În ultimul tur al alegerilor prezidențiale din țara vecină au rămas să se confrunte Igor Dodon, candidatul stângii și filorus convins și Maia Sandu, candidatul forțelor de dreapta proeuropene.
* * *
Analizând modul în care s-a votat, Nordul și Găgăuzia l-au ales pe Dodon, iar în restul Moldovei electoratul a fost mai echilibrat, d-na Sandu având rezultate mai bune. Cei în vârstă, deci urmașii celor care au fost deportați în Siberia și Kazahstan, la fel ca în România, au fost în marea lor majoritate de partea stângii, pe când clasa medie, inclusiv intelectualii au preferat-o pe doamna Sandu, școlită în Vest, unde a și activat. Apoi partidele proeuropene au mai avut doi candidați care nu s-au retras din cursa electorală, ceea ce a fost o greșală tactică, decalajul dintre cei doi candidați rămași în competiție fiind de aproximativ 10%, cu adevărat mare.
Unii spun că, și în aceste condiții, scorul d-nei Maia Sandu este relativ onorabil, deoarece comentatorii politici credeau că Dodon va obține 50% din primul tur, lucru pe care eu nu-l cred. Dacă tineretul, care a participat în proporție de 10% la vot s-ar fi prezentat la urnele electorale, rezultatul era cu totul altul. Este cu adevărat că tinerii doresc cu ardoare să plece în Vest, mai ales că Uniunea Europeană le permite acest lucru, nepretinzându-le vize de intrare, ceea ce face cu atât mai inexplicabilă lipsa lor de participare în viața politică. În economia Moldovei, în deosebi în îndustria viticolă, s-au făcut investiții străine. Apoi, în ultima vreme s-a mărit valoarea și aria produselor exportate în Vest (inclusiv în România), însă în aceste condiții, să stai acasă este nu numai neproductiv, ci și nefiresc. Aceasta situație micșorează șansele de integrare a R. Moldova în zona prosperă a continentului european.
Mulți oameni sunt firi iraționale și așa vor rămâne pâna la sfârșitul vieții lor. Fiecare popor are conducătorii pe care îi merită. Am auzit comentarii că n-ar fi o nenorocire așa mare dacă Dodon va fi ales președintele Moldovei la 13 noiembrie 2016, deoarece atribuțiile șefului statului de la Chișinău nu sunt așa de mari. Actualul Parlament, în majoritatea lui, este proeuropean și în această direcție este și orientarea Guvernului Republicii Moldova.
În altă ordine de idei, Unirea Moldovei cu România mi se pare o abordare simplistă a vieții politice din țara vecină și a studenților moldoveni de la București. Să nu uităm că majoritatea proeuropeană din Parlamentul moldovean este una fragilă și cu sprijinul și intervenția președintelui țării, raportul de forțe din legislativul de la Chișinău se poate schimba. Pe de altă parte, aparatul de stat este infiltrat cu oligarhi corupți și pretutindeni sunt agenți secreți ai Rusiei. Să ne reamintim că 48% din cetățenii Republicii Moldova s-au arătat de acord ca țara lor să facă parte din URSS, a cărei succesoare este Federația Rusă, cifră semnificativă pentru climatul din țara vecină.
Nu am nicio antipatie față de moldoveni. Am scris o carte de specialitate cu un cadru universitar basarabean, împreună cu prietena și colega mea Narcisa Cozea, an de an, am invitat colegi de la universitățile de peste Prut să susțină comunicări de specialitate juridică la sesiunile științifice ale Academiei Române-Filiala Cluj, parte din acestea le-am tipărit și difuzat în mediul academic. Consider însă că în momentul de față, problema unificării celor două state este un vis frumos dar nu un demers realizabil. Un referendum organizat atât în România, cât, mai ales, în Republica Moldova, nu ar accepta ideea Unirii. Nu mai suntem în 1918 și armata română nu se găsește la Chișinău.
Degeaba se agită noul cetățean moldovean Traian Băsescu și îl insultă pe Dacian Cioloș; prin vehicularea ideii Unirii, nu le facem proeuropenilor moldoveni niciun serviciu. Chiar dacă Dodon va fi noul președinte, trebuie sa menținem relații normale, chiar apropiate cu cei din Răsărit. Dragoste cu sila nu se poate, dar raporturi firești pot să ființeze. Europa nu este disperată că la Chișinău va veni un lider de stânga (șansele Maiei Sandu sunt totuși reduse). Într-un fel, UE s-ar bucura, dacă în viitor, nu va trebui să pompeze bani la Chișinău. Urmăresc postul de televiziune France 24. Luni, după alegeri, îi interesa ce s-a întâmplat la alegerile din Islanda, o țară cu cca 300000 locuitori și nu s-a spus o vorbă despre Moldova.
Din păcate, politica este cinică și rareori binevoitoare. Va trebui să ne acomodăm la aceste realități.
Baia Mare, 4 noiembrie 2016
Adrian Man
P.S. Ne-a părăsit un senior al cetății, avocatul Aurel Olteanu, la patriarhala vârstă de aproape 100 ani. Vorbitorii de la înmormântare au evocat valențele sale umane, în primul rând generozitatea și apoi competența juridică indiscutabilă (Despre măiestria lui juridică pot spune că în 50 de ani de carieră nu am întâlnit un orator mai bun decât prietenul meu.). Aș dori să scot în evidență și talentul său literar. A avut o viață zbuciumată, participând la ultimul Război Mondial pe ambele fronturi. A scris pagini de memorialistică foarte bune în revista „Orașul”. Printre altele, a fost unul din puținii militari români care au scăpat din încercuirea sovietică de la Stalingrad.
Dragă Aurel, mult ai suferit in viață, dar ai rămas până în ultima clipă un om generos, cum ți-a fost caracterul. Să-ți fie țărâna ușoară!
