În Floreşti se întâmplă lucruri ciudate. Chiar dacă pare o tautologie, comuna aflată în imediata apropiere a municipiului reşedinţă de judeţ ne dă zilnic exemple de situaţii care fac ca România să fie una din cele mai bizare ţări de pe planetă. Astfel, săptămânile trecute, un cetăţean, „calare” într-o maşină cu numărul CJ 06 MCH, îşi croieşte drum prin tăcerea apăsătoare a după-amiezii, pe o stradă intens circulată din liniştita comună clujeană. Era o veste proastă pentru un amărât de câine comunitar, căci pare-se se acorda o recompensă pe capul său şi nimic nu-l putea opri pe justiţiar să o încaseze. Nici măcar Legea privind regimul armelor şi al muniţiilor şi nici celelalte norme juridice de siguranţă publică. Justiţiarul nostru şi-a scos carabina de vânătoare cu muniţie cu alice din dotare şi a ochit. După câteva focuri de armă executate într-o zona intens populată, câinele comunitar zăcea fără suflare pe domeniul public. Întrebat de membri acestei mici comunităţi cu ce drept a deschis focul în plină zi, pe un drum public, într-o zonă populată, justiţiarul a răspuns că permisul său de vânătoare este tot ce are nevoie pentru a putea exercita un asemenea comportament. Acesta a luat corpul neânsufleţit al fostului său inamic, câinele comunitar, a urcat pe caii săi şi a pornit înspre apus…crezând că nu îl vede nimeni. Depunând plângere la şeriful din Floreşti, locuitorii acestei paşnice aşezări au fost asiguraţi că fapta nu constituie infracţiune sau pericol social, dat fiind că arma cu alice face parte din categoria armelor neletale ?! (conform dicţionaului explicativ al „Şerifilor” români, arma cu alice face parte din aceeaşi categorie cu hârtia creponată, plastelina şi creta de colorat şi nu este dăunătoare numai dacă este folosită excesiv)
