Rămasă fără mâini, victima unui accident de muncă, ignorată de către autorităţi!

Florin Dorel Zaharie păşeşte, cu precauţie, pe coridorul I.M.L. Cluj sprijinit de Susana, mama lui. Aceasta îl ajută, ca pe un copil, să-şi dea jos geaca pentru a intra în cabinetul de consultaţii al I.M.L. Cluj. Observ abia atunci că omul are braţele amputate de la cot în jos. Bărbatul de 43 de ani este din Baia-Mare şi a fost victima unui teribil accident de muncă, produs pe 26 septembrie, la Dej, când – aflat pe cuva unei macarale – muncea la un transformator. Atunci, din cauza arcului electric declanşat, colegul său, Gheorghe Coza a murit pe loc iar el a suferit răni grave. Totodată, o mare parte a municipiului Dej a rămas fără electricitate pe o perioadă de zeci de minute.

“Ni s-a spus clar că locul e scos de sub tensiune”

Bărbatul a sosit la Cluj-Napoca prin bunăvoinţa Serviciului Judeţean de Ambulanţă Maramureş. Salvarea îl aşteaptă afară, aşa că omul se arată, totuşi, destul de grăbit pentru a-şi rezolva treburile la I.M.L. Cluj – eliberarea unui certificat medico-legal – după care să se întoarcă în oraşul său. Însă, vorba zicalei, socotelile de acasă nu se potrivesc niciodată cu cele din târg deoarece medicii legişti clujeni se crucesc, pur şi simplu, realizând că băimăreanul a fost purtat aiurea pe drumuri de către autorităţi, fără a i se fi emis o ordonanţă, aşa cum pretinde legea în cazul unor evenimente atât de grave cum este  al său. Lucru elementar, total ignorat de cei care se ocupă de caz – sau mai bine zis, aşa cum se  va vedea ceva mai târziu, se ocupă într-un ritm destul de lent. Înainte de a ne relata povestea nenorocirii sale, bărbatul de 43 de ani o lasă pe mama lui să ne mărturisească of-ul care o macină. Arată femeia: “Pe lângă calvarul pe care-l trăim din 26 septembrie încoace, înainte de a veni la  Cluj-Napoca angajaţii ambulanţei Baia-Mare s-au arătat nelămuriţi de ce are nevoie fiul meu de însoţitor, iar faptul acesta m-a tulburat pestă măsură. Păi cum se poate descurca, bietul de el, doar cu cioatele ce i-au rămas în loc de mâini? Mi-au tot spus că nu se permite însoţitor la niciun bolnav, numai în cazul copiilor sub trei ani. Apoi, de la Baia Mare până-n Cluj cine să-i dea un biscuit, în gură, sau un pahar cu apă”? După ce femeia îşi încheie răbufnirea, Florin Zaharie începe relatarea evenimentelor care au făcut din el o “legumă”: “Accidentul a avut loc la Staţia de transformare a curentului din Dej, aflată la ieşirea spre Bistriţa. Eu lucrez – mai bine zis am lucrat, fiindcă n-o s-o mai pot face niciodată – pentru firma EMSENS Prod SRL Baia-Mare, care are contract cu “Electrica”. Sarcina noastră de serviciu era să renovăm staţiile şi am avut de schimbat nişte cordoane electrice, de fapt fire de înaltă tensiune prin care trec 110.000 de waţi. Ei, bine, înainte de momentul acela teribil ni s-a zis că liniile sunt scoase de sub tensiune, aşa că nu ne-am făcut griji. Iar când am ajuns la cordonul şase – ultimul aflat în lucru – ne-am trezit, acolo, în nacelă, cu o flamă mare, o fulgerare puternică. Colegul, Gheorghe Coza, maramureşean şi el, din localitatea Tulgheş,  a murit pe loc iar eu mi-am pierdut cunoştinţa după ce palmele şi antebraţele mi-au explodat, pur şi simplu. Atât de puternică a fost flama încât mi-a ars hainele, carnea, tot – iar după nenorocire doar oasele şi tendoanele mi se mai vedeau pe corp”. Conform unui interviu dat unei publicaţii dejene, imediat după producerea accidentului, medicul de la Serviciul de Ambulanţă Cluj  declara, la faţa locului, următoarele: „ Autosalvările au fost solicitate la un accident prin electrocutare, astgfel că la faţa locului am găsit două persoane – una conştientă, cu leziuni de intrare şi ieşire a curentului de înalt voltaj. A fost preluat de echipajul cu asistent, s-au acordat primele îngrijiri. A fost evaluat şi transportat la spital pentru supraveghere şi evaluare ulterioară. Cea de-a doua persoană a fost preluată de echipajul cu medic. Era inconştientă, cu arsuri de căi aeriene respiratorii la nivelul toracelui şi a membrului superior. S-au iniţiat proceduri de resuscitare, fără succes, astfel că s-a declarat decesul”.

