Oamenii de afaceri Ioan Bene și Vasile Pogăcean sunt singurii arestați preventiv și singurii față de care s-a luat vreo măsură juridică din cei 20 de afaceriști implicați în dosarul președintelui suspendat al Consiliului Județean (CJ) Cluj, Horea Uioreanu. Acuzațiile au fost făcute în fața magistratului Simona Trestian, purtătorul de cuvânt al Tribunalului Cluj, de către avocații lui Ioan Bene. Dacă ar auzi oficialii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) și această chestiune poate Elena Botezan, șefa DNA Cluj, ar intra sub incidența ei. Totuși, cu toții ar trebui să fim egali în fața legii.
Tratarea diferită a inculpaților
Mircea Ilian, unul dintre avocații lui Bene, spune în apărarea clientului său că măsura arestului preventiv trebuie percepută diferit la fiecare dintre cei trei învinuiți în parte: Horea Uioreanu, Ioan Bene și Vasile Pogăcean. Mai mult, avocatul precizează că în precedenta încheiere de ședință prin care clientului său i-a fost prelungită perioada arestului preventiv se vorbește de un pericol în administrarea banului public, precum și că inculpații ar reprezenta o zonă relevantă din administrația publică. Dacă acest argument ține la Horea Uioreanu, nu este și cazul lui Ioan Bene. Ilian vorbește chiar și de faptul că procesul, aflat în stadiul de cameră preliminară, nu ar avea nici un beneficiu dacă Ioan Bene s-ar aflat în arest preventiv. El spune că perioada de cameră preliminară va fi una mai îndelungată și că nu există argumente pertinente care să justifice insuficiența luării măsurii arestului la domiciliu. Mai mult decât atât, avocatul spune că Bene este singurul care a recunoscut de la începutul urmării penale in personam remiterea unor sume de bani.
”Urmărirea penală nu a făcut decât să confirme starea de fapt pe care inculpatul Bene Ioan a recunoscut-o”, a spus Mircea Elian la proces, conform motivării Tribunalului Cluj.
Avocatul explică diferența dintre măsura arestului preventiv și cea la domiciliu ca fiind doar elementul suficienței, un criteriu de altfel mai mult decât subiectiv. Apărarea dă exemplul țărilor în care arestul la domiciliu este o practică de o lungă perioadă de timp, explicând că inculpatul care constituie garanții, este respectat în societate, deține un domiciliu și are posibilitățile materiale de a se întreține în acest tip de control poate fi arestat la domiciliu. Pe de cealaltă parte, procurorul spune că măsura arestului la domiciliu nu ar fi ”suficientă” pentru realizarea scopului bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea inculpatului de a pune în pericol probele dosarului, precum și de a se sustrage de la judecată.”
Ca o replică, Mircea Ilian arată că procurorul DNA vorbește despre art 223 alineatul 1 al Noului Cod de Procedură Penală, care se referă la sustragerea inculpatului sau posibila influențare a martorilor, dar că parchetul a vorbit întotdeauna de arestul preventiv doar pe baza art 2 al aceluiași articol.
De ce ar da șpagă dacă contractul era câștigat
”În ceea ce privesc interesele comunităţii, acestea converg spre suma intereselor fiecărui individ. Această flamură a luptei anticorupţie, oricâtă satisfacţie ar conferi, nu poate ignora particularităţile unei cauze, în speţă discutându-se de fapte grave, aspect care nu a fost negat.
Trebuie avute în vedere faptele deduse judecăţii, respectiv faptul că inculpatul Bene Ioan a dobândit un contract cu firma la care era acţionar pentru renovarea pistei aeroportului. Niciun om de afaceri raţional nu ar remite în mod fraudulos sume de bani, având în vedere contractul care a fost deja câştigat. Inculpatul a fost pus în situaţia de a remite acele sume de bani, deci nu a oferit sume de bani pentru a obţine un beneficiu nemeritat, ci pentru ca o anumită instituţie să îşi exercite atribuţiile prevăzute de lege”, arată Ilian.
