Emisarul american nu a venit în România să dea indicaţii privind administrarea ţării. Victoria Nuland, un excelent profesionist, experimentată în politicile Central şi Est Europene, a venit să cunoască noul preşedinte al României, alegerea căruia până şi pentru SUA, a fost o surpriză. Revendicarea unora că ar primi informaţii la nivel personal din partea Subsecretarului de Stat al SUA sunt basme de adormit copii. Megalomania este o boală românească veche despre care am scris şi am demascato public încă din 1990. Plin de ruşine (pentru a câtea oară), îmi amintesc de interviul “celor trei crai de la răsărit”, azi numai unul, de la ProTV, în emisiunea “Dupa 20 de Ani”, luat fostului Guvernator al Statului Michigan. Acesta, vădit stingherit de cum şi ce să răspundă la întrebarea agresivă a românului, “de ce ne trebuie vize de călătorie în SUA ?”. În sistemul unei superputeri, cum este SUA, astfel de decizii se iau după analize profesioniste de durată, şi numai la nivelul Departamentului de Stat. Nici o persoana, nici chiar preşedintele SUA, nu poate influenţa o astfel de decizie. Victoria Nuland trebuie să ştie că în ciuda muncii excelente din ultimii doi ani a DNA şi ANI, România rămâne în continure o ţară profund coruptă, uneori aproape că ai impresia că este scăpată de sub control.
“Corupţia la Cluj”
Niciodată un fost comunist nu va gândi şi acţiona ca un european. La Cluj s-a continuat, mai mult, s-a solidificat chiar un cuib al corupţilor, coordonat şi controlat de foşti comunişti-nationalişti de rang înalt de dinainte şi după 1989. Corupţia la ei este veche, profundă, între copii lor, neamurile, amantele, toată gaşca lor. La ei s-au adăugat veneticii, sau viniturile care au invadat Clujul după decembrie 1989. Sunt toti maeştri în tragere de timp, contând pe faptul că prostimea, adică noi, uităm repede. Cei pe care eu îi reprezint, noi toţi foşti-ne-comunişti, foarte buni profesional, ştim despre legăturile lor ascunse, comunicările şi întâlnirile lor de taină, vicleniile lor aduse de la sate în Cluj. Şi pentru că ştim că ei şi familiile lor nu se vor schimba, că ei ne-au alungat pe toţi cei capabili inainte şi după 1989, le sugerez să contempleze acum la plecarea lor din oraşul de pe Someş. Am scris şi declarat de 25 de ani că la Cluj s-a instalat legea tăcerii. Şi totuşi, le transmit că “încet dar sigur veţi pierde tot”. Structurile statului îşi vor face în continuare datoria iar noi, cei mulţi, începem să avem încredere în structurile acestei ţărişoare încă atât de tânără în istoria mare a Occidentulu. Aşa ceva ar trebui să transmitem prin d-na Victoria Nuland celor de peste Atlantic, partenerul nostru strategic.
“Deslavizarea” mea sau “occidentalizarea” lui Klaus Iohannis, acelaşi lucru
Există două ţări considerate de NATO avant-posturi ale Europei de Est, Polonia şi România. Polonia nu a avut derapaje în procesul de democratizare a ţării după 1989.
Motivele sunt multiple, în principal de ordin religios şi istoric. România însă este alunecoasă, nu poţi conta pe ea. Nu. Nu pentru că “noi suntem latini”. Noi nici nu ştim încă cine suntem. Noi nu avem o identitate istorică de durată, solidă, credibilă. Social, economic, etnic, profesional, mai nou şi religios, suntem o naţiune imens de eterogenă, dar mai ales indisciplinată. Indisciplina vine tot de la lipsa unei istorii profunde, construită de-a lungul secolelor. Ca ţară, naţiune, am jucat şi continuăm să jucăm dublu. Traian Băsescu a jucat dublu. A declarat comunismul “ca ilegitim şi criminal”, dar în practică a promovat foşti nomenclaturişti PCR, sau popi, sau indivizi cu educaţie precară, mulţi „dottori”cu şcoala la fără frecvenţă sau seral. De primii doi preşedinţi nu vorbesc pentru că îţi trebuie o anumită compatibilitate în educaţie europeană ca ei să fi putut înţelege spre ce se îndreaptă civilizaţia creştină. Nici unul din cei doi nu au fost compatibil cu acest moment al istoriei Europei. Din vara lui 1990 până prezent am declarat public şi în articole scrise despre necesitatea imperativă de “deslavizare” a ţării. Nu am găsit un alt verb. Klaus Iohannis foloseşte verbul de “occidentalizare” a ţării. “Occidentalizarea” lui şi “deslavizarea” mea sunt de fapt sinonime în această logică. Elita intelectuală valahă a Transilvaniei îi mai dă timp preşedintelui în evoluţia sa în noua funcţie. Ardealul, Banatul şi Bucovina speră mult în Klaus Iohannis. Toate aceste gânduri şi planuri de viitor pentru România trebuie să le transmitem Europei de Vest, precum şi, sau mai ales, prin d-na Victoria Nuland, partenerului nostru strategic cel mai important de peste Atlantic.
Prof. Emil Aluaş Cluj-Napoca, RO
Fundaţia PRO WEST 19 februarie, 2015
Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 500 de editoriale/articole publicate în România si Germania (Stuttgart), profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj-Napoca.
