Statul francez şi o familie de ruşi se luptă pentru o celebră sculptură de Brâncuşi

265

Le Baiser-Sărutul, din cimitirul Montparnasse evaluat la 40-50 milioane dolari

Sub titlul „ Brâncuşi: sinucisa, sărutul şi milioanele”, cunoscuta revistă  L`Express.fr  a publicat o amplă anchetă în numărul din 5 ianuarie 2019 în care se arată că între statul francez şi o familie de ruşi se duce un război crâncen pentru o sculptură a lui Constantin Brâncuşi evaluată la câteva zeci de milioane de euro. Ea se află pe un mormânt din celebrul cimitir parizian Montparnasse, la ora actuală fiind acoperită de o cutie din lemn.Totul s-a petrecut acum câteva luni, aşa încât numeroşii turişti care străbat zilnic aleile pe care sunt înhumaţi Baudelaire, Maupassant Gainsbourg şi alte atâtea mari personalităţi trec fără a putea arunca  măcar o privire spre ea, deşi foarte mulţi ştiu despre ce este vorba. Bucăţile de scândură ascund una dintre sculpturile cele mai scumpe din lume: „Le Baiser- Sărutul”, de Constantin Brâncuşi, un bloc de calcar reprezentând un cuplu înlănţuit. Este o minunăţie care ornează mormântul Tatianei Rachewskaia, o tânără rusoaică ce s-a sinucis în mod misterios la Paris, în 1910. Eros şi Thanatos reuniţi, scrie autorul articolulul din revista franceză (În text se află şi o inserţie audio sursa SounCloud, în care Jerome Dupuis, autorul articolului din săptămânalul parizian, deapănă istoria Tatianei Rachewskaia, sinuciderea ei, povestea foarte scumpei sculpturi a lui Brâncuşi şi a moştenitorilor ei şi vorbeşte despre piaţa de artă), scrie cotidianul.ro.

De peste zece ani, această sculptură deosebită este în centrul unei bătălii judiciare dure care opune statul francez descendenţilor tinerei rusoaice, care doresc să recupereze statuia pentru a o revinde. În acest punct trebuie făcută o mică precizare care arată miza disputei: după Giacometti,Brâncuşi este azi sculptorul cel mai scump din lume. Astfel, la 15 mai 2018, la o licitaţie organizată la New York de cunoscuta Christie`s, sculptura lui „Tânără fată sofisticată” a ajuns până la 71 milioane de dolari ! „La o licitaţie, sculptura din cimitirul Montparnasee ar putea ajunge la 40 sau 50 milioane de dolari”, a declarat săptămânalului parizian un bun specialist în domeniu sub protecţia anonimatului.

Toată această poveste ar fi putut rămâne mult timp înăuntrul tribunalelor administrative, departe de ochii presei şi ai marelui public dacă un eveniment editorial neaşteptat nu ar îndreptat reflectoarele asupra faimoasei cutii de lemn din cimitir. La începutul lunii ianuarie a.c., la editură  franceză Julliard a apărut un roman extraordinar intitulat chiar „Le Baiser”, semnat de Sophie Brocas, în care se împleteşte în mod savant realitatea cu ficţiunea. El este inspirat chiar de istoria sculpturii din cimitirul Montparnasse.„Dincolo de dimensiunea romanescă, voiam să pun o întrebare : o operă de artă mai poate azi să nu se afle pe piaţa de artă şi poate fi oferită privirii tuturor într-un loc public?”, se întreabă autoarea.Este o întrebare aflată în centrul acestei afaceri rocamboleşti.

Moartă din disperare în dragoste.

Dar să revenim la ultimele zile ale anului 1910. Tatiana Rachewskaia era o tânără rusoaică din lumea bună a Kievului (Acest detaliu pare neclar dat fiind că. mai târziu, autorul articolului scrie că mama fetei a venit la Paris de la Moscova, atunci când ea se sinucisese-n.n.)  Născută la 6 aprilie 1887, trăieşte de ceva timp la Paris. Despre felul cum arăta nu există decât medalioniul care-i ornează mormântul: o privire de copil melancolic sub o pălărie albă cehoviană. Prietenul ei, scriitorul revoluţionar Ilya Ehrenburg, aflat şi el atunci la Paris, îi face un mic portret în volumul  „Les Annees et les hommes”: „Era sora camaradului meu Vase. Ea a fost în închisoare, apoi a plecat la Paris şi s-a înscris la facultatea de medicină”. Potrivit unui zvon era „anarhistă” şi rudă a marelui Tolstoi.

Spre a-şi perfecţiona franceza, tânăra exilată ia lecţii de la un medic de origine română de la Institutul Pasteur, Solomon Marbais. Între tânăra studentă şi medic se înfiripă o idilă pasională, o poveste care se va încheia în marea tradiţie a romanului rus. La finele lui noiembrie 1910, sora medicului Marbais o vizitează pe Tatiana Rachewskaia în camera ei de pe bulevardul parizian Port-Royal. Când a deschis uşa, a descoperit-o pe rusoaică într-un ştreang. Sinucidere. Fără îndoială, din disperare în dragoste. Avea 23 de ani, după cum a arătat istoricul de artă bucureştean Barbu Brezianu în articolul „Le secret du Baiser de Montparnasse”, apărut în La Revue du Louvre et mussees de France, Paris, nr  1, 1969, citat acum de săptămânalul parizian L`Express.