„Tată, ce urât te-a muşcat câinele acela”!

Îşi continuă Zaharie relatarea: “M-au adus la Cluj, la U.P.U., unde după operaţii succesive mi-au amputat, la început mâna stângă şi apoi cea dreaptă. Nu s-a mai putut recupera nimic. Am rămas acolo 45 de zile, perioadă în care au fost la mine doar cei de la I.T.M. Cluj, să mă întrebe cum s-a petrecut accidentul. Apoi, după ce am ieşit din spital nu m-a mai căutat nimeni, toată lumea mi-a întors spatele. Uitaţi, acum trebuie să apelăm din nou la ambulanţier să ne ducă până la sediul Poliţiei din Dej, ca să facem plângere penală şi să ni se emită ordonanţă – altminteri nu avem cum fi primiţi la I.M.L. Cluj. Vă mărturisesc sincer: noi ne aşteptam ca poliţia să facă mai degrabă această formalitate, fără insistenţele noastre, şi să-şi fi început demult ancheta – nu acum, după două luni şi jumătate de la producerea tragediei, în care a murit – să nu uităm, un om iar eu am păţit ce vedeţi. De atunci, de când am ieşit din spital sunt acasă, în pat, pradă gândurilor care mă duc la deznădejde, în timp ce nu mă caută nimeni. Am primit 1.000 de lei de la dl. patron al firmei Vasile Foriş, ca bani de concediu medical pentru cele două luni în care nu am muncit, iar acum ne facem formele pentru a intra în pensie de boală şi pentru ca mama să devină, legal, însoţitorul meu. În rest, toată lumea încearcă să ne liniştească, spunându-ne că se va clarifica treaba, însă nu ne-a venit încă rezultatul anchetei de la I.T.M. Cluj, iar Parchetul a început cercetările doar pentru colegul care a murit. Spun asta în cunoştinţă de cauză, pentru că pe mine nimeni – în afară de cei de la I.T.M. Cluj – nu m-a întrebat ceva despre eveniment. Noi ne-am angajat deja şi un avocat ca să acţionam în justiţie vinovatul, pentru despăgubiri, aşa cum e şi firesc – dar avem nevoie de actele de la I.T.M, I.M.L., Poliţie. Ori, noi nu reuşim să le obţinem încă deoarece suntem purtaţi de la o instituţie la alta, astfel că tot mai mult ni s-a prefigurat convingerea că se încearcă “liniştirea” cazului şi abandonarea mea definitivă. Oare se aşteaptă trecerea celor 90 de zile în care puteam face plângere, ca să-i scoată pe cei vinovaţi basma curată? Eu, din câte ştiu acest lucru nu are valabilitate în cazul meu”. Punându-mi această întrebare, bărbatul mă fixează pentru o clipă cu ochii săi căprui, cu o mină de om covârşit de realitate. Intervine din nou în discuţie mama bărbatului: “Să nu vă spun cum s-a comportat cu noi, ieri, dl. patron: şi-a luat la revedere de la noi chiar în momentul când am dat ochii cu el. Ce-i drept, ne-a dat bani pe durata şederii noastre la Cluj, în spital – dar aceştia s-au dus repede pe cheltuielile făcute acolo. Ori, băiatul meu are acum şi alte greutăţi: deşi nu mai are venituri, tot eu îi plătesc şi pensia alimentară pentru băiatul său în vârstă de 6 ani, aflat în întreţinere la fosta lui soţie. Ce să mai spun, pe aceasta n-a afectat-o deloc nenorocirea lui şi nici măcar nu ne-a întrebat ce i s-a întâmplat lui Florin”. Femeia oftează din nou şi două lacrimi i se ivesc printre gene: “Parcă din luna ianuarie a acestui an – când a avut loc divorţul – totul s-a încurcat în viaţa lui Florin. Băiatul lui nu pricepe nici la această oră ce s-a putut întâmpla cu mâinile tatălui, şi-i spune mereu: “Tată, ce urât te-a muşcat câinele ăla”! Acum suntem îngrijoraţi fiindcă ne aflăm în continuare în “ceaţă” şi avem senzaţia că autorităţile vor să împingă cazul cât mai departe, până ce acesta se va stinge”. Apoi, cei doi ies din sediul instituţiei medicale clujene, îndreptându-se spre ambulanţa care-i aşteaptă în curte.

