De ce nu vrea primarul să renunţe la Napoca

Un grup de iniţiativă pentru schimbarea denumirii municipiului Cluj-Napoca înapoi în Cluj i-a adresat o provocare pentru exprimarea punctului de vedere în legătură cu posibilitatea organizării unui referendum în acest sens primarului Emil Boc. Acesta din urmă nu a considerat că o astfel de schimbare ar fi oportună sau prioritară pentru oraş.

În luna iunie, mai mulţi locuitori ai municipiului Cluj-Napoca au solicitat primarului Emil Boc să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu problema revenirii la denumirea Cluj a oraşului. Ideea era ca primarul să propună consiliului local stabilirea acestei probleme pentru a fi supusă unui referendum local, dacă edilul consideră că este un „subiect de interes deosebit”.

Iniţiatorii acestei propuneri sunt Bakk Miklos, Ioana Cămărăşan, Tudor Duică, Fancsali Erno, Tiberiu Fărcaş, Gyorke Zoltan (fost subprefect de Cluj), Cornel Jurju şi Liviu Radu. Cei opt vor de fapt abrogarea Decretului Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974 privind atribuirea denumirii Cluj-Napoca municipiului Cluj.

Aceştia au cerut propunere pentru referendum local deoarece, „potrivit prevederilor OG 63/2002 propunerea legislativă privind schimbarea denumirii unei unităţi administrativ-teritoriale se înaintează Parlamentului în vederea adoptării, după consultarea prealabilă prin referendum a cetăţenilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă. Conform legii 3/2000 problemele de interes deosebit pot fi supuse aprobării locuitorilor, iar problema supusă referendumului local se stabileşte de către consiliul local, la propunerea primarului sau a unei treimi de numărul consilierilor locali.

O denumire notorie

Primarul Emil Boc le-a răspuns după două luni că organizarea unui referendum presupune cheltuieli considerabile. „Mai mult, în cazul schimbării efective a denumirii localităţii, este evidentă obligativitatea tuturor cetăţenilor unităţii administrativ-teritoriale de a solicita modificarea în consecinţă a documentelor de identitate şi stare civilă, ceea ce presupune de asemenea costuri pentru aceştia şi conduce la blocarea activităţii serviciilor care au în competenţa lor de soluţionare acest tip de cereri”, arată edilul în răspunsul din luna septembrie.

Edilul a precizat, de asemenea, că schimbarea denumirii municipiului nu este o prioritate pentru administraţia locală, pentru că se concentrează mai degrabă pe direcţionarea fondurilor disponibile în sectorul de investiţii, în special în infrastructură. „De asemenea, denumirea Cluj-Napoca prezintă o notorietate mare atât la nivel naţional cât şi internaţional şi vine să ateste continuitatea unităţii administrativ-teritoriale începând cu perioada antică”, subliniază Boc.

Cine stabileşte priorităţile

În urmă cu câteva zile, grupul de iniţiativă s-a adresat din nou primarului, drept răspuns la poziţia acestuia. În adresa lor, aceştia demontează argumentele edilului.

În primul rând, grupul de iniţiativă face referire la afirmaţia că toţi cetăţenii municipiului ar trebui să îşi schimbe actele de identitate în cazul în care denumirea oraşului se va schimba. Potrivit acestuia, actele de identitate sunt valabile până la expirarea termenului de valabilitate şi numai actele de stare civilă pot fi modificate, aceasta în cazul în care intervin schimbări de această natură.

„De altfel, este foarte cunoscută practica în care cetăţenii utilizează acte de stare civilă vechi, de 50-60 de ani, în care denumirea localităţii este cea atribuită în vremurile respective de autorităţile comuniste, utilizarea acestor acte fiind lovită de nulitate ca urmare a schimbării denumirii localităţii”, argumentează clujenii.

În al doilea rând, argumentul priorităţii este combătut în virtutea faptului că priorităţile se stabilesc de membrii comunităţii locale şi nu de administraţie. Nu în ultimul rând, semnatarii sunt de părere că atestarea sau infirmarea continuităţii unităţii administrative teritoriale a oraşului „se face în cadrul ştiinţelor istorice iar denumirea Cluj-Napoca, în sine, atestă o altă continuitate, cea a viziunii voluntariste ceauşiste asupra istoriei oraşului nostru.”

După Ceauşescu, Funar

Schimbarea numelui oraşului a fost în discuţie publică de ani buni, nu este pentru prima dată când primarului i se adresează astfel de întrebări. Emil Boc declara în 2010 pentru Gazeta de Cluj: „Nu pot să susţin o astfel de propunere (n.r. schimbarea denumirii oraşului), indiferent cine face o astfel de propunere.”

În urmă cu doi ani, o iniţiativă similară, care unii sperau că ar fi cuplată cu cea de modificare a numelui oraşului, a intrat în atenţia consilierilor locali. Este vorba despre schimbarea stemei oraşului Cluj-Napoca înapoi la varianta care a reprezentat urbea timp de peste 600 de ani. Dacă numele oraşului a fost schimbat de Ceauşescu, stema a fost schimonosită de fostul primar Gheorghe Funar. Acesta a adoptat în 1999 hotărârea de schimbare a stemei care nu este aprobata de Comisia Naţională de Heraldică, dar este folosită în mod lega, potrivit unei decizii a unei instanţe.

Cum s-a lipit Napoca de Cluj

Inițiativa schimbării denumirii municipiului Cluj îi aparţine lui Nicolae Ceauşescu, care, în ședința din 15 octombrie 1974 a explicat că alături de denumirea de origine romană “Cluj” trebuie să stea un termen dacic, respectiv “Napoca”.

La acea ședință au participat, alături de cuplul dictatorial Nicolae și Elena Ceaușescu, prim-ministrul de atunci Manea Mănescu, miniştrii Emil Drăgănescu, Constantin Băbălău, Ștefan Bîrlea, Maxim Berghianu şi Leonte Răutu, rectorul Academiei de partid “Ștefan Gheorghiu”.

Deși, inițial, unii dintre participanți n-au agreat propunerea șefului statului – Elena Ceaușescu s-a opus, spunând că termenii “Cluj” și “Napoca” sunt romanici, iar Leonte Răutu a recunoscut că nu-și dă seama ce câștigă dacă orașul se va numi Cluj-Napoca și nu Cluj, până la urmă toți au fost de acord.

În 16 octombrie 1974, Nicolae Ceauşescu a semnat decretul Consiliului de Stat nr. 194, în urma căruia Clujul a devenit Cluj-Napoca, “pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări – mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri”.