Funeraliile ei au avut loc la începutul lunii decembrie.„Mama sa venise special de la Moscova. Ea s-a înţeles cu preotul ca, potrivit obiceiului creştin, să dea o lumânare fiecăruia dintre cei prezenţi la slujbă, în timp ce ţărcovnicul cânta „Iartă-i, Doamne, toate păcatele…”, a  relatat Ilya Ehrenburg. Pentru a cinsti memoria Tatianei, familia voia să pună o stelă deasupra mormântului. Doctorul Marbais i-a propus să discute cu un tânăr sculptor român dintre prietenii lui, Constantin Brâncuşi. Venit de câţiva ani din ţara lui natală şi fost scurt timp elev al sculptorului Rodin, Brâncuşi era pe atunci total necunoscut. El a sculptat un cuplu înlănţuit, pe care l-a numit „Le Baiser”.Această operă va fi pusă în primăvara lui 1911 deasupra mormântului Tatianei.

Loc de întâlnire pentru cuplurile romantice.

„Această sculptură are un loc foarte important în opera lui Brâncuşi”, a arătat Doina Lemny, custode la Muzeul Naţional de Artă Modernă al Centrului Pompidou, mare specialistă în sculptorul român. (Astfel, ea a publicat „Brancusi&Marthe ou l`histoire d`amour entre Tantan et Tonton”, Fage, 2017). „Între 1907 şi 1945, el a sculptat numeroase versiuni ale „Sărutului”. Dar cea de la cimitirul Montparnasse, realizată prin tăietură directă, este singura care reprezintă cuplul în întregimea sa. Dimensiunea sa carnală este cu atât mai puternică”, mai arată Doina Lemny.Sculptura este şi cea mai mare din seria respectivă, cu cei 90 de centimetri înălţime.

Timp de un secol, nimeni nu s-a interesat cu adevărat de sculptura din cimitirul Montparnasee. Aflat într-un colţişor, departe de aleile principale, mormântul Tatianei a devenit un loc secret de întâlniri pentru cuplurile romantice.Scriitorul Marc-Edouard Nabe povestește chiar în „Jurnalul” său că într-o zi ar fi avut relații sexuale cu o prietenă la picioarele sculpturii…

Dar, la 4 mai 2005, un eveniment care a avut loc la 6.000 kilometri de cimitirul Montparnasse, a schimbat totul. La amintita casă de licitaţii Christie`s din New York ,„Pasărea în spațiu”, o sculptură a lui Brâncuși, ajunge la 27, milioane de dolari. Record mondial  pentru o sculptură și lovitură de trăznet pe piața de artă. Stranie coincidență, în același an, șase necunoscuți veniți din Est înștiințează orașul Paris că au drepturi de proprietate asupra mormântului Tatianei Rachewskaia. Cu toții sunt descendenți ai tinerei rusoaice, care beneficiază de o concesiune perpetuă la cimitiriul Montparnasse.Pe scurt, sunt proprietarii mormântului și implicit ai sculpturii „Le Baiser”.

Cumpărată cu 200 de franci francezi

Aceşti moştenitori nu s-au manifestat din întâmplare.Un negustor de artă parizian, Guillaume Duhamel, i-a găsit în fundul Rusiei.”Din cauza Cortinei de Fier ei nu erau la curent cu existenţa acestei statui.I-am informat şi le-am propus să fac toate demersurile în numele lor pentru a salva sculptura.”, a explicat acest expert asociat cu casa de vânzări la licitaţie Millon. El a pus mâna pe o scrisoare a mamei Tatianei adresată lui Brâncuşi ce probează că familia i-a plătit direct sculptorului pentru „Le Baiser”. Epistola evoca suma de 200 de franci francezi…În trecere , mama mărturisea sculptorului cu francheţe că nu apreciază deloc opera lui. Este o opinie poate prea îndrăzneaţă. ..Familia s-a gândit chiar s-o înlocuiască cu un bust al Tatianei.

În 2006, Guillame Duhamel a cerut să i se acorde dreptul să exporte sculptura lui Brâncuşi. Mai exact, el voia să fie luată de pe stelă, s-o înlocuiască cu o copie şi s-o vândă la licitaţie. Ministrul francez al Culturii de  atunci, Renaud Donnedieu de Vabres, a clasat imediat sculptura respectivă drept „tezaur naţional”, ceea ce a avut ca efect interzicerea oricărei ieşiri de pe teritoriul francez. Dar asta nu a însemnat sfârşitul, întrucât după patru ani, la 21 mai 2010, prefectul regiunii Ile-de-France înscrie tot ansamblul mormântului Tatianei printre monumentele istorice. Din acel moment s-a lansat lupta dintre moştenitori şi statul francez.

