Cum a fost șuntat ”Ionică”, Mitropolitul Clujului, de Securitate

În numărul trecut al Gazetei de Cluj, în paginile săptămânalului a fost publicat un articol despre cum agenții Securității îl urmăreau pe Mitropolitul Clujului, Andrei Andreicuț, pentru a preveni acțiunile dușmănoase pe care ”elemente ostile din cadrul cultului ortodox și a fostului cult greco-catolic” le puneau la cale. De atunci și până acum, cariera pravoslavnică a lui Andreicuț a cunoscut un boom similar cu cel al lui Mark Zuckerberg. După ce și-a făcut mâna cu băieții de la Secu, Andreicuț a fost ”lansat” în civilie și cu sprijinul celor sfinte, după un lobby creștinesc, ”Ionică” a fost uns Mitropolit al Clujului.

Gazeta de Cluj a prezentat cum în perioada 1979 – 1980, Securitatea îi urmărea pe foștii preoți greco-catolici care deveniseră, obligat-forțat, ortodocși. Printre cei urmăriți ei se numără fostul protopop de Dej, Teofil Herineanu, preoții Vasile Fluieraș, Romulus Gorcea, Vasile Ungureanu și Augustin Prunduș. Cel din urmă a făcut pușcărie și în perioada detenției a fost servit zilnic cu bătaie în perioada în care a fost închis în lagărele comuniste de la Aiud, Periprava şi Bucureşti.

Spre deosebire de părintele Prunduș, Mitropolitul Clujului, cunoscut pe atunci sub numele de mirean Ioan Andreicuț, a ajuns să facă un doctorat, dar să semneze și ”pactul” cu Securitatea. Forțat de Securitate, a semnat un angajament de colaborare și de atunci ascensiunea lui în ierarhia Bisericii Ortodoxe Române a fost uluitoare.

În 1985, după nenumărate încercări eșuate din cauza obstrucționării din partea regimului comunist, după cum mărturisesc unii din profesorii de la Institutul Teologic Ortodox din București (azi Facultatea de Teologie Ortodoxă), a obținut înscrierea la doctorat. În anul 1985 fost transferat, la cererea episcopului Emilian Birdaș în Episcopia de Alba Iulia în Parohia Maieri I unde a desfășurat aceeași bogată activitate pastorală. La 15 noiembrie 1987 a pus bazele corului de copii „Theotokos”. Pe 25 februarie 1990 a devenit episcop-vicar al Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia, care îl avea ca titular pe episcopul Emilian Birdaș. În urma demisiei episcopului Emilian Birdaș, devenit ulterior episcop vicar la Arad, apoi episcop de Caransebeș, Andrei Andreicuț a devenit episcop al episcopiei Alba Iulia în iunie 1990, și arhiepiscop din 1998, când eparhia a fost ridicată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Arhiepiscopie.

După decesul mitropolitului Antonie Plămădeală, a fost nominalizat pentru funcția de mitropolit al Ardealului. La alegerile desfășurate pe 3 noiembrie 2005 a fost preferat, după al doilea tur de scrutin, Laurențiu Streza. Ca urmare a alegerii acestuia din urmă în funcția de mitropolit al Ardealului (în defavoarea lui Andrei Andreicuț, agreat de mediul ortodox din Transilvania), a fost reactivata Mitropolia Clujului.

Nepotul mătușii Varvara

În anul 2007, Mitropolitul Clujului, Andrei Andreicuț, a fost deconspirat ca fost colaborator al Securității, cunoscut cu numele de cod „Ionică”. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor fostei Securități a stabilit în ședința sa din 13 septembrie 2007 faptul că Andrei Andreicuț a făcut poliție politică. În data de 9 octombrie 2007 plenul CNSAS a respins contestația formulată de Andrei Andreicuț împotriva verdictului de colaborare. Cu ocazia respectivă, Laurențiu Tănase, membru al CNSAS la propunerea PSD, a declarat că notele furnizate de Andreicuț erau „total nevinovate”.

