Potrivit Raportului CSM privind starea Justiției în anul 2013, numărul mandatelor de interceptare audio-video emise de judecătoriile, tribunalele și curțile de apel din România a crescut remarcabil în comparație cu statistica înregistrată la același capitol în anii precedenți. Creșterea maximă este la nivelul curților de apel, instanțe competente să judece cauzele care îi implică pe magistrați și pe avocați. Fenomenul va escalada și în perioada următoare, având în vedere că, la o zi după ce Uniunea Europeană a dat aviz negativ pentru legea comunitară cu privire la păstrarea datelor personale, la Bucureşti, Guvernul a anunţat că de anul viitor persoanele care cumpără o cartelă pre-pay vor fi obligate să prezinte un act de identitate, în felul acesta nemaiputându-se păstra anonimatul prin intermediul cartelelor preplătite.
Guvernul, susţinut de aparatul de justiţie, încearcă de câţiva ani buni să ne vândă ideea că serviciile de securitate şi justiţia au nevoie să aibă acces la orice comunicare între persoane, de orice fel ar fi ea: convorbiri telefonice, e-mail, convorbiri prin Skype sau orice alt messenger şi că aceasta ar duce la creşterea securităţii personale şi la combaterea corupţiei şi a criminalităţii. Referitor la prima justificare, cum că terorismul se combate prin interceptări telefonice, în realitate, nu există niciun fel de studiu care să confirme aceste afirmaţii. În plus, se pune problema dacă, în cazul în care există câştig în acest sens, folosul pe care îl obţinem este comparabil cu măsura în care ne vor fi încălcate drepturi inalienabile care ne defineau până acum ca persoane libere. Ceea ce avem în mod cert până acum este o mare maşinărie de propagandă a acestor instituţii, care încearcă să ne vândă gogoaşa că dacă un vom fi ascultaţi, Al doilea aspect al problemei ar fi acela că interceptările ar fi necesare pentru combaterea criminalităţii economice. Guvernul şi reprezentanţi ai justiţiei încearcă să ne bage pe gât ideea dacă nu sunt ascultate toate convorbirile noastre nu s-ar putea prinde marii corupţi fără probele pe care le aduc interceptările telefonice. Nici în acest caz nu există vreun studiu care să confirme aceste afirmaţii.
Statistica interceptărilor
Consiliul Superior al Magistraturii a prezentat, marți 6 mai 2014, Raportul privind activitatea instanțelor și parchetelor în anul 2013, în cadrul unei conferințe de presă susținute de președintele CSM, judecătorul Adrian Bordea, alături de vicepreședintele Consiliului, procurorul Gheorghe Muscalu. Dincolo de statisticile cu privire la numărul de dosare, cantitatea de cauze soluționate, încărcătura pe judecător, respectiv procuror sau schemele instanțelor și parchetelor, un aspect care a atras atenția a fost acela al numărului mare de mandate de interceptare pe care instanțele din România le-au aprobat anul trecut. Datele furnizate de CSM arată că, în 2013, la nivelul curților de apel au fost emise 503 mandate de interceptare audio-video, de aproape patru ori mai multe față de anul 2012, când au fost aprobate 126 de astfel de mandate. Creșterea de trei ori a numărului de mandate de interceptare emise în 2013 la nivelul curților de apel indică ușurința cu care procurorii din cadrul marilor parchete emit mandate pentru interceptarea judecătorilor și avocaților. De asemenea, statistica furnizată de DNA confirmă creșterea accelerată în ultima perioadă a numărului suspecților și inculpaților provenind din rândul judecătorilor și avocaților. Reiese astfel că, la nivel național, curțile de apel au emis în 2013 nu mai puțin de 503 mandate de interceptare audio-video, adică de aproape două ori mai multe decât au fost emise, cumulat, în 2012 – când s-au emis 216 mandate și 2011 – când s-au emis 140 de mandate.
Fenomenul va fi escaladat de urmărirea cartelelor pre-pay
La o zi după ce justiţia europeană a dat aviz negativ pentru legea comunitară cu privire la păstrarea datelor personale, la Bucureşti, Guvernul a anunţat că de anul viitor şi persoanele care cumpără o cartelă pre-pay vor fi obligate să prezinte un act de identitate. Măsura se va aplica atât persoanelor fizice, cât şi firmelor. Argumentul a fost că zona cartelelor pre-plătite este folosită pentru infracţiuni economice, existând şi riscul de utilizare a acestor cartele în activităţi legate de terorism. În spatele acestei intoxicări a populaţiei cum că siguranţa ei stă în interceptarea convorbirilor telefonice se ascunde interesul unei economii care va susţine o infrastructură extrem de costisitoare.
Practica interceptărilor convorbirilor telefonice se va extinde deci, în România, în ciuda numeroaselor condamnări suferite la Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru încălcarea dreptului la viaţă privată, în urma ascultărilor abuzive. În ultimii ani, CEDO a condamnat România în mai multe cauze, pe motiv că mandatele de interceptare a convorbirilor telefonice ce au ca pretext siguranţa naţională contravin dispoziţiilor din Convenţia Internaţională a Drepturilor Omului. Autorităţile române ignoră cu bună știinţă o hotărâre a CEDO, care datează din 2007, când în cauza Popescu vs. România, CEDO a decis că mandatul de siguranţă naţională intră în contradicţie cu dispoziţiile Convenției. În mod firesc, urma executarea hotărârii CEDO, şi anume, România ar fi trebuit sa modifice legea siguranţei naţionale în privinţa ascultărilor telefonice. Dar, deși este membră a Uniunii Europene și a ratificat CEDO de aproape 20 de ani, România pare să se orienteze spre modelul american, pentru care, se ştie, ascultarea convorbirilor telefonice şi interceptarea datelor care circulă pe internet a devenit o practică obişnuită după atentatele teroriste din septembrie 2001.