Peste câteva ore o apelăm, telefonic, pe doamna Susana. Cu amabilitate, aceasta ne declară următoarele: “Am reuşit să facem plângere penală la Poliţia Dej, unde am dat declaraţie timp de mai bine de două ore şi ni s-a emis, în sfârşit, ordonanţa cu care vom veni joi, 15 decembrie, la I.M.L. Cluj pentru examinarea medicală. Acum suntem deja acasă, la Baia Mare – însă zac în pat fiindcă m-am îmbolnăvit după atâta alergătură şi stress”.

Director economic firmă: “Am făcut destule pentru el”!

Cu mare dificultate, după două zile de insistenţe, reuşim să luăm legătura prin telefon cu directorul economic al firmei EMSENS Prod SRL Baia Mare, despre care am aflat, după alte telefoane ocolitoare, că s-ar numi  Edita Surducan (“nu vă dau numele meu, pentru că nu-mi face deloc plăcere să apar prin presă”!). Totul după ce managerul Vasile Foriş a fost de negăsit, (“nici el nu doreşte niciun fel de mediatizare a cazului”) în jurul său ţesându-se un adevărat păienjeniş de tăcere. Dialogul nostru cu directorul economic al firmei s-a desfăşurat şi el cu dificultate, d-na Surducan arătându-se “ultragiată” la aproape fiecare întrebare a reporterului Gazeta de Cluj. Până la urmă am reuşit să desprindem câteva “idei principale”, din noianul celor enunţate de către d-na director economic:  “Am vrut, la un moment dat să-l transferăm pe dl. Zaharie la o clinică din Ungaria, ca să-i recuperăm cumva mîinile, dar a fost prea târziu”, “Am suportat toate cheltuieleile de înmormântare ale colegului său, decedat”, “La această oră dl. Zaharie are de toate şi este bine de tot îngrijit, nu vă facţi griji pentru el”,  “O să primească şi o sumă frumoasă de bani, pentru că are asigurare de grup şi pe deasupra noi o să-i procurăm şi o proteză”, etc. etc. Toate bune şi (aparent) frumoase dar, în ciuda insistenţelor noastre, despre VINOVAŢI n-a scos nimeni, deocamdată, niciun cuvânt! Bietul om n-are habar, fiindcă nimeni nu i-a spus măcar, în linii generale, care ar fi cauza accidentului care l-a ucis pe colegul lui iar pe el l-a lăsat fără mâini! Adaugă el: de parcă toată lumea ar dori să-l facă să ignore viitorul crunt ce-l aşteaptă şi să nu vadă prăpastia în care s-a prăbuşit deja! Dramă dublată şi de indiferenţa căreia par a-i fi căzut pradă şi instituţiile statului, la două luni şi jumătate de la producerea nenorocirii, acestea, fără să-i dea vreun semn lui Florin Zaharie că dreptatea pe care o aşteaptă s-ar întrezări la orizont!

Răspunsul I.T.M. Cluj

„În   urma   adresei  d-voastră,  înregistrată   la  ITM  Cluj  sub  nr. 24172/13.12.2015, vă comunicăm   faptul  că  dosarul   la   care  faceţi  referire se  află  în  faza  de cercetare, urmând  ca   la  momentul  finalizării  cercetării   să  vă   oferim informaţiile  solicitate”.Daniel- Octavian  Păcurariu , Inspector şef , Corina Gavriluţ, Purtător de cuvânt

Punctul de vedere al I.P.J. Cluj

“Urmare solicitării dumneavoastră, înregistrată la Compartimentul de Relaţii Publice cu numărul 297.005/2016, vă comunicăm următoarele: La nivelul Poliţiei municipiului Dej este înregistrat dosarul penal cu numărul 729545/1030/P/2016 privind săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, fapte prevăzute de Codul penal. Cu privire la acest incident a fost sesizat şi Inspectoratul Teritorial de Muncă pentru dispunerea măsurilor specifice. De la data producerii incidentului şi până la audiere, persoana menţionată de dumneavoastră, care are calitate de persoană vătămată în dosar, a primit îngrjiri medicale. Pentru a putea fi expertizat medico-legal, poliţiştii au emis o ordonanţă, document pus la dispoziţia bărbatului, conform reglementărilor legale. În acest dosar cercetările continuă sub coordonarea unităţii de parchet competente. Vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate în rezolvarea problemelor ce intră în competenţa instituţiei. Cu stimă, Responsabil Legea nr. 544/2001, Agent principal de poliţie, Carmen-Livia JUCAN”.