ROMÂNIA – locul unde ne pierdem din ce în ce mai des raţiunea! Bătăi şi loviri, în neştire, fără vreun motiv aparent!

175

Se întâmplă, deja, pe scară largă în România: oameni, supuşi la cel mai mic disconfort psihic de către semenii lor uită instantaneu de orice normă de conduită şi reacţionează violent, sărind la gâtul celor care i-au indispus şi încearcă, nu alta, să-i nimicească! Practic, a dispărut dialogul făcând loc violenţei extreme şi chiar unui gen de perversitate, agresorii străduindu-se, parcă, să depăşească modelele “consacrate” şi prezente în mass-media. Iată, în rândurile ce urmează, patru mo(n)stre de astfel de fapte – petrecute, recent de tot, în patru locaţii din judeţ: un şantier din comuna Floreşti, o stradă din municipiul Cluj-Napoca, o alta din comuna Luna şi, în fine, curtea unui liceu de Top 5 din Cluj-Napoca!


Floreşti: fierar betonist, bătut pe şantier de un coleg pentru un cleşte
de strâns sârma!

Auzim tot mai des de faptele unor pierde-vară, puşi pe răutăţi, aşa că povestea unui tânăr fierar-betonist, cu o experienţă prodigioasă în domeniu, câştigată în Germania, pare un lucru cu adevărat demn de laudă şi care – doar el singur – merită a apărea într-o publicaţie. Însă când un tânăr, “rara avis” e umilit de nişte colegi dubioşi, doar din invidie şi cu evidenta intenţie de a fi determinat să-şi părăsească slujba, acest fapt nu poate stârni decât indignare. Ei, bine, tocmai un asemenea eveniment a avut loc miercuri dimineaţă, pe un şantier din Floreşti, când un tânăr fierar-betonist a fost bătut de un muncitor, rom din fierar-betonist-1Reşiţa, colegul său în sânul unei echipe aduse de către patron, taman de la Timişoara, în care clujeanul a ajuns după angajare! Lucian are 28 de ani şi a luat, pieptiş, drumul Occidentului, în urmă cu mai bine de şapte ani. De atunci, acesta a muncit pe şantiere mari din Germania: “Mercedes Benz Arena” din Stuttgart, la Freiburg, Dusseldorf, Rastatt, Karlsruhe. Acolo, pasionat fiind de munca în construcţii – pe lângă cea depusă pe şantier – a urmat diverse alte cursuri convergente cu profesia, ajungând să “vadă” structurile şi să le deseneze asemeni unui arhitect – devenind astfel un angajat-model, demn de încredere pentru patronii nemţi.

Povesteşte Lucian, mândrindu-se puţin, că aceştia îi dădeau dreptate în multe din controversele – de natură profesională – avute cu şefii săi, români aflaţi pe şantierele Germaniei, el fiind doar un simplu muncitor. Însă după atâta vreme de şedere, tânărul s-a săturat de peregrinări printre străini şi s-a dovedit dornic să se întoarcă acasă pentru a-şi face un rost. Aşadar, a renunţat la statutul de fierar-betonist în Occident – şi a urmat ciclul invers al forţei de muncă româneşti: s-a angajat pe un şantier din Floreşti, după ce a citit la mica publicitate că o firmă ridică o clădire pe raza comunei şi are nevoie de fierari-betonişti calificaţi. A fost rapid angajat, dată fiind marea lui experienţă, trezindu-se distribuit într-o echipă eterogenă de şase muncitori, în care trei-patru dintre aceştia sunt originari din Banat – inşi fără cultură şi pregătire, însă cu o energie, moştenită de la primate sau de la animalele de pradă, ingenioşi în ceea ce priveşte delimitarea “teritoriului” şi protejarea spaţiului lor vital. Iar apariţia tânărului sclipitor, ironic şi extrem de priceput – başca deprins cu regulile conduitei occidentale!- i-a indispus profund pe românaşii noştri. Aşa că urmând un model patentat, cel al baladei “Mioriţa”, au ţesut numeroase intrigi de destabilizare a acestuia şi de aducere a sa la “normalitate”.

