Scrise în ajun de alegeri, rândurile mele, determinate de înfatisarea mediatica a campaniei electorale, încearca sa formuleze niste concluzii de pe urma „localiadei”, cum îi spune Realitatea TV.
Fiindca premerg alegerile parlamentare, cele locale sunt un test foarte important pentru votul uninominal, care a fost asteptat ca un panaceu universal, si sunt un indicator al popularitatii principalelor partide politice, în contextul electoratului national. Nu este mai putin adevarat ca rezultatele de la locale nu sunt un barometru fara gres, dupa cum cele parlamentare nu duc obligatoriu la alegerea candidatului prezidential sustinut de partidul majoritar în Parlamentul României. Ma voi margini la doua exemple, care mi se par concludente: Partidul domnului Surdu (PDAR) sau cel al domnului Melescanu (APR) a avut rezultate bune la localele din 2000. Când duelul s-a mutat la alegerile parlamentare, praf si pulbere s-a ales de cele doua partide. Acestea au avut lideri carismatici. (Victor Surdu a abandonat politica, fiind cunoscut ca sotul Angelei Similia, iar domnul Melescanu a ajuns vicepresedinte la PNL si este actualul ministru al apararii) În 2004, PSD a avut cele mai multe mandate, dar a pierdut prezidentialele.
La alegerile din 2008, campania a avut intensitate acolo unde au fost cel putin doi candidati cu sanse de a accede la fotoliul de primar sau de presedinte al consiliului judetean. În Cluj zarurile sunt aruncate: oricât de eficient ar fi staff-ul electoral al candidatilor, domnul Boc – spre durerea unor ziaristi – va fi ales primar din primul tur, si probabil acelasi lucru se va întâmpla si în 2012, daca va mai dori sa candideze pe acelasi post. În afara de înfaptuirea programului electoral, îi doresc sincer sa obtina si cel de-al doilea doctorat, de data aceasta în drept constitutional.
Cred ca si domnul conferential Anghel de la Baia Mare, în pofida necazurilor ce le are momentan cu justitia, si în plus, în contextul unui adversar redutabil, ma gândesc la senatorul Seres, va reusi performanta sa mai obtina un mandat. Electoratul are alte optiuni decât procurorii de la DNA. Daca se realizeaza aceasta prognoza, va fi unul dintre cei mai longevivi primari post-revolutionari.
Situatia este complicata la Bucuresti, unde domnul prof. dr. Oprescu sta bine în sondaje, dar are cel putin un adversar puternic, iar un cotidian de larga audienta îi foreaza masiv listele de semnaturi, precum si cv-ul, mai ales în ceea ce priveste lucrarile stiintifice. Între stiinta si politica nu este o compatibilitate deplina.
La Timisoara, alt universitar, domnul Ciuhandru, mai are sanse de a fi primar. Mi se pare însa ca alt doctor, dar nu în stiinte, si anume Dorin Florea de la Târgu Mures – mult iubit de „partida nationala” – se desparte, în sfârsit, de Primarie. Cred ca i-a fost destul.
Situatia din alte orase o cunosc mai putin, dar când va aparea acest numar din Gazeta, vom sti mai multe, inclusiv câte dintre „profetii” s-au confirmat.
Ceea ce m-a surprins mai mult, este modul insolit cum s-a dus campania electorala în vechea tara, spre deosebire de maniera în care s-a desfasurat în Transilvania. Fara sa fiu adeptul neconditionat al teoriei ciocnirii civilizatiilor si, în deosebi, fara sa contest ca piscurile culturii nationale s-au nascut si au trait în Vechiul Regat, s-a confirmat, si de data aceasta, ca ardelenii sunt, cu siguranta, la un nivel de civilizatie superior. Nu am auzit de batai, de ciocniri cu arme albe si pistoale cu bile, cum s-a întâmplat aiurea. Pe B-dul Eroilor din Cluj patru partide si-au facut propaganda zilnic, fara ca adeptii lor sa se încaiere. Sa multumim lui Dumnezeu ca ne-a asezat într-o parte a României în care influenta vestului nu s-a limitat la patura culta. Lucrurile nu sunt foarte transante nici aici, când te gândesti ca mega-excrocheria Caritas s-a nascut aici si nu în alta parte. Reflexiile mele sunt determinate si de un episod din istoria Primului Razboi Mondial, relatat de istoricul Miklos Nagy-Tallavera, care a cunoscut bine realitatile din România. Acesta relateaza ca dupa ce Bucurestiul a fost ocupat de trupele straine, kaiserul Wilhelm i-a scris comandantului trupelor germane din Bucuresti, atragându-i atentia ca militarii din subordine sa se poarte mai îngaduitor, deoarece aici oamenii nu traiesc dupa rigorile disciplinei germane. Feldmaresalul i-a raspuns ca pericolul este altul: nu germanii îi influenteaza pe români, ci acestia din urma determina scaderea moralului trupelor germane. Corespondenta amintita – pe care am comentat-o cu mult interes cu maestrul Eugen Iordachescu, când eram colegi la Camera de Conturi – demonstreaza ca exista o permanenta osmoza de valori si nonvalori între oameni. Procesul se accentueaza într-o lume care se globalizeaza din ce în ce mai mult. Important ar fi ca Transilvania sa „exporte”, în primul rând, civilizatie si cultura, si sa „importe” cât mai putine „balcanisme”.
30.05.2008 Adrian Man
P.S. Am avut marea bucurie sa primesc un tratat de exceptie de Drept civil, semnat de Dan Chirica si volumele de drept financiar si drept fiscal apartinând lui Mircea Stefan Minea si Cosmin Flavius Costas. Ambele lucrari sunt, fara exagerare, evenimente juridice, deci fapte de cultura, dar despre acestea voi scrie într-o revista de specialitate. Se confirma vorba lui Blaga ca ardeleanul se caracterizeaza prin lucru temeinic elaborat. Cred ca post scriptul se încadreaza în concluziile rândurilor de mai sus, care au încercat o disociere între campania electorala din Ardeal si Banat si cea din restul tarii.