Uioreanu, Bene și Pogăcean împart celula
Un alt apărător al lui Bene, avocatul Mihai Paul Neamț, vorbește despre ipoteza despre care vorbesc procurorii DNA, respectiv posibilitatea unei înțelegeri frauduloase între inculpați sau martori. Acesta spune că cei trei inculpați împărtășesc o celulă la Penitenciarul Gherla și dacă ar fi arestați la domiciliu nu ar putea să se întâlnească cum o fac acum zilnic.
”Acest pericol privind construirea unei apărări comune ar putea fi mai degrabă evitat prin separarea inculpaţilor, respectiv prin luarea măsurii arestului la domiciliu, această măsură fiind mai eficientă şi mai apropiată de realizarea scopul procesului penal”, arată avocatul Neamț.
Mai mult, Neamț spune că dacă Bene nu va fi eliberat nu se știe dacă acesta ar putea să își păstreze cei 600 de angajați, iar firmele sale ar putea intra în insolvență. Apărarea spune că presupusa activitatea infracțională a fost stopată, iar cheltuielile ar fi mai mici pentru statul român dacă clientul său ar fi arestat la domiciliu. Unul dintre exemplele din cauze judiciare similare este cea a directorului Camerei de Industrie și Comerț a României, Mihai Vlasov, care este arestat la domiciliu.
20 de persoane, implicate în dosar
”Sunt 20 de persoane implicate în acest dosar care se află în stare de libertate şi faţă de care nu s-a luat nici măcar măsura controlului judiciar”, arată avocatul Neamț. Apărarea spune că periculozitatea unei fapte nu se poate clădi pe notorietatea unui nume sau a unei persoane. ” Pentru aceste motive, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Apărătorul inculpatului Bene Ioan, av. Mădălin Enache, cu privire la cererea de înlocuire şi la verificarea măsurii arestului preventiv, fără a reitera susţinerilor celorlalţi doi apărători aleşi, solicită a se avea în vedere faptul că protejarea ordinii publice înseamnă stoparea flagelului corupţiei, care în prezent este îngrădit prin faptul că funcţionarul public din acest dosar nu mai activează în cadrul instituţiilor statului. Din păcate, de cele mai multe ori, arestarea preventivă ajunge să fie o executare anticipată a pedepsei. În acest caz, necesitatea luării măsurii arestului la domiciliu se justifică prin proporţionalitatea cu gravitatea faptelor care fac obiectul prezentei cauze.
Nu există aspecte concrete care să justifice subzistenţa temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii. În concret, cu privire la comportamentul inculpatului Bene, instanţa nu trebuie să ignore faptul că acesta a recunoscut săvârşirea anumitor fapte. Ca atare, buna desfăşurare a procesului nu ar avea cum să fie împietată. Deloc de neglijat sunt şi aspectele de ordin practic, întrucât în prezent inculpaţii împart aceeaşi celulă, iar măsura arestului la domiciliu prezintă garanţii mult mai bune de supraveghere decât arestul în sistemul penitenciar. Pregătirea apărării s-a putea realiza în mod decent în cazul aplicării măsurii arestului la domiciliu.
Raportat la proporţionalitatea măsurii, dispoziţiile Noului Cod de Procedură Penală disting între cele două măsuri preventive, respectiv arestul preventiv şi arestul la domiciliul, având ca singură delimitare suficienţa, aspect apreciat obiectiv, dar care este analizat pe baza unor criterii subiective. Inculpatul Bene a dovedit prin atitudinea procesuală de până acum că doreşte aflarea adevărului. Faptul că anumite acuzaţii ori încadrări juridice nu le acceptă ca fiind valabile nu poate fi o circumstanţă care poate fi reţinută împotriva inculpatului.
Faţă de îndeplinirea tuturor condiţiilor privind pe inculpatul Bene Ioan, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu”, se arată în continuarea în motivarea sentinței. Cu toate acestea, Horea Uioreanu, Ioan Bene și Vasile Pogăcean au rămas în arest pentru încă 30 de zile.
