Așa cum v-am promis în numărul precedent al Gazetei de Cluj, o să scriu un comentariu despre actuala etapă în desfășurarea înfăptuirii justiției, când Direcția Națională Anticorupție a devenit și un actor politic important. Dovadă este popularitatea acesteia, de 64%, apropiată de cea a Bisericii și a Armatei.
Despre ce se întâmplă în justiție, despre arestări și condamnări și modul inacceptabil cum se recuperează prejudiciile se comentează la nesfârșit pe toate canalele de televiziune. M-a surprins, dar nu excesiv de mult, că și Radio France International, în emisiunile în limba franceză, s-a ocupat de campania de arestări din România. DNA modifică fundamental climatul politic intern – bine ar fi dacă această acțiune ar duce și la schimbarea mentalităților – erodând capitalul de încredere al întregii clase politice, indiferent de partid. Nici biserica nu a rămas indiferentă la ceea ce zguduie statul. La Catedrala Greco-Catolică ”Schimbarea la față” din Cluj, în cadrul liturghiei din 22 martie a.c., preotul oficiant, pe lângă autoritățile administrative centrale și locale, s-a rugat și pentru procurori și judecători, ceea ce mi s-a părut că este o premieră în tipicul bisericesc. Am un verișor la Alba-Iulia care îmi spunea că deschide televizorul în fiecare seară pentru a afla cui i s-au mai pus cătușe. Acest interes nu se datorează numai curiozității pentru știri senzaționale, interes care este firesc, ci și unei acute aspirații către adevăr și dreptate.
Oamenii trăiesc greu, iar cifrele care se vehiculează în actele procurorilor sunt mari, chiar pentru o țară cu nivel de trai mediu, și nu pentru România, care la acest capitol figurează un loc codaș în Europa. Desigur, nu toate sumele avansate de procurori se vor confirma după judecarea cauzelor, dar nu este exclus ca unele din acestea chiar să crească. Mulți, chiar prea mulți dintre politicieni și-au bătut pur și simplu joc de noi. Dacă această campanie va continua mi s-ar părea că rezultatele ei să fie similare cu ceea ce s-a întâmplat cu Italia la începutul anilor 1990, când datorită corupției, cele mai mari partide, și anume democrat-creștinii și comuniștii pur și simplu au dispărut de pe scena politică. Și acolo, ca și aici, lăcomia politicienilor a fost fără de margini. DNA nu poate da însă legi, nu alege un parlament, dar această instituție este capabilă să înlăture măcar parțial cangrena malignă care s-a instalat omniprezentă, atât la nivel central, cât și local. Cât privește arestările, doamna Laura Codruța Kovesi, cu prilejul unei dezbateri organizate la Grupul de Dialog Social și consemnată în ultimul număr al Revistei 22, spunea: ”Nu cerem arestarea fiindcă vrem noi, ci pentru că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.” Sunt însă de părere că și în temeiul Noului Cod de Procedură Penală, cercetarea, în condițiile privative de libertate, trebuie să fie o situație de excepție, și nu o regulă. Cel acuzat, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, trebuie să rămână în libertate în cele mai multe cazuri, fiindcă prevalează prezumția de nevinovăție. Aceasta este consecința unui principiu ce s-a statuat în 1215 în Marea Britanie, prin Magna Charta Libertatum. Desigur că un suspect care distruge hard disk-urile pentru a înlătura probe nu poate să pretindă să fie lăsat liber pe timpul procesului. Pornind de la aceste enunțuri, sunt de părere că solicitările pentru arestare sunt excesiv de multe, dovadă că unele au și fost respinse de instanțe. Vezi și cazul fostului judecător de la Curtea Constituțională, Toni Greblă, cel cu caprele, care a rămas în libertate.
A spune însă că DNA face treabă numai în ultimul timp, că în epoca Băsescu nu a făcut acest lucru, cum a declarat Corneliu Nistorescu la televiziune publică, este un neadevăr flagrant. Din 2004 a început justiția să scape din chingile politicului, deoarece pe timpul lui Năstase și al Parchetului Național Anticorupție nimeni nu se putea atinge de un politician. Corupția are și efecte colaterale. Pe bună dreptate, afirma o ziaristă, tot în 22, despre corupție, și că ”ronțăie credibilitatea presei”.
Se apropie sărbătoarea Paștelui, cea mai importantă pentru creștini, și bate un vânt de primăvară pentru toți cei care trăim în emisfera nordică, deci ne reînnoim și la propriu și la figurat. Numai cu sancțiuni penale nu se pot îndrepta lucrurile în România, ci este nevoie de mai multă cinste și omenie, deoarece omul nu trăiește numai cu pâine, cum se spune în Cartea Cărților.
În Italia, după Mani Pulite, au plecat de la putere democrat-creștinii, dar în locul lor a venit Berlusconi, un personaj nu lipsit de carismă, dar un excentric care nu-și plătea deloc impozitele și taxele. Și-a încheiat cariera politică fără glorie, fiind condamnat penal. Nu aș dori să se întâmple la fel și în România, altă țară latină. Măsurile propuse de Victor Ponta și adoptate de Consiliul PSD ca cei suspectați de corupție să facă un pas înapoi sunt bune. În acest context, atitudinea lui Mazăre, primarul Constanței, că va abandona postul, este una firească, normală, chiar dacă acest lucru îl face prea târziu. Să sperăm că se va face dreptate și în cazul lui.
Procurorii ar trebui să gestioneze cu modestie și cu simț de răspundere capitalul de simpatie de care se bucură în opinia publică. Să nu uităm că sunt corupți și între magistrați, acest fenomen nefiind un monopol al clasei politice.
Adrian Man
26 martie 2015
