Premierul Dacian Cioloş la New York

După ce a trecut examenul în Parlamentul României, în care domnul Cioloş a făcut bilanţul activităţii sale după aproape 1 an de la investire, chiar dacă Liviu Dragnea a spus că nu l-a înţeles pe raportor, iar Călin Popescu Tăriceanu a declarat că acest guvern este unul nedemocratic, deşi la investirea acestuia a fost votat de forul legislativ, unde PSD are cei mai mulţi reprezentanţi, Executivul României este supus la o nouă încercare. Premierul nostru este prezent la Adunarea Generală ONU de la New York. Acolo se va întâlni cu Obama, fără ca această întrevedere să aibă ca intermediar pe Tony Blair, care a prilejuit întâlnirea lui Ponta cu preşedintele american când se afla în Africa de Sud. (Apropo de Tăriceanu, acesta mai spune un alt mare neadevăr, când declară că preşedintele Iohannis l-a îndepărtat pe Victor Ponta când acesta şi-a dat demisia după incendiul de la clubul Colectiv. Nici măcar nu şi-a consultat în prealabil propriul partid).

Dar cine urmăreşte Antena 3 de dimineaţa până seara unde se relatează fără jenă cele mai ridicole pseudo situaţii nu va avea ezitări să creadă tot ce aude. Revenind la Liviu Dragnea, acesta l-a ridicat în slăvi pe Victor Ponta, ca nu cumva să părăsească PSD şi să se îndrepte spre un partid naţionalist. Ponta a recepţionat mesajul actualului lui şef, declarându-şi fidelitatea faţă de partidul din care provine. Oricum, Năstase a fost cel mai bun premier PSD.

Dar să abandonăm deocamdată dezbaterile din politica internă, care vor deveni din ce în ce mai înverşunate, fiindcă se apropie ziua de 11 decembrie 2016 când se vor desfăşura alegerile parlamentare.

După cât se pare şi acestea vor fi câştigate de PSD, care însă nu va obţine 50% din voturi. Dacă întră ţi ALDE în Parlament, cu sprijinul minorităţilor, acesta va putea să formeze guvernul chiar şi fără sprijinul UDMR care a fost îndepărtat de la adunare chiar de către Statele Unite, oricât ar părea acest lucru de paradoxal. Mă refer, la declaraţiile ambasadorului american de la Chişinău care a fost cel puţin nepotrivite. În deosebi este de condamnat gestul ambasadorului SUA de la Bucureşti care s-a fotografiat cu steagul secuiesc. Într-o ţară ca România în care Transilvania a fost sub stăpânire maghiară aproape 1000 de ani, a neglija contextul naţional al ţării în care eşti acreditat, care respinge ferm ideea autonomiei teritoriale, mi se pare o gafă impardonabilă. Cu siguranţă Hans Klein nu este cel mai bun ambasador pe care l-a avut Statele Unite la Bucureşti.

Sesiunea Adunării Generale ONU din această toamnă este consacrată refugiaţilor şi migranţilor. Refugiaţii sunt persoane care din motive politice sunt nevoite să plece din ţara lor, în care sunt persecutaţi sau acestea se găsesc în plin război civil cum este Siria. De cinci ani se găseşte în război civil. În această ţară au intervenit şi marile puteri, SUA şi Federaţia Rusă. Recentul acord între cele două mari puteri a eşuat. Consider că ambele state sunt vinovate că ostilităţile au reînceput. Suferă civilii, adică oamenii care nu au nicio vină, nu sunt angajaţi în luptă, dar pentru această situaţie se bucură adepţii Statului Islamic. Nici în privinţa combaterii acestuia americanii şi ruşii nu se pot înţelege, deci nu se va putea restabili pacea în curând. Daesh este cea mai abominabilă grupare extremistă din ultimii 50 de ani, dar oamenii care îşi spun speranţa în demnitatea umană, deci în libertatea credinţei şi în celelalte drepturi ale omului, nu se pot înţelege între ei, deşi interesele lor majore converg.

A doua categorie de persoane vulnerabile, care pleacă din ţările lor sunt migranţii. Germania a primit din cele două categorii de persoane vulnerabile peste 1 milion de oameni, dar costurile politice le plăteşte doamna cancelar Angela Merkel. Aşa este lumea nedreaptă cu cei care fac bine. Şi pentru această categorie de oameni, deci pentru migranţi, trebuie găsită o soluţie raţională. Desigur, ţările bogate nu pot primi toţi săracii de pe Mapamond. Acest lucru reprezintă un adevăr incontestabil, chiar şi numai pentru motivul că se încurajează astfel xenofobia intolerantă şi naţionalismul exagerat. Într-o vreme, eram supărat că Ţările de la Vişegrad (Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria) nu ne-au primit şi pe noi românii. Acum nu îmi pare rău că nu suntem într-un club de state conservator, chiar reacţionar care uită cât au suferit în timpul comunismului şi nu ridică un deget pentru refugiaţi. Desigur, pe polonezi şi unguri îi apreciez fără rezerve pentru jertfa lor de sânge prin care şi-au apărat identitatea naţională şi libertăţile cetăţeneşti în timpul comunismului. Trebuie să subliniez că cetăţenii Uniunii Europene nu intră niciodată în categoria refugiaţilor şi migranţilor deoarece libertatea de circulaţie a persoanelor în Uniunea Europeană este consimţită prin actele constitutive ale Uniunii Europene.

Luni, 19 septembrie anul curent, Adunarea Generală a adoptat Declaraţia contra xenofobiei. Multe declaraţii ONU nu au fost reflectate de-a lungul vremurilor, dar existenţa lor sunt repere, care în măsura în care sunt în practică ne înseamnă spre o lume mai normală.

Când scriu aceste rânduri, adică la 20 septembrie anul curent, nu ştiu ce a făcut domnul Cioloş la New York şi nu cunosc consecinţele întâlnirii cu Obama, care mi se pare mai mult o întâlnire protocolară, dar despre acestea, într-un alt editorial, când voi scrie despre rezultatele contractelor premierului din Statele Unite, întâlnirea dintre Iohannis şi Holland şi Consfătuirea de la Bratislava, a căror concluzii a fost dezamăgitoare pentru mulţi.

Adrian Man