Într-un haos desăvârşit în cel mai mare partid din România, partidul de guvernământ, în ultimul moment s-a hotărât ca împreună cu Liviu Dragnea, care trebuia să fie prezent la Cluj, vineri, 2 oct. a. c., să-l aducă şi pe Valeriu Zgonea (pardon, craioveanul Valeriu Zgonea), care a fost prezentat în faţa clujenilor – surpriză – ca preşedinte Executiv al PSD. Acesta din urmă a emis în discursul lui – o altă surpriză? – următoarea idee cunoscută deja de zeci de ani: “Am greşit că am concentrat toată puterea, deciziile şi banii la Bucureşti”.
În discursul său, Liviu Dragnea a accentuat exact acelaşi punct de vedere. De fapt, o continuare permanentă a veşnicei descentralizări pe care Dragnea vrea – pentru a câta oară în ultimii ani – “s-o vândă” mai ales ardelenilor şi bănăţenilor. Din reacţia ascultătorilor am dedus că aceştia nu mai cumpără astfel de poveşti. Baronii PSD şi oamenii de afaceri din Cluj, din Ardeal şi Banat, ar fi dorit de mult o legislaţie solidă, serioasă, pe termen lung, privind o descentralizare autentică, reală, care ar fi trebuit deja să fie pusă în practică de ani de zile. Ceea ce au făcut “cei doi şefi din PSD” a fost doar circumstanţial, adică să spună ceea ce i-a plăcut clujeanului să audă în acel moment.
Simt că totuşi se întâmplă ceva. Traian Băsescu îşi doreşte din toţi rărunchii o revenire în politica mare a României. Partidul Mişcarea Populară, care va deveni (simplu) Partidul Popular, și care din sondaje reiese că nu are mai mult de 3,1 %, ceea ce nu-i va permite să intre în Parlament. Demonstraţiile care ar fi trebuit să aibă loc sâmbătă, 3 oct. 2015, orele 16:00, organizate de Eugen Tomac, Preşedintele PMP, la Bucureşti şi la Cluj-Napoca în faţa Sălii Sporturilor, împotriva imigranţilor arabi – “cârligul” politic a lui Băsescu – nu a adunat nici măcar un număr care să fie notat de mass-media. “D-na blondă”, a ieşit imediat, ca de obicei, cu o declaraţie împotriva preşedintelui Klaus Johannes pe care “îl avertizează” privind cota de imigranţi, că “s-ar putea ca şi la Bucureşti să se întâmple ceea ce are loc în aceste zile în metroul din Paris”. Adică proteste împotriva imigranţilor care pot lua în orice moment o întorsătură violentă. Eu nu cred.
Mircea Duşa, ministrul Apărării, a convocat pe toţi directorii de şcoli, preoţi, toţi şefii din judeţele Harghita, Covasna, Mureş, pentru a conveni împreună că toţi românii din aceste judeţe sunt persecutaţi etnic şi politic de către unguri. S-a publicat şi un comunicat pe acest subiect care a fost trimis la Bruxelles. Asta ca să nu mai fim luaţi prin surprindere şi pârâţi de către UDMR şi Guvernul de la Budapesta, tot la Bruxelles. Cum s-a întâmplat mereu în ultimii 11 ani. Toată această tevatură având la bază războiul declaraţiilor dintre Bucureşti şi Budapesta şi construirea de către unguri a gardului între Ungaria şi România. Reţineţi că Ungaria are dreptul să construiască acest gard de protecţie, pentru că deşi România şi Ungaria sunt membre UE, România nu face parte din Schengen. Vă amintiţi de scena transmisă la TV în care un grup de vreo patru imigranţi s-au rătăcit şi nu ştiau pe unde sunt. Iar când li s-a spus că sunt în România au izbucnit în plâns ? Ăştia suntem în realitatea exactă. Cu certitudine se va spune din nou că m-am dat cu ungurii. Minciună. Spun adevărul chiar dacă nu-mi convine sau chiar dacă nu-mi este favorabil.