Astfel, la început îl tot trimiteau pe Lucian după ţigări, vezi Doamne, în calitate de “biban” şi până la urmă au ajuns să-l facă nebun, numindu-l astfel în faţă. Totul, până când Lucian s-a revoltat, scârbit pe atitudinea lor, astfel că a refuzat să le mai execute poruncile. Iar miercuri, 5 decembrie, unul dintre ei – o namilă tuciurie din Reşiţa – a dus la capăt un plan de corecţie al echipei: aflaţi la o înălţime de trei metri şi în plin proces de muncă, Ioan – restul numelui acestuia Lucian nu-l ştie – a pus mâna pe cleştele de legat sârma armăturilor metalice şi şi l-a însuşit refuzând să i-l înapoieze lui Lucian. Fie cu intenţie fie de lene să mai coboare scara şi să-şi ia din depozit un cleşte pe care să-l folosească doar el. Povesteşte Lucian, încă tulburat, pe coridoarele I.M.L.Cluj: “ Incidentul a avut loc azi dimineaţă, pe la opt dimineaţa, când am vrut să iau cleştele aflat lângă mine – şi pe care-l adusesem de la magazie. Dar reşiţeanul m-a avertizat, serios, să nu-l ating fiindcă îi aparţine, a fost adus de el de acasă – lucru de altfel total neadevărat! Am protestat, la care individul s-a întors şi mi-a ars o lovitură în zona feţei cu ambele mâini, după care s-a aruncat pe mine şi m-a lovit peste tot, lăsându-mi numeroase urme”! Tânărul adaugă că, indignat, a raportat incidentul patronului – însă acesta, dornic probabil de a-şi păstra intactă echipa de muncitori s-a mulţumit să spună că nu-i place deloc ce s-a întâmplat, dar nu a luat nicio măsură.

În consecinţă, Lucian – om al ordinii şi corectitudinii nemţeşti – s-a prezentat la Secţia 1 Poliţie din Cluj-Napoca. Acolo a reclamat cazul iar poliţiştii l-au îndrumat spre I.M.L. pentru a-şi procura certificat medico-legal, care să ateste agresiunea suferită.

Nu-şi încheie bine vorba tânărul şi acesta este poftit în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce curând cu o hârtie în care legiştii i-au recomandat câteva zile de îngrijiri medicale. Explică el, indignat, înainte de a părăsi instituţia clujeană: “Se tot vorbeşte de renaşterea spirituală a neamului şi de întoarcerea în ţară a românilor din Occident – însă aici nu ne aşteaptă decât un peisaj dezolant, al corupţiei şi prezervării intereselor de grup, în care principiile şi regulile lipsesc cu desăvârşire! Iar când cineva încearcă să însăntoşească acest climat prin micile sale puteri se alege cu lovituri în ceafă şi corp, ca şi mine – de la colegi sau de la cei din jurul său!”

“La Secţia 6 Poliţie Rurală Floreşti a fost depusă o plângere privind săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe. Se efectuează cercetări”, a declarat pentru Gazeta de Cluj, referindu-se la acest caz Carmen Pompaş, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.
Bătrân de 81 de ani, bătut de un vecin, pe Dunării, pentru o simplă rugăminte!

Ioan Borcea e un fost instalator al „decedatei” secţii de tăbăcărie a întreprinderii „Clujana”, pensionat în 1990, ajuns între timp la venerabila vârstă de 81 de ani. Bătrânul locuieşte într-o casă situată pe strada Dunării, la ieşirea spre hypermarketul Auchan, pe care şi-a construit-o, cu decenii în urmă, după ce zona Văii Fânaţelor a fost colectivizată de către comunişti. Dar, odată mutat pe Dunării s-a trezit cu probleme, venite din partea vecinilor, pentru un drum unde aceştia îşi parchează maşinile şi-i blochează astfel ieşirea din curte.

Într-o astfel de situaţie omul spune că a încasat recent o bătaie, din partea unui vecin, de aceeaşi vârstă cu el, pe care-l rugase să nu-şi spele maşina parcată în faţa porţii sale deoarece apele murdare rezultate îi intră în curte! Povesteşte Borcea, pe coridoarele I.M.L.Cluj, unde s-a prezentat pentru a-şi procura certificat: „E i-am spus doar atât: Măi vecine, nu spăla maşina în drum, că toată apa se scurge la mine. Şi atunci, fără să scoată un cuvânt, ăla a venit la mine şi mi-a ars un pumn, după care m-a trântit la pământ. Şi acum mă dor coatele după cât de tare m-a aruncat. Dar, după ce-a plecat m-am dus la secţia de poliţie din cartier fiindcă m-am simţit rău de tot, aşa că poliţiştii au chemat salvarea – fiind dus la Urgenţă chiar de acolo, din secţie. Am stat mult la spital, câteva ore, după care m-au dus în parc (nota naostră – Clinica de Chirurgie Maxilofacială de pe str. Pavlov) dar din fericire, după verificările făcute nu mi s-a găsit nicio fractură sau altceva periculos”. Bărbatul este poftit, curând, în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce la scut timp cu un certificat în care legiştii i-au recomandat câteva zile de îngrijiri medicale.

Explică, în continuare, bătrânul: „Am mai avut probleme cu vecinul de-a lungul anilor, om brutal, venit de la munte- şi pe care am de gând acum să-l pun la respect! Aşa că deja am depus plângere la poliţie împotriva lui, mai trebuie doar să duc la secţie certificatul pe care l-am scos, asta fiindcă şi-a bătut în ultima vreme prea mult joc de mine şi trebuie să se încheie odată aceste chestii. Plus că am rămas păgubit mult timp, de stat, fiindcă am plătit ani de zile impozit, pe 400 de metri pătraţi, ai unui drum care figura pe pământul meu şi care era folosit de toată lumea – dar eu fiind mai fraier, plăteam. Aşa că, trâziu de tot, am fost nevoit să-l donez statului – numai ca să scap de impozit”…

“La Secţia 7 Poliţie din Cluj-Napoca este înregistrat un dosar penal privind comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevazută de Codul penal”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Pompaş, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj .

Tânăr bătut, în comuna Luna, de vecinul cu minimarket!

bataieUn alt caz care ilustrează „teza” violenţei larvare, care ne domină din ce în ce mai des, s-a petrecut marţi seară pe o stradă din comuna turdeană Luna. Lucian, un tânăr în vârstă de 23 de ani a popAosit pentru câteva minute acasă, doar ca să-şi ia ceva şi apoi să plece mai departe cu dubiţa firmei la care mun-ceşte. Însă, la întoarcere, după circa un minut-două s-a trezit întâmpinat de vecinul său de vizavi, posesorul unui minimarket, însoţit de fiul său. Aceştia îl avertizaseră în nenumărate rânduri să nu-şi mai parcheze dubiţa în faţa casei (!?) deoarece le lua locul de parcare al clienţilor de la magazin. Explică tânărul, la I.M.L.Cluj, având faţa uşor ciupită de loviturile încasate:

„Omul, după ce şi-a făcut magazin vizavi de casa mea mi-a zis că drumul comunal îi aparţine, fiind închiriat de el, aşa că mi-a interzis să-mi parchez dubiţa de serviciu în faţa porţii casei mele! Eu am verificat acest lucru la primărie şi la poliţie şi cei de acolo mi-au spus că, nici vorbă, sunt doar scorneli de-ale lui şi că un drum public nu poate fi închiriat de nimeni! Legat de incident, iată cum s-a petrecut acesta: la început a tăbărât pe mine tânărul, care m-a prins de mâini şi m-a pus jos, la pământ – pentru ca taică-său să mă poată lovi cu pumnii şi picioarele. Iniţial am crezut că bătrânul vine să-l ia de pe mine dar el, din contră, a început să mă lovească, la rândul lui”! După ce a scăpat din încleştare Lucian a sunat la poliţia din comună însă oamenii legii n-au venit la faţa locului, s-au mulţumit să-i recomande să se prezinte la I.M.L.Cluj pentru a-şi scoate certificat medico-legal, ceea ce Lucian a şi făcut.
Curând, tânărul intră în cabinetul de consultaţii şi rămâne acolo câteva minute – însă la întoarcere primeşte un certificat în care legiştii consideră că echimozele de pe faţa sa nu necesită zile de îngrijiri medicale. Şi-l împătureşte, supărat şi concluzionează:

