Soluţia revoluţionară a Curţii de Apel Cluj

Avocaţii de drept penal din Cluj-Napoca au obţinut o victorie în premieră în România.  În anul 2013 un fost director de bancă a fost trimis în judecată de către DNA fiind acuzat de „abuz în serviciu”, pe motiv că a acordat credite cu încălcarea normelor bancare. Avocatul clujean, Mircea Ilian, împreună cu echipa din care face parte şi-au apărat clientul arătând că, până în anul 2007, aceasta conduită punctuală „acordarea de credite cu încălcarea normei bancare” avea o incriminare distinctă, respectiv în Legea nr. 78/2000, în prezent fiind dezincriminată. Gazeta de Cluj vă prezintă modul în care avocaţii au reuşit să câştige prin cea mai ingenioasă metodă achitarea clientului pentru care au luptat ani de zile.

Curtea de Apel a adus la Cluj o soluţie în premieră

În urmă cu câţiva ani, un client, director la o bancă,  a păşit pe uşa unei cunoscute case de avocatura clujene, acesta fiind  trimis în judecată de catre DNA pentru pretinsa comitere a infracţiunii de abuz în serviciu. În urma unei ample documentări, apărarea a cerut o schimbare de încadrare juridică absolut inedită, într-un text de lege care, tehnic, nu mai era in vigoare, facând astfel primul pas spre recunoasterea dezincriminarii acestei conduite.  Raţiunea a fost foarte simpla: înainte de 1 aprilie 2007 exista în Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, un articol care incrimina punctual acordarea de credite cu încălcarea normei bancare; după 1 aprilie 2007 a intervenit dezincriminarea. În atare condiţii, având în vedere caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz in serviciu s-a argumentat ca respectiva conduită nu mai poate fi considerată abuz in serviciu, impunându-se corecta incadrare juridică în textul Legii 78/2000.

Clientul era un director de bancă, care, în anul 2013 a fost pus de către DNA sub acuzaţia de abuz în serviciu, în ideea că, în calitate de director de bancă ar fi acordat credite cu încălcarea normelor bancare. Persoana acuzata de către DNA a fost trimisa în judecată, dosarul fiind judecat în primă instanţă la Bistriţa. În momentul în care persoana inculpată a ajuns pe mâinile echipei de avocaţi coordonaţi de Mircea Ilian, au aparut şi rezultatele. Ce au făcut absolut original avocaţii clujeni, a fost sa solicite si sa obtina schimbarea de incadrare juridica, intr-o lege care, tehnic, nu mai era in vigoare, lucru perfect legal si posibil, insa extrem de rar intalnit in practica judiciară românească. Avocatii au descoperit că până in anul 2007, aceasta conduita punctuală „acordarea de credite cu încalcarea normei bancare” avea o incriminare distinctă, respectiv art. 10, lit. b din Legea 78/2000. Printr-o lege mai putin cunoscuta de catre majoritatea practicienilor in drept – Legea 69/2007 – legiuitorul a dezincriminat acordarea de credite cu încalcarea normei bancare, modificând textul art. 10, lit. b din Legea 78/2000. Legiuitorul a ajuns la concluzia că respectiva conduită a fucţionarilor, de a acorda credite cu încălcarea normelor nu ar trebui să fi infracţiune, in expunerea de motive aratându-se ca  atâta timp cât băncile sunt instituţii cu capital privat, nu este treaba DNA – ului cum se derulează relaţiile bancă – client .

Pornind de la aceste argumente, avocaţii au solicitat în faţa judecătorului sa se constate că ceea ce i se impută clientului că ar fi făcut, nu poate fi abuz în serviciu deoarece ar fi fost o infracţiune care între timp a fost dezincriminată. După cum şi era de aşteptat, judecătorul de la Bistriţa le-a dat dreptate avocaţilor, în ideea în care fapta a fost dezincriminată incă din 2007.

Cireaşa de pe tort vine însă la Cluj. DNA a făcut apel împotriva soluţiei, cautand sa motiveze cu cele mai bune argumente că nu se pune problema unei dezincriminari, fapta întrunind în continuare elementele constitutive ale abuzului in serviciu. Curtea de Apel însă, a constatat în mod definitiv că  suntem în prezenţa unei dezincriminari, fapta funcţionarului bancar de „acordare de credite cu încalcarea normei bancare” fiind dezincriminată încă din 2007, aşa cum au susţinut avocaţii încă de la început.

Practic, în momentul de faţă avem ceea ce ar fi un precedent judiciar absolut spectaculos, chiar dacă în România precedentul judiciar nu are valoare de izvor de drept; cu toate acestea, rationamentul si argumentele din această cauză se pot aplica/reproduce în orice alt dosar în care un funcţionar bancar ar fi acuzat în legătură cu modul în care a acordat creditele.