Şi pentru că îmi dedic întreaga viaţă Clujului, Ardealului şi Banatului, îmi este imposibil să închei acest editorial fără a aminti o carte lansată de Editura clujeană Bybliotek, în acest an, 2015, cu titlul: “Clujul, perspective feminine”, Coordonatoare Diana Suciu. Sunt ochii, mintea şi sufletul a 22 de femei din Cluj. Unele, clujence autentice, născute, crescute, şi rămase în Cluj. Altele, clujence adoptate de mulţi ani, care şi-au petrecut studenţia în Cluj, au rămas, s-au căsătorit şi au copii născuţi în Cluj. Toate au un numitor comun, sunt femei cu studii superioare, care profesează şi şi-au construit o carieră în Cluj. Ele văd şi simt oraşul de pe Someş cum rar am mai întâlnit la alţii. Pe unele am onoarea să le cunosc personal. Pe unele nu.
Deocamdată. Mă voi opri doar la cea care percepe Clujul foarte mult ca mine. D-na Loana Comşa, psiholog, care spune: “Clujul îmi sugerează imaginea unui oraş auster, serios, cu prestanţă. Dominanța sa universitară impune respect, dar şi arhitectural specific Imperiului Austro-Ungar, cu clădirile lui construite în unghi ascuţit. Cred că trăsăturile de caracter ale ardeleanului, seriozitatea, simţul responsabilităţii, dar mai puţin distracţia, se reflectă asupra atmosferei generale”.
Nepoata actriţei Olimpia Arghir, Loana Comşa a fost întotdeauna fascinată de Teatrul Naţional, de actorii Silvia Ghelan, Melania Ursu, Dorel Vişan şi alţii. Şi eu am crescut în Sala Operei Naţionale Române din clasa I-a, ulterior am lucrat 8 ani în această instituţie, iar fata mea a venit din SUA să studieze la Cluj apoi să lucreze la Opera Română. Aceeaşi clădire, aceeaşi scenă. Eu i-aş mai adăuga pe Marcel Iureş (celebrul actor, ulterior plecat la Bucureşti), Anton Tauf, regizorul Mihai Mănuţiu, şi mulţi alţii.
Ca şi Loana Comşa, am iubit şi a pătruns în mine pentru totdeauna Mănăstirea Franciscan,ă în care mi-am petrecut 12 ani – clasele I-XII. În Mănăstirea Franciscană am mâncat, am dormit, am studiat, mai ales am citit, m-am format ca om şi intelectual. Aici am fost educat în spiritul toleranţei faţă de alte culturi şi etnii, începând cu cea maghiară. Alte repere ale Clujului cu impact total asupra mea şi al tuturor, sunt: Biserica Sfântul Anton (Franciscană), Catedrala Sfântul Mihail, Biserica Catolică (Piaristă) de pe Universităţii, Biserica Reformată de pe Kogălniceanu, Biserica Sfântul Petru din Mărăşti, Biserica Bob, Biserica Ortodoxă (Grecească). Cetăţuia, Tăietura Turcului şi Hoia, Feleacul, Grădina Botanică pe care Fundaţia PRO WEST o îngrijeşte de şase ani şi va continua şi în următorii 10, Parcul Mare şi Parcul Babeş, Cimitirul Central şi de pe Crişan, Groapa Moşului sub pădure în Mănăştur, Dâmbul Rotund, Irisul şi Someşeniul cu băile şi apa din izvoarele “făcătoare de minuni”. Pe toate le-am purtat în minte şi în suflet în două continente, Europa şi America.
În urmă cu vreo cinci ani am afirmat într-un editorial publicat în România Liberă, Ediţia de Transilvania, că am fost întotdeauna uimit de asemănarea până în detaliu între locurile din Clujul meu, şi colţuri din Budapesta, Praga, Bratislava, Cracovia, Viena, Linz, Nuernberg, Bayreuth. Vom aparţine acestei culturi şi civilizaţii pentru totdeauna. Acesta este Clujul meu, Transilvania, Ardealul şi Banatul. Şi-mi place.
Prof. Emil Aluaş Marţi, 6 octombrie, 2015
Preşedinte, Fundaţia PRO WEST Cluj-Napoca, RO
Prezentare autor:
Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 600 de editoriale/articole/interviuri, publicate în România, Germania (Stuttgart), SUA, profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj
