Părintele Matei Boilă, strănepot al lui Iuliu Maniu şi luptător împotriva comunismului, s-a stins din viaţă în dimineaţa zilei de 27 august. Anul viitor, în aprilie, ar fi împlinit 90 de ani. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Toţi cei care l-au cunoscut pot fi martori ai elocvenţei şi blândeţii domniei sale, ai spiritului neînfrânt nici măcar de bătrâneţe, şi mai ales ai credinţei de care a dat dovadă întreaga viaţă. Membri ai redacţiei Gazeta au avut ocazia de-a lungul timpului de a-l intervieva pe părintele Boilă, care s-a dovedit un izvor de înţelepciune, mărturisind cu modestie despre înaintaşii săi Iuliu Maniu sau Monseniorul Ghika.
Reproducem mai jos fragmente dintr-un interviu acordat de părintele Matei Boilă în anul 2012 pentru Gazeta de Cluj.
Despre cum a supravieţuit în închisorile comuniste:
”Eu am fost în puşcărie de comunişti mai bine de 10 ani, în 46 eram secretarul Tineretului National Ţărănist iar noi am luptat contra comuniştilor cât am putut. (…) Foarte mulţi tineri, dintre care mulţi legionari, cu o forţă şi o vitalitate extraordinara erau înflăcăraţi, ziceau că ei rezistă la orice, sărăcii… şi toţi au cedat până la urmă. Eu când a auzit de toate chestiile acestea m-am rugat la Maica Domnului cu sinceritate şi cu umilinţă, şi i-am spus “Îmi dau seama că întotdeauna pot să existe mijloace şi forţe mult superioare capacităţii mele de rezistenţă psihică şi morală. Eu te rog un lucru, ştiu că nu pot rezista decât prin tine, te rog, fă în aşa fel încât niciodată să nu fie aşa presiuni de mari încât să nu pot eu rezista”. Şi într-adevăr, aşa a fost, am scăpat de Piteşti tocmai în perioada cea mai grea, eram şi categoria cea mai expusă, student, însă întotdeauna am simţit cum sunt ajutat în această privinţă.”
Despre chemarea preoţească:
”Pentru mine era clar că desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice nu era o problemă confesională, era ridicolă chestia, biserica se caracteriza mai ales prin cultul euharistic, asta nu le-a convenit lor de fapt. Eu când am ieşit din puşcărie mai mulţi mi-au spus „Mateiaş, trebuie să te faci preot”. Iniţial eu am ezitat, spunând că nu am pregătire, nici măcar nu ştiam să cânt, dar situaţia fiind foarte gravă, nefiind preoţi, am decis să fiu preot fără mare ezitare. Însă tot atunci am decis că eu nu mă voi ascunde, am decis să mă fac preot ca să predic, nu să stau ferit să nu mă prindă. Şi asta am făcut, în casa de pe Turzii adunam câteodată şi 50 de oameni, şi făceam liturghii. Mai veneau de la Securitate, mă mai ameninţau, dar a urmat apoi o perioadă de destindere, nu vroiau să aresteze pentru credinţă şi până la urmă am ajuns să fac cu ei un pact. Ei m-au lăsat să fac liturghii dar cu condiţia să nu se vadă afară, chiar ei veneau şi îmi făceau semn să trag draperiile ca să nu se vadă din stradă.”
O scurtă biografie
Născut pe 17 aprilie 1926, în Blaj, fiu al lui Zaharia Boilă şi Clara, Matei Boilă a fost senator al PNŢCD, a absolvit Facultatea de Ştiinţe Juridice din Cluj, în 1951, şi a fost sfinţit preot greco-catolic în clandestinitate, în 1977. A fost economist la Napochim (1968 – 1990), iar până în 1968, în perioada de libertate, a fost sondor la Ochiuri şi Târgovişte, tehnician, funcţionar, pedagog etc. A fost membru al PNŢCD înainte de interzicerea partidului, în 1947, şi secretar al organizaţiei Cluj a Tineretului Universitar Naţional Ţărănesc. A fost arestat de patru ori şi condamnat pentru activitate politică naţional-ţărănistă, iar în perioada 1947-1964 a făcut zece ani de detenţie.