Fostul disident Gabriel Andreescu a publicat în ediția din 18 octombrie 2007 a ziarului Ziua extrase din dosarul de rețea al lui Andrei Andreicuț, care relevă faptul că a fost racolat pentru posibilitățile sale de a „penetra în intimitatea elementelor fost greco-catolice”. Ca informator a urmărit o călugăriță greco-catolică clandestină, l-a denunțat pe Octavian Bârlea, superiorul uniților din Germania pentru apelul său către românii din străinătate etc. Într-o informare din luna august 1985 l-a denunțat pe un preot romano-catolic care ținea cursuri de catehizare cu copiii și nepoții unor credincioși, „iar preotul respectiv îi notează în registrele lor cu numele maghiarizate”. Dosarul său de rețea nr. 354 arată că unul dintre credincioși venise la el să-i mărturisească problemele de natură sentimentală și faptul că intenționează să se căsătorească cu o străină. Andreicuț l-a denunțat scriind în nota sa informativă către Securitate din 28 octombrie 1983 toate aceste date intime.

În 15 februarie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a anulat verdictele de colaborare date de CNSAS. Curtea de Apel Alba Iulia a invocat din oficiu o excepție procedurală legată de decizia nr. 51/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 6 februarie 2008, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a legii CNSAS, formulată de senatorul Dan Voiculescu.

După alegerea lui Andreicuț în funcția de mitropolit, scriitorul Mircea Dinescu, membru în colegiul CNSAS, a reiterat pentru agenția Mediafax că acesta semnase angajamentul în anul 1983 ca urmare a unui șantaj, sub amenințarea întocmirii unui dosar penal pentru dare de mită. Mircea Dinescu a descris cazul lui Andreicuț drept atipic în rândul preoților colaboratori, deoarece acesta nu a încercat să facă o carieră în Securitate.

Andrei Andreicuț a declarat într-o conferință că a semnat angajamentul cu Securitatea sub amenințarea cu închisoarea și a vorbit despre perioada în care ar fi fost urmărit de Securitate, făcând apel la mila divină și la iertare pentru cei care au greșit și regretă. Ofițerul responsabil cu urmărirea Mitropolitului Andrei, a notat în dosar următoarele: „Andreicuț Ioan așa cum confirmă materialele informative, a continuat și după avertizare să desfășoare o intensă activitate religioasă menită să contracareze educația ateistă oficială făcută cetățenilor. Se manifestă ca un bun român, un bun patriot, însă nu este pentru o patrie socialistă sau comunistă deoarece este hotărât, chiar până la sacrificiu, să activeze în direcția scoaterii cetățenilor de sub influența ideologiei statului nostru socialist.

Bătaie pentru privit

Preotul Augustin Prunduş a făcut ani grei de închisoare în lagărele comuniste de la Aiud, Periprava şi Bucureşti. Conform Memorialul Durerii, la închisoarea din Aiud în 1949, părintele A. S. Prunduş era bătut şi batjocorit aproape zilnic de miliţienii ce-l păzeau, îndeosebi de un oarecare Bălţatu care, pentru o simplă privire nedorită de el, îl lua dintre ceilalţi şi-l ducea în celula de tortură, unde-l bătea. Ieşit din închisoare, a devenit sufletul rezistenţei catolice din Cluj, îndeplinind în clandestinitate sarcina de provicar general, apoi vicar general şi pe urmă ordinarius al Diecezei Române Unite cu Roma de Cluj – Gherla, 8 mobilizând credincioşii la diversele conferinţe din cadrul Societăţilor de Istorie, de Filologie ori la Arhivele Statului, unde se discuta şi despre contribuţia Bisericii Române Unite la progresul general al naţiunii române. Astfel, Clujul a devenit principalul centru al rezistenţei catolice româneşti. A săvârşit în clandestinitate cununii, prohoade, pentru credincioşii greco-catolici, şi a redactat, împreună cu alţi preoţi, memorii pe care le-a trimis preşedintelui Ceauşescu, cerându-i să pună în libertate Biserica Română Unită.