Legea dării în plată se aplică deopotrivă celor care nu au ajuns încă să fie executaţi silit de creditori, cât şi celor împotriva cărora au început deja demersurile executorilor, după cum reiese din actul normativ. Cu toate că mai multe instanţe din ţară, inclusiv din judeţul Cluj, au recunoscut debitorilor executaţi siliţi şi evacuaţi din imobile lor dreptul de a beneficia de Legea dării în plată, Tribunalul Specializat Cluj se situează (greşit) de partea băncilor în lupta pe care oamenii o duc cu sistemul bancar.
Cei executaţi silit pentru un credit ipotecar pot beneficia de darea în plată
În lupta cu creditele împovărătoare, Legea nr. 77/2016 privind darea în plată îi ajută în egală măsură şi pe cei care mai sunt încă proprietari şi pe cei care au fost executaţi silit de bănci şi au rămas fără locuinţele ipotecate, dar mai datorează în continuare bani creditorilor.
Este şi cazul unui bărbat din Turda care trăieşte o adevărată dramă. Turdeanul a încheiat cu BCR SA un contract de credit bancar la sfârşitul anului 2007 pentru suma de 28.000 euro, în vederea achiziţionării unui imobil în Câmpia Turzii. Potrivit contractului de ipotecă, în favoarea băncii s-a constituit o ipotecă asupra imobilului achiziţionat. Bărbatul, aflat în imposibilitatea de a-şi achita ratele bancare, în 2013 banca a demarat executarea silită împotriva acestuia. În cadrul executării silite, imobilul achiziţionat de turdean a fost dezmembrat în două imobile, unul dintre ele a fost vândut, cu acordul băncii (preţul revenindu-i acesteia) pentru suma de 60.000 lei, iar cel de-al doilea a fost adjudecat pentru suma de 62.500 lei.
În 18.05.2016, în temeiul art. 8 alin. 5 din Legea 77/2016 turdeanul a trimis o notificare băncii prin care şi-a arătat intenţia de stingere a datoriile izvorâre din contractul de credit, solicitând băncii să procedeze la emiterea actului care atestă stingerea în integralitate a datoriilor, însă BCR a formulat o contestaţie în instanţă.
Potrivit art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016, Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.
Având în vedere aceste prevederi, Judecătoria Turda a apreciat că ”pot beneficia de prevederile legii şi debitorii aflaţi în executare silită şi al căror imobil a fost vândut silit, respectiv adjudecat, legiuitorul prevăzând în cadrul alin. 5 al art. 8 dreptul la acţiune al debitorului, indiferent de stadiul în care se află executarea silită, tocmai pentru a sublinia faptul că şi în situaţia în care imobilul a fost adjudecat debitorul tot poate promova acţiunea.
Dacă legiuitorul ar fi înţeles ca dispoziţiile legii să se aplice numai debitorilor care mai deţin încă imobilul, pentru că doar aceştia au ce transmite, această situaţie ar fi fost oricum acoperită de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, şi nu ar mai fi fost necesară introducerea alin. (5).
De asemenea, a lega aplicabilitatea Legii nr. 77/2016 de distincţia după cum imobilul a fost adjudecat sau nu, reprezintă o discriminare a debitorilor aflaţi în diverse etape ale executării silite şi contravine intenţiei legiuitorului.
Concluzionând, în baza celor arătate mai sus, instanţa apreciază că debitorul consumator are posibilitatea să stingă datoria uzând de efectele legii dării în plată, atât în ipoteza în care transmite dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat, dar şi în ipoteza în care executarea silită imobiliară este finalizată şi alte forme de executare se continuă contra debitorului.
Pentru considerentele expuse, reţinând că Legea nr. 77/2016 oferă debitorului dreptul de a solicita instanţei şi, cu atât mai mult creditorului, să constante stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit, instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de creditoarea BCR SA”.
În concluzie, magistratul Constantina-Maria Bucea (fostă Balogh) de la Judecătoria Turda a hotărât ca bărbatul să scape de datorii, aşa cum prevede Legea nr. 77/2016, art. 8 alin. (5).
