugă, începând cu căsnicia. Declară aceasta: “Sunt femeie măritată, cu un soţ minunat şi o fetiţă de 5 ani iar căsnicia noastră decurge perfect, în ciuda faptului că bărbatul meu este plecat la muncă în Anglia – totul cu scopul de a ne face o situaţie materială bună. Vine, din fericire, acasă, periodic şi relaţia noastră nu şchiopăta defel până în urmă cu ceteva săptămâni. Am copilărit cu Lavinia şi am fost aproape de ea în unele momentele dificile din viaţa ei de până acum, după cum şi ea a fost, uneori, sfetnicul meu. Ştiam că e o fată care umblă cu mulţi bărbaţi, că face videochat şi e lipsită de scrupule ca să-şi atingă scopurile – însă nu credeam niciodată că, de fapt, mă invidiază pentru viaţa pe care o duc şi că ar fi capabilă să-şi folosească întreg arsenalul de care dispune tocmai împotriva mea. De altfel, nici când m-am căsătorit nu a venit la nuntă. Şi, în ciuda faptului că apropiaţii mei şi membrii familiei mi-au sugerat că n-a făcut-o, fiind roasă de invidie, eu nu i-am crezut”. Maria arată mai departe că nici soţului ei nu-i permisese să intervină să le despartă, spunându-i că prietenia sa cu Lavinia e una tabu, chiar dacă aceasta o femeie controversată. Însă, în urmă cu câteva săptămâni soţul a sunat-o, cu ton ultimativ, din Anglia şi a somat-o să renunţe urgent la prietena sa, aceasta nefiind o persoană care să-i aducă cele mai bune recomandări, în caz contrar, căsnicia lor urmând a se destrăma. Văzând că nu e de glumă cu această dorinţă a soţului Maria i-a expus situaţia Laviniei şi i-a transmis, tranşant, că vrea să renunţe la prietenia cu ea. “Această veste a scos-o pur şi simplu din minţi, fapt care a determinat-o să-l sune pe soţul meu şi să-i furnizeze tot felul de informaţii inventate despre mine. În mod firesc, am întrebat-o de ce şi-a permis acest lucru şi cu ce scop intră fără ruşine în familia mea. Atunci Lavinia şi-a dat arama pe faţă şi a pornit un război deschis contra mea – bazat doar pe minciuni. Au început mesajele de ameninţare, iar orice reacţie de apărare era urmată de mesaje provocatoare din partea ei”. Îmi arată un mesaj primit vineri, 16 februarie, cu o zi înainte ca situaţia să scape de sub control, iar Lavinia să o atace pe stradă, pe Maria – chiar lângă casă, în cartierul Zorilor: “Tu p…dă proastă. Când mai îmi scrii mie o să-ţi rup gura, Panaramă eşti tu, nu eu. Vezi-ţi de p…da ta şi de familia ta, nu mă ameninţa”! Sau: “Îmi pare rău că ne-am împrietenit că ţi-am dat voie să te bagi în viaţa mea. Dacă te mai bagi odată poţi să păstrezi mesajele şi să mă dai la poliţie. Aşa că vezi-ţi de treburile tale că nu-i în câştigul tău nimic. Măsoară-ţi cuvintele şi poartă-te frumos. Când o să te văd pe stradă o să strig după tine rapandulă”…
“Sunt o victimă a acestei femei-prădător”!
Exclamă tânăra, disperată: “Adică, spune eu am întrat în viaţa ei – când, de fapt, totul s-a petrecut invers! Ea pusese stăpânire aproape totală pe viaţa mea şi eu eram efectiv orbită, nu vedeam ce se întâmplă – totul, în virtutea prieteniei noastre ce data din vremuri imemoriale! Ba, mai mult, aş fi fost capabilă să mă confrunt cu oricine ca s-o apăr! De altfel nu intram în panică şi la bănuieli nici atunci când venea acasă la mine şi-mi spunea că eu sunt norocoasă, cu un soţ care mă iubeşte şi cu o fetiţă frumoasă”. Însă “buboiul” s-a spart sâmbătă, 17 februarie, pe la ora două şi jumătate după-amaiza, când Maria a ieşit la cumpărături. Povesteşte aceasta incidentul: “Am văzut-o că vine spre mine, dar m-am îndepărtat, ca să nu ne întâlnim faţă-n faţă. De altfel suntem vecine… Când colo, ea a sărit la mine şi m-a lovit cu pumnul în umăr, puternic. Viza capul dar aveam gluga, aşa că mi-a nimerit doar umărul. Eu am scos telefonul, ca să o filmez, iar ea mi l-a luat din mână însă, cu un gest disperat, mi l-am recuperat. Şi, când să mă lovească din nou s-a oprit pentru că a apărut lângă noi un bărbat, iar eu l-am întrebat pe acesta dacă a văzut ce s-a întâmplat. El a spus că, da şi l-am rugat să sune la poliţie, moment în care Lavinia a şters-o. Apoi am vorbit cu poliţiştii, ei m-au întrebat dacă mai e acolo atacatoarea şi m-au îndrumat spre secţia de pe strada Decebal. Acum, după ce m-a lovit şi simte pericolul, tonul i s-a îndulcit, subit, şi-mi scrie să mă liniştesc”. Îmi arată mesajul de pe telefon, care sună astfel: “Tu, Maria, poate nu trebuia să ne comportăm ca două ţigănci. Tu mă jigneşti pe mine, iar eu cum vrei să reacţionez, pe bune? N-o să-i mai spun lui Paul (n.n. – soţul Mariei) nimic. Stai liniştită, dar potoleşte-te cu ameninţările şi cu prostiile, că suntem femei adulte, nu copii. Să nu crezi că m-am speriat că m-ai filmat sau prostii de genul ăsta, da nu vreau să fim de circ. Vezi-ţi de treaba ta că nu am treabă cu tine”. Reacţionează, din nou, Maria: “Ce naiba să nu-i spună soţului, când eu n-am făcut nimic rău? Văd că persistă în continuare în minciună”! Este poftită în cabinetul de consultaţii al I.M.L. şi se întoarce ţinând în mână un certificat. Şi-l pune cu grijă în poşetă după care conchide: “Acum realizez că, practic, sunt o victimă a acestei femei-prădător care s-a deghizat în prietenă. Însă acum – după ce i-am văzut îngrozitoarea faţă – mi-e frică pentru viaţa mea şi a fetiţei. Sunt singură cu cea mică şi nu pot suporta să fim urmărite de cineva şi viaţa noastră să fie în pericol. De aceea, primul lucru pe care-l voi face va fi să fac plângere împotriva ei, la poliţie, ca să-i impună restricţie şi să nu se mai apropie de mine – şi asta se va întâmpla imediat ce ajung acasă, în cartierul Zorilor”.
Punctul de vedere al I.P.J. Cluj
“Referitor la cazul semnalat de dumneavoastră, la Secţia 6 poliţie s-a depus o plângere pentru lovire şi ameninţare”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, agent şef principal Traian Morar, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.
