După aproape 9 ani de proces, Judecătoria Cluj este pe punctul de a se pronunta  în dosarul în care Marian Oprişan este acuzat de mai multe fapte de corupție, alături de alţi patru inculpaţi, foşti angajaţi ai Consiliului Judeţean Vrancea. Cu două zile înainte de data anunţată pentru pronunţare de instanţa clujeană (29 ianuarie), consilierii preşedintelui CJ Vrancea au trimis presei concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

Consilierii lui Oprişan fac apel la “prezumția de nevinovăție, o prevedere statuată chiar prin articolul 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care spune că:orice persoană învinuită a fi săvârșit o infracțiune este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu a fost stabilită într-un proces public cu asigurarea garanțiilor necesare apărării.

În spiritul asigurării prezumției de nevinovăție la articolul 23, punctul 8 din Constituția României se arată că: ”până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este nevinovată”.

Cum Oprişan consideră că “presa a relatat aspecte din dosar apelând exclusiv la acuzațiile formulate de DNA în rechizitoriu”, consilierii săi personali au decis să trimită redacţiilorconcluziile scrise (175 de pagini) depuse la instanţa clujeană pe 22 ianuarie.

“În speranța că prezumția de nevinovăție este un drept constituțional care se respectă în România și nu doar un slogan, vă înaintăm în atașament Concluziile scrise depuse pe data de 22 ianuarie 2015 la instanța din Cluj Napoca. Avem rugămintea de a consulta materialul atașat și de a publica în publicația dumneavoastră materialul, în aceleași condiții ca și restul articolelor care făceau referire la dosarul penal al Președintelui Consiliului Județean Vrancea, Marian Oprișan. În speranța că vă veți situa de partea adevărului și veți susține, prin demersul dumneavoastră, prezumția de nevinovăție a oricărui cetățean din România, vă stăm la dispoziție și pe viitor”, se arată în comunicatul primit la redacţie şi semnat de Dan Ocheşelu, consilierul presedintelui CJ Vrancea, Marian Oprisan.

Mai jos, va prezentam o scurtă selecţie  din concluziile depuse la dosar:

“În fapt, prin rechizitoriul emis în data de 5 iunie 2006 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casația și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, am fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

* art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

* art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (pct. A din rechizitoriu);

* art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 ind. 1 C.pen. cu referire la art. 13 ind. 2 din OUG nr. 43/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

* art. 17 lit. c) din legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.Pen. (punctul B din rechizitoriu)

* art. 17 lit. c) din legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 și 291 C.pen.;
de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000

* art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 ind. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (punctul C din rechizitoriu);
* art. 248 ind. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (punctul D din rechizitoriu).

Aspecte comune privind Programul de pietruire a drumurilor comunale, cu referire la infracțiunile reținute la punctele A și B din rechizitoriu.

Având în vedere complexitatea cauzei supusă judecății se impune analizare unor aspecte de natură legislativă esențiale în stabilirea inexistenței faptelor reținute în sarcina mea. Aceste aspecte sunt indisolubil legate de pretinsele fapte ce au fost reținute în actul de sesizare al instanței la punctele A și B.

1. Referitor la aplicarea dispozițiilor HG 226/2003 și inaplicabilitatea dispozițiilor HG 577/1997

În cadrul actului de sesizare a instanței, se rețin ca fiind aplicabile dispozițiile HG 577/1997 pentru aprobarea programului privind pietruirea drumurilor comunale, alimentarea cu apa a satelor, conectarea satelor la rețeaua de electrificare și la rețelele telefonice, susținându-se că atribuirea cât și derularea contractelor de pietruire a drumurilor comunale trebuia să fie realizată în baza dispozițiilor acestei norme, reținându-se că HG 226/2003 ar fi doar o Hotărâre de Guvern prin care se asigura numai o finanțare și nu că ar constitui un program diferit. Acest aspect este mincinos, deoarece HG 226/2003 reglementează contractarea de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței a unui credit extern, garantat de Ministerul Finanțelor Publice, necesar finanțării Programului de pietruire a drumurilor comunale, observându-se că scopul acestei Hotărâri este de a constitui un program mai restrâns decât cel prevăzut prin HG 577/1997, nefiind prevăzute lucrări de alimentare cu apă, conectare a satelor la rețeaua electrică și la rețelele telefonice.