Un exemplu de urmat în România

Este important cum această practică, după reuşita de la Cluj, se va putea uniformiza în toată ţara, adică dacă şi alte instanţe vor îmbraţişa aceiaşi practică. Sub acest aspect, Clujul a făcut un prim pas, care ar trebui să producă un impact semnificativ.

Trecând peste încântarea clientului care a fost achitat şi a avocaţilor care au avut aceasta idee, este vorba de o reuşită neîntâlnită până acum, care ar putea să genereze o practică judiciară la nivelul întregii ţări.

Este strigător la cer, ca o persoana să fie plimbată ani de zile prin instanţă, pentru o fapta dezincriminată din 2007.  Din fericire, există persoane care se ocupă de stabilirea unor principii şi cu ajutorul cunoştinţelor acumulate fac lumină în umbra marii dezinformări. De această dată, toate meritele se duc spre instanțele care au stabilit cu titlu de principiu existenta unei dezincriminari, ceea ce poate fi piatra de temelie a unei practici judiciare spectaculoase în România, dar şi spre avocaţii de drept penal din Cluj, care au reuşit să facă dreptate prin adevăr, victoria fiind achitarea clientului pentru care s-au luptat.

Menţionăm că avocaţii care au obţinut această soluţie fac parte din societatea de avocaţi „Moscovits Şteopan Ilian Lascău”.

Motivarea instanţei

Motivarea exprimă clar şi concis faptul că nu este vorba despre abuz în serviciu. Întreaga discuţie fiind plasată în sfera dezincriminării, fiind exclusă orice încercare de încadrare a respectivei conduite in infracţiunea de abuz în serviciu

“Curtea reţine că art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 69/2007 prevedea ca şi infracţiune, aproape milimetric, faptele pentru care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi, respectiv acelea de a fi acordat credite bancare cu încălcarea normelor de creditare. Cele două infracţiuni similare prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, respectiv de acordare a creditelor sau de acordare a subvenţiilor cu încălcarea normelor legale sau a normelor de creditare sunt norme speciale raportat la norma generală privind abuzul în serviciu prevăzut de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, iar diferenţa de tratament juridic rezultă din cuantumul minimului special, 3 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, respectiv 5 ani pentru cea prevăzută de art. 10 lit. b) din acelaşi act normativ. Intervenţia legiuitorului prin Legea nr. 69/2007 este neechivocă cu privire la înlăturarea din cuprinsul art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 a conduitei de acordare a creditelor cu încălcarea dispoziţiilor legale sau a normelor de creditare, lăsând totuşi cealaltă infracţiune, care diferă de prima decât prin calitatea subiectului activ care, în toate cazurile ar părea să fie funcţionar public, aşa cum era definit la momentul relevant respectiv art. 147 alin. 1 din C. pen. din 1969 şi natura normelor juridice încălcate. Este certă voinţa legiuitorului de a înlătura din spaţiul infracţional incriminarea unei conduite, respectiv aceea de a acorda credite cu încălcarea normelor de creditare ori a dispoziţiilor legale, căci altfel Legea nr. 69/2007 nu îşi mai găseşte nicio utilitate. Or, este dificil de argumentat şi de acceptat că voinţa legiuitorului exprimată prin act normativ primar, respectiv prin lege, ar trebui considerată inutilă raportat la un principiu de drept desprins din aplicarea legii penale de dezincriminare. Dar chiar şi în interpretarea inversă, constatăm că art. 3 din Codul penal prevede în mod expres că legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare, desigur cu excepţia prevăzută de art. 5 din C. pen. Totodată, art. 4 din C. pen. prevede în mod expres că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Încadrarea juridică este o operaţiune ce presupune identificarea unei norme de incriminare care să cuprindă conduita ce face obiectul cercetării, având în vedere principiului instituit de art. 3 din C. pen., respectiv de identificare a normei de incriminare în vigoare la data săvârşirii faptei. În procesul de evaluare a încadrării juridice, la momentul actual, avem în vedere principiul enunţat de articolul 3 din Codul penal, precum şi împrejurarea că reglementarea actuală ce ar putea fi avută în vedere, respectiv infracţiunea de abuz în serviciu, aşa cum ne apare după decizia nr. 405/2016 pronunţată de Curtea Constituţională nu mai poate constitui normă care să cuprindă tipicitatea faptei pentru care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi. Prin urmare, şi în această situaţie încadrarea juridică a faptei pentru care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi rămâne art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, iar soluţia de achitare în baza art. 16 alin. 1 lit. b) teza I din C. p. p. este legală şi temeinică.”