„Omul acesta face legea în zonă şi, efectiv, nu-mi permite să-mi parchez dubiţa în faţa casei mele, plus că din cauza maşinilor aflate acolo nu reuşesc niciodată să-mi duc duba în curte şi s-o parchez. M-au mai ameninţat cei doi şi-n alte rânduri – dar văd că acum, în sfârşit şi-au dus planul la îndeplinire”…
Salută apoi, respectuos, după care părăseşte grăbit instituţia medicală clujeană, urcând trei trepte deodată, ca să ajungă mai repede la ieşirea aflată la parter…

Învăţătoare lovită în cap cu un compas, aruncat de la un geam de o elevă!

Femeia, având în jur de 37-40 de ani păşeşte, nesigură, pe coridoarele I.M.L.Cluj. Aflu, dintr-o vorbă într-alta, că e învăţătoare de profesie, la un liceu de Top 5 din Cluj-Napoca şi a fost victima unei întâmplări incredibile. Mărturiseşte că în urmă cu o săptămână a trecut, efectiv, pe lângă moarte, după ce a fost lovită în cap cu un compas metalic, aruncat de la compas geometrieetajul clădirii şcolii de o elevă în vârstă de 14 ani… Ce se întâmplase, de fapt?
Povesteşte aceasta: „La un moment dat treceam pe coridorul de la etajul doi al liceului şi prin uşa întredeschisă am văzut o elevă care stătea pe pervazul geamului, gata-gata să cadă în gol – sau cel puţin aşa mi s-a părut mie în acel moment. Aşa că am mers degrabă la ea şi am dat-o jos, după care mi-am văzut liniştită de treburi.

Şi, aflată deja în curtea şcolii numa` aud că zbârnâie ceva prin aer şi mă loveşte, teribil, în moalele capului. M-am ghemuit la pământ, plină de sânge. Am realizat că am trecut pe lângă moarte în momentul când am văzut compasul masiv, metalic, pe care cineva îl aruncase de la fereastra unei clase.

Apoi, după ce am ajuns la spital, unde am fost transportată de un echipaj SMURD, am aflat că autoarea era chiar fata pe care am dat-o jos de la fereastră”! Şi conchide ară-tând că viaţa i-a fost, evident, salvată de fesul purtat pe cap, altminteri rana ar fi fost mult mai severă. Declară învăţătoarea mai departe: „M-a contactat, mai târziu, în lacrimi şi şi-a cerut iertare, spunându-mi că a fost îndemnată de colegi să arunce cu compasul după mine, iar ea n-a făcut altceva decât să se supună voinţei lor. La care eu, intrând puţin în povestea vieţii ei, mi-am dat seama că are un tată care-i face probleme, iar
gestul său a fost, cumva, ca o răzbunare pentru problemele pe care le are acasă. Aşa că nu sunt sigură de faptul că o să cer luarea unor măsuri împotriva ei, voi încerca probabil să vorbim mai îndeaproape cu ea şi să văd care-i e suferinţa – apoi să-i ofer ajutorul de care are, eventual, nevoie”! Femeia este poftită, curând, în cabinetul de consultaţii şi, la scurt timp se întoarce cu un certificat pe care-l ţine în mână. Apoi se retrage, grăbită, nu înainte de a-şi lua rămas bun de la cei aflaţi în coridor, pacienţi şi personal al institutului…

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