La Cluj nu se ţine cont de lege…
BCR a făcut apel împotriva acestei sentinţe, dosarul ajungând la Tribunalul Specializat Cluj. Culmea, judecătoarele Doina Viorica Popovici şi Daniela Hamciuc au admis contestaţia BCR. Cu alte cuvinte, magistraţii de la Cluj au fost de acord ca bărbatul după ce a fost executat silit, rămas fără imobilul în proprietate, dar totuşi să fie obligat să plătească în continuare diferenţa de datorie către recuperator prin propriri asupra veniturilor. Până la sfârşitul vieţii…
Contrar deciziei Tribunalului Specializat Cluj, aplaudăm decizia Judecătoriei Turda şi o considerăm a fi una justă prin raportare la situaţia de fapt şi care se circumscrie întru totul scopului pentru care a fost creată Legea dării în plată, un mecanism de stingere a datoriilor care există în Occident de zeci de ani.
Cazuri în care s-au şters datoriile celor rămaşi fără imobil de executare
Mai multe instanţe din România au recunoscut unor debitori executaţi siliţi şi evacuaţi din imobil dreptul lor de a beneficia de Legea dării în plată, instanţa stabilind că datoriile acestora faţă de creditor au dispărut, după executarea silită a locuinţei lor. În decizia definitivă, instanţa se raportează la o prevedere din Legea dării în plată pe care multe voci s-au grăbit să o considere lipsită de efecte juridice în urma unor decizii ale Curţii Constituţionale.
O decizie a Curţii de Apel Braşov în dosarul 18703/197/2016, care, judecând recursul, a casat hotărârea Tribunalului Braşov, şi rejudecând apelul a respins apelul recuperatorului de creanţă, păstrând hotărârea favorabilă debitorului pronunţată de către Judecătoria Braşov.
Practic, debitorul a câştigat procesul pe darea în plată la Judecătoria Braşov, iar Tribunalul Braşov a dat câştig de cauză recuperatorului de creanţă. Curtea de Apel Braşov a casat (eliminat) decizia Tribunalului Braşov, şi rejudecând cauza, a arătat că debitorul este îndreptăţit să dea în plată, în temeiul art. 8 alin. (5) din Legea dării în plată.
Este una din cele mai importante hotărâri pronunţate de către o instanţă din ţară pe darea în plată, nu doar prin faptul că ea consfinţeşte aplicarea art. 8 alin. (5) şi asupra celor executaţi silit, dar şi prin prisma faptului că este o instanţă superioară judecătoriilor şi tribunalelor, aspect care ar trebui să cântărească puternic în judecarea cauzelor la aceste instanţe inferioare.
O altă hotărâre asemănătoare este cea dată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 5416/311/2016, care admite apelul debitorului şi constată ca acesta îndeplineşte toate condiţiile necesare pentru a da în plată, respingând astfel contestaţia Bancpost la notificarea de dare în plată depusă de către consumator.
Debitorul este unul dintre cei executaţi silit, care nu mai au în proprietate bunul imobil cu care au garantat creditul, acesta fiind vândut la licitaţie publică.
“Curte Europeană a Drepturilor Omului a considerat, pe de o parte, că pierderea unei locuinţe este una dintre cele mai grave atingeri aduse dreptului la respectarea domiciliului şi, pe de altă parte, că orice persoană supusă riscului de fi victima unei astfel de ingerinţe trebuie în principiu să fie în măsură să solicite examinarea proporţionalităţii acestei măsuri.
Având în vedere considerentele expuse, faptul că apelanţii se află în situaţia în care a avut loc deposedarea de bunul proprietatea lor, valorificarea bunului s-a realizat în favoarea creditorului bancar căruia i-a fost repartizat în integralitate preţul obţinut în cadrul dosarului de executare silită, efectul notificării va fi ştergerea oricărei datorii a debitorului faţă de creditor izvorâtă din contractul de credit garantat cu bunul valorificat, astfel încât contestaţia creditorului nu este întemeiată”, se arată în sentinţa definitivă a Tribunalului Olt.
[…] citeste mai mult aici […]