Drumul sinuos al Republicii Moldova

Rezultatul alegerilor parlamentare din Republica Moldova au dus la rezultate previzibile. Partidele net pro-europene au obținut o victorie la limită, și dacă cele trei formațiuni ar fi menținut alianța și după alegeri, la Chișinău am fi avut un Guvern european. Partidul Liberal nu a acceptat Guvernul Leancă, format din primele două partide europene. În aceste condiții, când s-a refuzat acceptarea unui Executiv rezonabil, s-a format un guvern minoritar, condus de un tehnocrat, Chiril Gaburici. Acesta a obținut sprijinul Partidului Comuniștilor, condus de Vladimir Voronin, care – printre altele – are o atitudine relativ binevoitoare față de tendințele de integrare în spațiul european. Pare paradoxal, dar acordul intervenit cu Uniunea Europeană probabil va fi realizat în Moldova de un guvern minoritar de coaliție, având sprijinul comuniștilor. Multe ciudățenii mai are istoria, fiind plină de surprize. Nu vreau să-i dau un certificat de onorabilitate lui Voronin, aducându-mi aminte că l-a declarat persona non grata pe ambasadorul României și a reprimat dur revolta tinerilor, dar realitatea trebuie acceptată așa cum e. Comuniștii din Moldova și conducătorul lor sunt un pic diferiți de celelalte partide de opoziție din țara lor, precum și de alte partide comuniste din Europa. Când România a intrat în UE și la Chișinău președinte era Voronin, Băsescu i-a propus acestuia ca Basarabia să se unească cu România. Atunci, dacă s-ar fi realizat acest lucru, Republica Moldova era în spațiul european. Voronin nu a dat curs acestei propuneri, dar această idee nu avea acceptul nici al majorității populației din cele două spații vecine. De altfel, nici în 1990 sau 1991 nu cred că Uniunea Europeană ar fi sprijinit unirea celor două țări. Apoi Voronin, chiar comunist, nu îi iubește exagerat pe moscoviți. A respins ferm Planul Kozak de federalizare a Moldovei, plan ce îi permitea Transnistriei să rămână un teritoriu autonom, sub tutela Moscovei. De aceea, conducătorul comuniștilor moldoveni nu este prea agreat de Putin.

Să nu uităm și că Voronin are o anumită statură internațională. A fost oaspetele lui Bush, deci așa cum am spus și înainte nu este considerat o marionetă rusească. Voronin este ferm în poziția că Transnistria trebuie să facă parte din Republica Moldova, or dacă s-ar realiza acest lucru, țara de peste Prut ar fi mult mai puternică, deoarece peste Nistru se găsește baza industrială a țării. Ar fi bine să se rezolve acest conflict înghețat, mai ales că în estul Ucrainei se pregătește o nouă Transnistrie, compusă din cele două republici ”separatiste” rusofone, ca preț al instalării unei păci precare care și după acordul de la Minsk este pusă sub semnul întrebării. Chiar și cu arme letale americane, Ucraina nu are capacitatea de a duce un război clasic cu Federația Rusă, fiind prea mare inegalitatea militară, politică și economică dintre cele două țări. În această privință, cred că doamna Merkel are dreptate, în sensul că în Ucraina este realizabilă exclusiv o soluție politică.

În altă ordine de idei, deși teoretic comuniștii din Republica Moldova ar trebui să apere nevoile celor oropsiți, Voronin și familia lui sunt printre cei mai bogați oameni de la Chișinău. Multe din averile lor se află în Occident, deci el și acoliții lui vor trebui să menajeze Vestul pentru a beneficia de fructele acumulării lor. Dar să nu ne mirăm că mulți dintre moldoveni îi votează consecvent pe comuniști. La fel se întâmplă și în România, în care fruntașii PSD nu sunt chiar săraci. Revenind la Voronin, atunci când a refuzat să-i acorde sprijin lui Leancă, a propus președintelui Timofti un tehnocrat. Cum s-ar spune, banul la ban trage.

Una din condiționalitățile punerii în aplicare și a menținerii înțelegerii cu UE este lupta împotriva flagelului corupției, care acolo, ca în toate republicile foste sovietice, este mai mare decât în România. Să vedem cât de stăruitori vor fi prietenii noștri din Est în această campanie, fiindcă primele rezultate anticorupție nu se văd mai devreme de 4-5 ani. Spectrul ”Revizorului” lui Gogol este în Moldova o amenințare atât de mare, încât pune în pericol chiar siguranța națională. De aceea, nu prea avem multe investiții străine.

Din cauza incertitudinilor politice de la începutul acestui an, starea economiei din țara vecină este precară. Leul moldovenesc s-s depreciat considerabil, atât față de euro, cât și în raport cu dolarul. La unele produse alimentare, prețurile s-au dublat, iar blocada Rusiei sugrumă economia țării, oricum fragilă. Este adevărat că toate piețe din România sunt pline cu struguri negri din Basarabia, dar această situație nu poate compensa faptul că cel mai important client al Moldovei, Rusia, nu mai cumpără de acolo nici fructe și nici vin.

După cum se vede, vești prea bune nu avem nici la București, unde arestările curg lanț, și nici la Chișinău. Câteodată am senzația că hazardul și iraționalul domină viața semenilor noștri, indiferent unde locuiesc.

Poate că situația din capitala Republicii Moldova nu este așa de tragică cum o înfățișau în această săptămână invitații lui Rareș Bogdan într-o emisiune de la Realitatea, dar nici bine nu este. N-ar trebui să ne mire prea mult, deoarece unii care își zic moldovean, care gândesc și vorbesc în română, sunt legați mai mult de Moscova, care le-a deportat părinții și bunicii în Siberia, decât de București. În acest sens, este semnificativ și faptul că cel mai important prozator basarabean, Ion Druță, trăiește la Moscova și nu în spațiul în care s-a născut și s-a format spiritual.

Adrian Man

20.02.2015