SRI, contrainformațiile militare și ”Doi și-un sfert” au avut protocoale încheiate și cu instituția Curții de Apel Cluj. Cine răspunde?

765

Scandalul şi isteria declanşată de existenţa protocoalelor secrete încheiate de SRI cu diferite instituţii de forţă ale statului român, în special cu DNA, CSM şi Parchetul General şi nu numai, a luat o mică pauză odată cu minivacaţa de 1 Mai. Este de aşteptat ca opinia publică să fie confruntată cu noi dezvăluiri, care să demonstreze existenţa reală a unui sistem torţionar, dirijat din exterior, ce aminteşte de dictatura proletariatului din anii 50 din sec.XX, în care, sub pretextul ”luptei de clasă”, a fost distrusă întreaga clasă politică şi economică a ţării. Această adevărată ”modă” a protocoalelor secrete a contaminat la propriu România. Alături de SRI, printre instituţiile de forţă cărora le-au fost impuse încheierea acestor protocoale se numără şi celebrul ”doi şi un sfert”, serviciul secret al MAI, dar la o scară mai redusă, în special pe relaţia cu DIICOT, dar şi cu DNA, precum şi Armata, prin DGIA. Protocoalele impuse la nivel central au fost aplicate şi la nivel local, Curţi de Apel şi Tribunale, respectiv parchete, cu aceleaşi implicaţii şi încălcări grosolane ale drepturilor fundamentale ale omului.

Multă lume se întreabă şi se va întreba mult şi bine de aici înainte, de ce au fost necesare încheierea acestor PROTOCOALE secrete în condiţiile în care în România, de bine, de rău, existau legi care reglementau lupta anticorupţie. De ce a fost nevoie să revenim la atmosfera anilor 50 din secolul trecut, prin înlocuirea ”luptei de clasă” impusă de sovietici, care practic a distrus întreaga elită a ţării – politicieni, intelectuali şi oamenii de afaceri – cu aşa-zisa ”luptă anticorupţie”, impusă de această dată de americani, care practic urmăreşte acelaşi scop?

Se adevereşte vorba că cine nu învaţă din greşelile istoriei riscă să le repete.

Protocoalele încheiate între SRI şi Parchetul General, respectiv DNA sau DIICOT, dar şi cele încheiate de ”doi şi un sfert” şi serviciul de contrainformaţii militare cu aceleaşi structuri de parchet sunt de fapt un fel de înţelegeri sau colaborări pe lângă lege, în care echipe operative comune formate din ofiţeri ai serviciilor secrete şi procurori instrumentau anumite dosare penale. Potrivit protocoalelor, Parchetul şi serviciile de informaţi cooperau „în activitatea de valorificare a informaţiilor şi atribuţiilor prevăzute de lege, în activitatea de valorificare a informaţiilor din domeniul prevenirii şi combaterii infracţiunilor împotriva securităţii naţionale, a actelor de terorism, infracţiunilor ce au corespondent în ameninţările la adresa securităţii naţionale şi a altor infracţiuni grave, potrivit legii”.

Ulterior, după ce corupţia, conform unei decizii CAST, a fost catalogată ca risc la securitatea naţională, aşa-zisa ”luptă anticorupţie” a devenit vedeta acestor protocoale. În acest sens, s-a dispus constituirea unor echipe operative comune care să acţioneze in baza unor planuri de acţiune pentru ”exercitarea competenţelor specifice ale părţilor”.

 

 

Mureşan, Cloşcă şi Hasnăş, în plasa protocoalelor secrete

Este evident faptul că protocoalele nu au fost aplicate doar la structurile centrale. Pe modelul acestora şi cuprinzând extrase din acestea ele au fost realizate şi la nivelul Curţilor de Apel, a serviciilor teritoriale ale DNA şi DIICOT, a parchetelor şi tribunalelor judeţene, parchete locale şi judecătorii, cu cei de la serviciile locale de informaţii, în funcţie specificul problematicii locale.

În judeţul Bistriţa-Năsăud, unul din cazurile în care au fost aplicate din greu ”protocoalele”, printre altele, în special în cazurile de corupţie, a fost cazul instrumentat de Serviciul Teritorial Cluj al DNA, cel cunoscut opiniei publice ca ”Mafia din poliţia bistriţeană”, în care suportul informativ a fost realizat de ”doi şi un sfert” local, condus la vremea respectivă de celebrul Ioan Sidor Bodescu, în prezent avocat începător, într-o reglare de conturi personală cu fostul şef al poliţiei bistriţene, Ioan Ovidiu Mureşan. Echipa mixtă, ”doi şi un sfert”, dar şi SRI-ul local, plus procurorul DNA s-au ocupat de ancheta lui Mureşan, Hasnaş şi Cloşcă. Probele adunate au fost atât de “solide”, încât dosarul acestora, judecat la Tribunalul Maramureş, scârţie din toate încheieturile, riscând să se dezintegreze complet. Dar, despre acest subiect, într-un material viitor.

 

Corupţia, declarată risc de securitate naţională

În cadrul echipelor mixte, procurorii aveau obligaţia de a valorifica informaţiile, datele, documentele şi materialele trimise de SRI, ”doi şi un sfert” şi DGIA, referitoare la iniţierea sau săvârşirea de infracţiuni, obţinute ca urmare a punerii în aplicare a mandatelor, „în măsura în care cunoaşterea acestora este necesară pentru constituirea sau finalizarea unei cauze penale şi nu afectează derularea activităţilor specifice pentru contracararea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale”.

