Scrisoare din Argentina, de la mostenitoarea Palatului Urania

239

După ce ZIUA de CLUJ a scris un articol despre situaţia Cinematograful Favorit, situat în clădirea Palatului Urania, o posibilă moştenitoare a importantei clădiri, strănepoata celui care a ridicat palatul, ne-a oferit mai multe detalii despre familia ei şi cel dintâi proprietar al imobilului.

Alicia Boer ne-a scris din Argentina, locul în care s-a şi născut. Are 57 de ani şi predă la o grădiniţă. Face parte dintr-o familie modestă, chiar dacă provine dintr-una înstărită.

„Străbunicul meu András Udvary a fost proprietarul Palatului Urania. El a dorit construirea acestui palat şi l-a contactat pe arhitectul Géza Kappeter. A fost inaugurat în 1912, iar scopul palatului a fost de a găzdui un cinematograf, magazine şi apartamente”, a spus Alicia.

Se spune că András Udvary ar fi construit Palatul Urania pentru a-i face un capriciu unei amante, însă acest lucru nu a putut fi confirmat. Am aflat de la strănepoata lui, în schimb, că lui Udvary îi mai plăcea să filmeze povestioare scurte şi este autorul filmelor mute „Dansul naţionalităţilor”, „Cluj” şi „Miss Mecanógrafa”. De acolo şi alegerea de a construi un cinematograf la parterul palatului.

Deţinătorul palatului Urania a murit la Cluj în 1936. Data la care s-a născut nu este cunoscută nici măcar de strănepoata lui. A fost căsătorit cu Rozalia Ozstian, de care a divorţat ulterior şi s-a recăsătorit.

„Fiica lui András, Emma Udvary, adică bunica mea, a fost asistentă în Primul Război Mondial, la Crucea Roşie şi pentru că i-a fost foarte frică de cel de-Al Doilea Război Mondial care urma să vină, a emigrat către Argentina în căutarea păcii. Ea făcea parte dintr-o familie foarte bogată. A venit în Argentina în septembrie 1928, împreună cu soţul ei Esteban Boer şi cu copiii lor, Juan, Pedro şi Gloria Boer. Juan a fost tatăl meu. Ei au lucrat din greu în Argentina. Bunica mea a mers să-şi viziteze familia în Cluj atunci când tatăl ei a murit, în ‘36”, spune Alicia.

Războiul a avut un impact puternic pe care îl resimte şi Alicia, chiar dacă nu a trăit acele vremuri grele. Spune că războiul a despărţit-o de familia ei şi simte că astfel şi-a pierdut identitatea.

„Este foarte trist că războiul ne-a despărţit familiile pentru totdeauna. Tatăl meu nu şi-a mai văzut bunicii niciodată. Familia mea a ajuns în Argentina fără ca măcar să cunoască limba, dar au mers înainte şi s-au adaptat. Povestea familiei mele poartă cu ea răul şi pierderea pe care războiul l-a produs la nivel emoţional, fizic, economic şi spiritual. Războiul ne-a separat de familii, de proprietăţile noastre şi de identităţile noastre”, povesteşte strănepoata lui Udvary.

Fiica proprietarului palatului, Emma, a murit în 1980, la 84 de ani. Tot atunci s-a produs toată ruptura familiei Aliciei de România şi de ceea ce înseamnă Urania.

„Eu şi verişorii mei cunoaştem felul în care comunismul a expropriat Palatul Urania, dar atunci când proprietăţile au fost restituite proprietarilor naturali, noi nu am ştiut nimic despre asta. Ne întrebăm şi azi ce s-a întâmplat cu moştenirea noastră şi cine deţine Palatul Urania în prezent. Am văzut fotografiile cu Urania din prezent şi văd că este foarte deteriorată, lucru care mă întristează, pentru că a fost o clădire magnifică la vremea ei. Cred că ar trebui îngrijită şi folosită pentru activităţi culturale şi loc istoric”, a povestit Alicia Boer.

Dezamăgirea Aliciei este una justificată, întrucât clădirea nu a fost reabilitată de foarte mult timp. O normalitate tristă în România, spun specialiştii.

„Orice clădire, mai ales dacă vorbim despre una importantă cum este Palatul Urania, are nevoie de reabilitare o dată la 30 de ani. În cazul Uraniei, asta s-ar putea face doar cu intervenţia simultană a actualilor proprietari, dar asta costă foarte mult. Din păcate, Ministerul Culturii din România este printre cele mai sărace la nivel european, nu i se alocă fonduri, iar sistemul ministerului este incapabil să asigure o protecţie de calitate Palatului Urania. Este pus doar pe listă ca fiind protejat de stat, dar nu se face nimic în privinţa asta, nu i se aduce nicio îmbunătăţire. Acesta nu este caz izolat, aşa arată toate clădirile importante din Cluj şi nu numai„, a spus arhitectul Şerban Ţigănaş.

Arhitectul Géza Kappeter s-a ocupat de planurile construcţiei palatului în 1910, fiind un bun exemplu arhitectural al secesiunii vieneze la Cluj.

„Clădirea este una tipică, reprezentativă pentru perioada respectivă şi face parte din expresia ultimului val de construcţii imperiale. Este contemporană cu celelalte palate din vecinătate, făcute la sfârşitul secolului, o clădire multifuncţională, rezidenţială, cu aspect urban. La vremea ei era o clădire modernă, asta şi datorită cinematografului care a fost primul din Cluj; un alt element al noutăţii este liftul care există în clădire. Aşadar, a fost construit în aşa fel încât să ofere tot confortul, ridicându-se la nivel european din acest punct de vedere”, explică arhitectul.

Dacă în prezent spaţiile luxoase sunt cele de la ultimele etaje, datorită panoramei, dimensiunii şi a eventualei mansarde, în perioada începutului de secol douăzeci lucrurile stăteau invers.

„Palatul are o structură care presupune dimensiuni mai mari la etajul principal, deci la etajul întâi, unde sunt locuinţele luxoase, mai dezirabile, iar la etajele doi şi trei dimensiunile sunt mai mici şi mai accesibile pentru oameni”, a mai spus Ţigănaş.

Urania a fost printre primele palate construite în Cluj-Napoca, având şi o „soră geamănă” în Viena. Este una dintre cele mai cunoscute şi importante clădiri din oraş, fiind gândită astfel încât să găzduiască un cinematograf şi în partea de jos să aibă mai multe restaurante şi o cofetărie. Cinematograful Favorit din incinta palatului este primul din Cluj şi dintre cele mai vechi din Transilvania; aici au rulat primele filme mute, în vremurile celui de-al Doilea Război Mondial. Clădirea a fost naţionalizată de comunişti, iar cinematograful a primit numele „23 August”.

Adnana Mocian

Preluare Ziua de Cluj

LĂSAȚI UN MESAJ