Este vorba, de faptdespre ceea ce revista pariziană citată numeşte una dintre cele mai stupefiante controverse juridico-artistice din ultimele decenii. O adevărată şi anevoioasă luptă judiciară, o încrucişare între dreptul funerar şi politica culturală de stat.”Statul francez apreciază că mormântul, stela şi sculptura formează un bun solidar şi indisociabil, supus în această calitate regimului de protecţie a monumentelor istorice”, a rezumat Isabelle Robert-Vedie, avocata familiei Rachewskaia din cabinetul Simon şi asociaţii.”În ce ne priveşte, noi considerăm că această sculptură exista înainte de a fi integrată mormântului pe care îl ornează şi de care ea poate fi disociată”. Printr-o sentinţă din 12 aprilie 2018, Tribunalul Administrativ din Paris a respins din nou cererea familiei rusoaicei. Potrivit judecătorului, stela pietrei verticale pe care se află sculptura este semnată la bază de Brâncuşi, iar artistul a sculptat acolo epitaful pentru „draga şi scumpa mea” Tatiana: mormântul ar forma deci un tot.

Un tezaur sub videosupraveghere

„Este fals, noi avem noi dovezi, declară Gullaume Duhamel. Recent am găsit facturi şi ordine de plată scrise provenite de la magazinul de marmură Schmit, de pe bulaevardul Edagar-Quinnet din Paris, datând din aprilie şi mai 2011, considerate în regulă de cimitir şi semnate de tatăl Tatianei, pentru instalarea acestei stele şi gravarea epitafului cu caractere chirilice. Aceşti meşteri, şi nu Brâncuşi, sunt cei care au făcut treaba.” Revista L`Express a putut consulta aceste documente  aflate în arhivele Muzeului Naţional de Artă Modernă al Centrului Pompidou. Semnătura de la baza stelei este făcută cu mâna de Constantin Brâncuşi sau a fost gravată de un meşter în marmură ?

De altfel, inscripţia Brancusi de la piciorul stelei nu este făcută de el, opinează expertul.Am comparat-o cu numeroase alte semnături şi niciodată el nu a folosit litere-baston precum acestea. „În plus, artistul nu avea obiceiul de a-şi pune semnătura într-un cartuş, cum este cazul aici.Pe baza acestor elemente forte, avocata Robert-Vedie a făcut apel la sentinţa respectivă. Audierea, crucială, ar putea avea loc în următoarele luni în faţa Curţii Administrative de Apel. Reclamanţii sunt decişi să ajungă până la Consiliul de Stat sau chiar la instanţele europene, dacă va fi nevoie.

Aşteptândt toate astea, sculptura este mai departe pe mormântul Tatianei Rachewskaia. Copleşit de neşansă, el se află într-un colţ izolat al cimitirului, în divizia 22-a a lui, la câţiva metri de zidul de incintă.Trei discrete camere de supraveghere sunt îndreptate mereu pe acest tezaur, protejat  şi de o alarmă. Pe urmă, de câteva luni, există acea cutie de lemn.”Experţii au arătat riscurile evidente de poluare din cauza automobilelor ce circulă pe bulevardul Raspail, riscuri mult mai mari decât în 1910.Există apoi gerul, intemperiile, vântul. Fără a mai socoti posibila cădere a unui arbore.” „Este, evident, o modalitate prin care, acoperind-o, moştenitorii pun presiune pe administraţia pariziană…”

Negustorul de artă şi familia nu disperă întrucât nu vor putea vinde într-o zi sculptura  Le Baiser, obţinând un câştig consistent. Dar statul francez are un cuvânt de spus.”Pentru orice operă declarată tezaur naţional, administraţia  poate formula o ofertă de cumpărare în decurs de 30 de luni. Dacă nu o face, atunci opera poate fi vândută fără restricţii pe piaţa particulară”, a precizat avocata Robert-Vedie. Revista pariziană crede că soluţia cea mai logică ar fi, evident, ca sculptura să ajungă la Muzeul Centrului Pompidou, dat fiind că acesta are deja o excepţională colecţie Brâncuşi, care, la moartea lui, în 1957, a donat toată opera sa statului francez.

„Familia este deschisă oricărei propuneri venită de la stat care îi va respecta interesele”, a declarat Guillaume Duhamel.”Este o glumă amabilă, a comentat un funcţionar al Ministerului Culturii.Deja, când un muzeu poate scoate 3 milioane de euro, este un succes! Atunci cum vă puteţi gândi la câteva zeci de milioane …”

Niciodată, Brâncuşi nu şi-ar fi imaginat că opera lui ar putea ajunge în centrul unei asemenea controverse. Sculptorul este înhumat la doar câteva zeci de metri de mormântul Tatianei Rachewskaia. Sub o simplă dală, fără stelă, fără sculptură. Şi fără cutie de lemn.

Aici îşi încheie articolul pe care Jerome Dupuis l-a consacrat calvarului celebrei sculpturi Sărutul de Brâncuşi, despre care noi, românii, am avea atâtea de spus, dacă, desigur, în multe privinţe, destinul marilor artişti, creatori ori savanţi români forţaţi să se exileze ne-ar fi interesat cât de cât. Atât ieri, cât şi azi.

 

LĂSAȚI UN MESAJ