Moneda unică europeană a înregistrat scăderi semnificative în ultima săptămână în raport cu dolarul. Acest lucru îi îngrijorează pe oficialii europeni, care au elaborat un plan de 750 de miliarde de euro pentru stabilizarea monedei. În plus, se subliniază importanţa echilibrării bugetelor din statele Zonei Euro, pentru a recâştiga încrederea investitorilor străini.

Euro a înregistrat cea mai mare prăbuşire pe bursele internaţionale din aprilie 2006, ajungând la 1,21 USD. Moneda euro a continuat să se deprecieze săptămâna aceasta pe fondul temerilor că măsurile europene menite să reducă deficitele fiscale vor fi insuficiente pentru ca zona euro să iasă din criză. Deşi după anunţul privind planul pentru Europa în valoare de circa 1.000 de miliarde dolari pieţele s-au calmat temporar, îngrijorările investitorilor au escaladat din nou luni.
Moneda unica s-a depreciat după ce investitorii au abandonat euro şi acţiunile companiilor europene în favoarea aurului şi a altor active considerate mai sigure, arată publicaţia financiară Bloomberg. Deprecierea euro şi problema datoriilor i-au alarmat pe miniştrii de finanţe din zona euro, care urmau să se întâlnească ieri la Bruxelles cu preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, pentru a găsi o soluţie viabilă pe termen lung.

Merkel: „euro este fundamental prosperităţii”

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, s-a arătat îngrijorată de situaţia monedei unice euro din ultimele zile. "Oricare dintre noi resimte actuala criză a euro, este cea mai mare provocare pe care a înfruntat-o Europa în ultimele decenii, de la semnarea Tratatului de la Roma", a declarat Angela Merkel în Bundestag. Pentru a-i convinge pe legislatorii germani de necesitatea ca ţara lor să contribuie semnificativ la eforturile pentru susţinerea euro, Merkel a subliniat: "Voi reduce lucrurile la esenţial: euro este fundamentul creşterii şi al prosperităţii, alături de piaţa comună, inclusiv pentru Germania. Euro este în pericol. Aceasta este o provocare existenţială. Dacă nu rezolvăm acest pericol, pentru noi şi pentru Europa, consecinţele vor fi incalculabile". Germania va avea cea mai mare contribuţie la mecanismul de stabilizare a monedei euro, de 123 miliarde euro.
Înainte de discursul cancelarului german, şi preşedintele Franţei a făcut declaraţii în care a arătat importanţa stabilizării monedei unice, spunând că "euro este Europa, iar Europa este pacea, nu putem lăsa munca a generaţii să fie subminată de speculaţii bursiere". Câteva zile mai târziu, conducătorii UE au aprobat ca o sumă de 500 de miliarde de euro, alături de 250 de miliarde din partea FMI, să fie investită pentru stabilizarea Uniunii Monetare Europene (EMU).
Pentru câteva zile, euro şi-a revenit pe bursele internaţionale. Angajarea fermă a 750 miliarde euro şi promisiunea că Portugalia şi Spania nu vor fi lăsate să ajungă în situaţia Greciei ar fi trebuit să calmeze lucrurile. Însă euro şi-a început iarăşi devalorizarea faţă de dolarul american, ceea ce a dus la pierderi la toate marile burse din lume.

