Raport halucinant despre muntele de gunoi de la Pata Rât și lacul cu levigat. Situația este mai mult decât dezastruoasă

Un raport despre muntele de gunoi și lacul cu levigat de la Pata Rât, publicat marți dimineața de activistul de mediu Szakáts István arată că situația este dezastruoasă, așa cum presa locală semnalează de o bună perioadă de timp. Numai președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe consideră că situația nu este deloc periculoasă pentru populație și pentru mediu și a decis că nu mai este cazul să închirieze stația de osmoză inversă care ar fi curățat apa toxică de la poalele muntelui de gunoaie. Plus că nu ar fi nevoie să se instituie stare de urgență. Chiar nu este nevoie de măsuri speciale în condițiile în care lacul mai are puțin și inundă Centura de Diamant?

Szakáts István a mai publicat și rezultatele unor probe prelevate din lacul cu levigat de specialiști de la Universitatea Sapientia, în data de 5 octombrie. Iată ce spun rezultatele:

Clorid (Cl, mg/l) – depășire de peste 20 ori față de max. admis în apa potabilă
Lac: 1920
Pârâu: 5359
Valoare medie în râuri: 1-10
Max admis în apa potabilă: 250

Sulfat (SO4, mg/l) – depășire de peste 6 ori față de max. admis în apa potabilă
Lac: 764
Pârâu: 1640
Valoare medie în râuri: 1-20
Max admis în apa potabilă: 250

Amoniu (NH4, mg/l) – depășire de peste 4000 ori față de maximul admis în apa potabilă
Lac: 313
Pârâu: 2025
Valoare medie în râuri: –
Max admis în apa potabilă: 0.5

Nitrat (NO3, mg/l) – depășire de peste 20 ori față de maximul admis în apa potabilă
Lac: 76.1
Pârâu: 1226
Valoare medie în râuri: 0-1
Max admis în apa potabilă: 50

Bicarbonat (HCO3, mg/l) – depășire de peste 70 ori față de maximul admis în apa potabilă
Lac: 1852
Pârâu: 7168
Valoare medie în râuri: 25-100
Max admis în apa potabilă: –

Raportul publicat de Szakáts István a fost realizat de specialiști din Timișoara. Activistul clujean a făcut și o sinteză a raportului care se întinde pe zece pagini. Iată ce spune acesta:

1. Aflăm că Muntele nostru de Gunoi de fapt s-a construit pe o tavă de argilă alunecoasă. Ce învățăm din asta? Că nu e bine să ridici un munte de gunoi de 22 hectare pe ceva așa de alunecos.
2. Aflăm că între 2006 și 2010 s-au mai aruncat haotic peste muntele asta 82.000 tone de nămol, și de care s-a uitat a-i zice constructorului (e doar vorba de 5000 camioane de 16 tone). Acum s-a descoperit că nămolul e acolo, și are pe alocuri o grosime de peste 6m. Și alunecă.
   Învățăm de aici că e bine să ne ținem actele în regulă și memoria în formă.
3. Aflăm că levigatul e deja aproape la suprafață (3m sub nivelul depozitului).
   De aici învățăm să nu mai tot mutăm și afânăm un munte de gunoi până ajungem să avem o savarină de gunoii bine îmbibată în zoft de levigat.
4. Aflăm că atunci când s-a strâns muntele de pe 22 hectare pe 18 hectare, s-a supraîncărcat terenul. Învățăm de aici că atunci când mai facem așa ceva să și testăm terenul înainte.
5. Aflăm că pentru a scăpa Centura, va trebui să ridicăm un zid între Centură și Muntele de Gunoi. Un zid de aproape jumate kilometru lungime și 3m înălțime , făcut din cam 4-500 piloți, peste 5 tone fiecare. Învățăm să ne apărăm Centura.

Și mai aflăm niște lucruri cu adevărat îngrijorătoare.

6. Zidul va trebui construit cu o retragere de 8m de drum, pe o lungime de jumate kilometru. O să fie de mutat zeci de mii de metri cubi de gunoi din marginea muntelui. Unde-i punem? Peste restul muntelui? Nu se poate că deja și așa vine peste noi. Lângă? Nu se poate, că în jur e numai teren privat. Îmburdăm în lacul de levigat? Nu e voie. Și atunci?

6. Aflăm că terenul de sub depozit este plastic curgător sau plastic moale cu structura afectată pe 3-6m adâncime. Cândva levigatul avea un debit de sub 40mc/zi, acum are un debit de 200-400mc/zi. Cât de adânc va trebui să punem pilonii să avem încredere că nu numai încetinim venirea muntelui peste drum, dar o și oprim?

6. Stația cu osmoză inversă (dacă ar fi montată, dar domnul Țișe tocmai a renunțat la ea) ar scoate 165mc levigat pe zi – adică mai puțin decât intră. Dar până lacul e acolo, mai greu faci zidul. Iar Apele Române vor să vadă levigatul curățat înainte să-l lase să curgă către Apahida. Și atunci care e soluția? Stație de epurare? Dar aia unde se montează? Că nu e loc. În cât timp? Că nu e timp. Și între timp ce face Muntele Nostru Mișcător?

6. Aflăm că gunoiul supraetajat excesiv va trebui descărcat. Vorbim de ce s-a adunat de pe 22 hectare pe 18 hectare, adică 4 hectare de gunoi, de o grosime variabilă, între un metru și 6. Na asta unde punem?
7. Și mai aflăm ceva foaaarte dureros. Degeaba avem autorizație de mediu pe rampa „temporară” până în 2020. Degeaba suntem acum cică la „42%” din capacitate. Muntele ăla nu-l mai dublezi în volum fără să-i extinzi aria. Și atunci începem să vorbim de noi autorizații? De noi stații temporar-temporare?