Toate protocoalele încheiate de serviciile de informaţii au fost realizate la solicitarea, de fapt a ordinului şi sub îndrumarea „partenerului strategic”, cel care de fapt a definit „corupţia” ca o problemă de prim rang, prioritar zero, risc la securitatea naţională a României. Ea s-a bazat în primul rând pe relaţia SRI – FBI şi CIA, relaţie de colaborare oficială, dar de fapt o relaţie de subordonare şi supunere totală. Evident că totul a fost clasificat la un nivel extrem de ridicat. În toată această combinaţie contra naturii a fost introdusă, elementul de forţă directă, cei care deţineau cătuşele, DNA şi, după caz, şi DIICOT. Spre deosebire de serviciile de informaţii, DNA deţinea puterea legală şi efectivă de a face anchete, de a solicita mandate, de ascultare, de reţinere sau de arestare. Potrivit Codului de Procedură Penală (CPP) din 2014, de punerea în executare a mandatelor s-a ocupat şi SRI-ul, care ulterior a fost eliminat prin celebra decizie a CCR din 2016, care a constatat ilegalitatea acestui fapt.

La ora actuală se vorbeşte de 65-67 de protocoale, dar numărul real nu este încă cunoscut şi nici ce alte servicii secrete sunt implicate, exceptând protocolul serviciului de contrainformaţii al armatei încheiat cu DNA pe timpul ministeriatului la M.Ap.N a lui Gabriel Oprea.

Toate protocoalele încheiate s-au realizat în numele ”anticorupţiei”, iar în prezent nu se cunoaşte ce fel de informaţii, unde şi în ce dosare penale au fost utilizate. Este cert un lucru: SRI-ul, respectiv George Maior şi Florian Coldea au constituit un super sistem informativ prin care obţineau şi aveau acces la datele tuturor cetăţenilor români şi le-au folosit în mod abuziv, ilegal şi neconstituţional.

În protocolul încheiat între SRI şi PÎCCJ, există o prevedere care stipulează că, la anumite termene, procurorul prezintă SRI-ului, respectiv ofiţerului de informaţii responsabil cu ancheta în cauză, despre modul în care a folosit de informaţiile primite. Pe bună dreptate, unele voci s-au întrebat dacă acest lucru s-a întâmplat vreodată, ca procurorul să îl informeze pe sereist ce a făcut cu informaţiile şi mai ales cine este ”şeful” în acest angrenaj toxic. Se pare că nici unul nu este, oricum procurorul se pare că a fost şi este deasupra sereistului, dar deasupra lor este consilerul american, de la CIA sau FBI, după caz.

Oricum pe plan intern, şeful binomului se pare că este procurorul.

 

Unii ofiţeri de informaţii nu au tolerat protocoalele

Este evident faptul că ofiţerii de informaţii din SRI şi mai ales cei din rândul contrainformaţiile militare, cei de la ”doi şi un sfert” nu mai contează (aceştia fiind practic au fost decimaţi) nu au fost de acord niciodată şi nu sunt nici în prezent, ca nişte civili, fie ei şi procurori, să-şi bage nasul în probleme informativ-operative specifice extrem de sensibile. Şi numai cel puţin din acest motiv rezultă clar că toate protocoalele au fost impuse din afara instituţiilor, exceptând SRI-ul, care prin racolarea lui Maior şi Coldea de către americani, a fost virusat grav. S-a ajuns ca în anumite situaţii delicate, analiza şi valorificarea informaţiilor s-a făcut nu de către ofiţerii de informaţii, ci de către procurori, iar ofiţerii deveneau simplii executanţi, lucru nemaîntâlnit în nici o ţară din lume. Singurii care s-au situat deasupra procurorilor au fost Maior şi Coldea şi o echipă restrânsă din jurul acestora, dar şi ei la rândul lor au fost supuşi ordinele partenerului strategic. Practic prin acest sistem, de fapt prin procurori, s-a ”implementat” politica americanilor, serviciile de informaţii devenind un fel de anexă a procurorilor.

Într-o situaţie normală, în care ofiţerii de informaţii ar fi fost deasupra, nu se puteau întâmpla lucruri ca cele devoalate la unitatea de elită a DNA, Serviciul Teritorial de la Ploieşti, când nişte aşa-zişi inculpaţi i-au ”făcut” pe procurori, înregistrându-i din toate poziţiile, ulterior înregistrările respective fiind livrate opiniei publice prin intermediul presei. Există voci care spun că cei care au făcut înregistrările de la unitatea de elită a DNA din Ploieşti, nu au făcut-o de capul lor, ci dirijaţi din umbră de ofiţeri de informaţii care nu au mai suportat situaţia creată şi au decis să acţioneze. Inclusiv faptul că existenţa protocoalelor secrete impuse de americani au fost dezvăluite opiniei publice, se datorează acţiunii unor ofiţerii de informaţii.

Ceeea ce s-a întâmplat în ultimii ani în România, este de fapt o continuare a unui experiment demarat în Italia, cu acelaşi rezultat, zero.

 

Doru Costin

4 COMENTARII

  1. […] Este de aşteptat ca opinia publică să fie confruntată cu noi dezvăluiri, care să demonstreze existenţa reală a unui sistem torţionar, dirijat din exterior, ce aminteşte de dictatura proletariatului din anii 50 din sec.XX, în care, sub pretextul ”luptei de clasă”, a fost distrusă întreaga clasă politică şi economică a ţării. Această adevărată ”modă” a protocoalelor secrete a contaminat la propriu România”, scrie Gazetadecluj. […]

LĂSAȚI UN MESAJ