Principala cauză: instabilitatea economică europeană

Speculaţiile investitorilor au fost, după părerea lui Nicolas Sarkozy, principalii factori care au contribuit la criza monedei europene. Însă există voci care sugerează că anunţul autorităţii germane de reglementare a burselor că va interzice anumite tipuri de tranzacţii speculative a fost principala cauză a scăderilor ulterioare. Investitorii au privit acest anunţ ca pe un semn de îngrijorare a germanilor că euro va scădea din nou şi nu ca pe o formă de prudenţă.
Corporaţiile financiare sunt îngrijorate că nici un membru al Uniunii Europene nu va reuşi să îşi echilibreze bugetul într-un timp suficient de scurt pentru a evita o criză financiară asemănătoare celei din Statele Unite din urmă cu doi ani.
Problema deficitului bugetar s-a extins la nivelul mai multor state din Zona Euro, iar pentru a aduce cheltuielile la acelaşi nivel cu veniturile, statele se văd obligate să taie unele cheltuieli sociale sau să crească taxele. O problemă semnificativă a acestor măsuri este, pe lângă tulburările sociale pe care le provoacă, că nu ajută la ieşirea din recesiune, ci o adânceşte. Dacă economia va fi sufocată de măsurile guvernelor şi încasările la buget pot scădea.
Angela Merkel a declarat că ţările cu deficit bugetar îngrijorător, cum ar fi Grecia, Spania şi Portugalia, trebuie să accelereze reducerea cheltuielilor publice. Cele două state iberice au anunţat deja măsuri de austeritate. Spania va reduce salariile bugetarilor cu 5% pe o perioadă de doi ani, iar Portugalia a mărit cota TVA de la 21 la 23%. Grecia s-a confruntat deja cu proteste violente când a anunţat un set de măsuri de austeritate care afectează atât bugetarii şi pensiile, cât şi sistemul privat. Grecii au primit un ajutor de 110 miliarde euro din partea celorlalte 15 state euro, dar şi celelalte două ţări au fost încurajate să facă eforturi pentru a contribui la stabilizarea monedei unice.
Tot ceea ce mai-marii UE au obţinut în ultimele săptămâni a fost "să câştige timp", a apreciat economistul-şef de la Banca Centrală Europeană (BCE), Jurgen Stark, potrivit Gândul. "Dar problemele fundamentale ale Zonei Euro nu sunt rezolvate", consideră economistul, dacă statele nu-şi pun finanţele publice în ordine. Pentru ca aceasta să se întâmple, ar fi nevoie de o mai strictă supervizare, dar şi de "coordonare" a politicilor fiscale.

Măsurile de austeritate, menite să crească încrederea investitorilor

Pentru a menţine stabilitatea EMU, statele s-au angajat să menţină deficitele publice sub 3% din PIB, dar niciunul nu a reuşit să se încadreze, Grecia depăşind acest prag patru ori doar în 2009. Organismele UE de la Bruxelles nici nu au cunoscut din vreme amploarea deficitului, nici nu au avut cum să constrângă Atena. Tot ce au putut să facă a fost să-i salveze pe greci din faliment. În privinţa Spaniei şi Portugaliei, celelalte candidate la o situaţie similară, nu s-au putut obţine decât promisiuni de la Madrid şi Lisabona că vor pune în aplicare planurile de austeritate. Pe moment, UE nu are, potrivit tratatelor fondatoare, niciun instrument de constrângere, iar varianta excluderii din EMU a unui stat falimentar este exclusă de către liderii Uniunii.
Băncile europene sunt şi ele într-o poziţie vulnerabilă. Costurile de creditare pe termen scurt cresc, iar acest lucru poate reprezenta un motiv pentru ca instituţiile să se împrumute mai puţin, afectând revenirea economiei. În acelaşi timp, instituţii considerate sigure din economii mai solide precum Franţa şi Germania deţin un număr mare de obligaţiuni emise de vecinii problemă precum Spania, Portugalia şi Grecia.
Investitorii se tem că din cauză că multe guverne sunt împovărate de deficitele lor uriaşe, ar putea fi necesară restructurarea datoriilor verigilor slabe din zona euro. Aceasta ar reduce puternic valoarea obligaţiunilor, iar instituţiile financiare europene ar fi puternic afectate şi sistemul bancar mondial s-ar putea resimţi. Bursele şi titlurile băncilor europene s-au prăbuşit la rândul lor din cauza acestor temeri.
Cu toate acestea, directorul general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, a declarat la postul de televiziune France 2 că zona euro nu riscă să se prăbuşească, însă există riscul ca ea să nu mai funcţioneze bine. "Europenii sunt în mijlocul râului. Dacă nu revin la ţărm, vor pierde euro. Moneda este atacată deoarece, din punct de vedere structural, Europa are deficienţe", a avertizat el. Acesta a subliniat că reducerea rapidă a deficitelor bugetare ar putea să nu fie cea mai bună strategie: "Nu este gravat în piatră că trebuie neapărat ca în 2012 sau 2013 deficitele să revină la 3% din Produsul Intern Brut. Pentru a reda încrederea, importantă este dovedirea existenţei unui plan cu şanse reale de reuşită. Deficitele trebuie reduse, însă statele nu trebuie să se angajeze într-un marş forţat".

Diana Gabor

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.