În realitate, HG 577/1997 este un program complex, compus din 4 subprograme, două dintre care (pietruire drumuri comunale și alimentare cu apă) erau finanțate de la bugetul de stat prin Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului. Conform art. 6 din HG 577/1997: „Sursele de finanțare pentru pietruirea drumurilor comunale și pentru alimentarea cu apă a satelor se constituie, după caz din: – sume de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, – alocații din bugetul local și din alte surse atrase (contribuția populației, sponsorizări, etc). Precizăm că atragerea altor surse pentru programele menționate era, conform art. 3 din HG 577/1997, în sarcina consiliilor județene și presupunea doar „identificarea și a altor surse de finanțare , care să completeze sumele de la bugetul de stat”.

În mod contrar, art. 1 din HG 226/2003 prevede că „se aprobă contractarea de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței a unui credit extern în valoare de 50 milioane dolari S.U.A., necesar pentru finanțarea Programului de pietruire a drumurilor comunale” din care rezultă că programul prevăzut de HG 226/2003 are o finanțare exclusiv din împrumutul contractat de către Minister și nu poate conține surse de finanțare de la bugetul de stat.

Acest aspect este confirmat și de Ordinul nr. 34 din 04.08.2003 a Ministrului Transporturilor, construcțiilor și turismului pentru stabilirea cadrului organizatoric și a condițiilor de realizare a ”Programului de pietruire a drumurilor comunale”, finanțat dintr-un credit extern în valoare de 50.000.000 USD, garantat de Ministerul Finanțelor Publice” unde în cadrul expunerii de motive se menționează explicit sursa de finanțare ca fiind împrumutul extern de 50 milioane USD contractat în baza HG 226/2003. În cadrul acestui ordin, se arată modalitatea prin care sumele de bani necesare vor fi virate, operațiuni distincte procedural de modul în care sunt alocate subvențiile bugetare.

În schimb, este evident din simplul fapt că s-a apelat la încheierea de contracte de împrumut subsidiar pentru finanțare, în loc de alocări bugetare, că cele două programe sunt total diferite. În aceste contracte de împrumut subsidiar ar fi trebuit să se prevadă expres că sunt aplicabile dispozițiile HG 577/1997, or din contră, se stabilesc proceduri incompatibile cu cele prevăzute în Programul complex creat de HG 577/1997.

În cazul Programului complex prevăzut de HG 577/1997 nu se prevăd modalități specifice de gestionare a fondurilor, din contră, se menționează că fondurile necesare sunt sume alocate de la bugetul de stat, motiv pentru care pentru aceste sume este necesară aplicarea normelor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Referitor la lipsa calității de ordonator de credite în desfășurarea Programului de pietruire a drumurilor comunale

Prin rechizitoriu, în numeroase ocazii, se face precizarea că subsemnatul ar fi acționat în calitate de ordonator principal de credite în derularea Proiectului de pietruire a drumurilor comunale, acest fapt fiind nereal deoarece nu dețineam această calitate.

Așa cum am arătat în secțiunile precedente, natura fondurilor cu care s-a finanțat Programul de pietruire a drumurilor comunale nu era de credit bugetar, ci de împrumut extern, acestea fiind transferate Consiliilor județene prin procedurile stabilite de contractele de împrumut subsidiar. În desfășurarea acestui Proiect, părțile contractante aveau calități sui generis, de Coordonator de proiect (MTCT) și Agenție de Implementare (CJ Vrancea) și calitatea de autorități administrative.

Conform Legii 500/2002 privind finanțele publice, noțiunea de ordonator principal de credite este indisolubil legată de cea de credit bugetar. Astfel, în cuprinsul articolelor 20-22 din Legea 500/2002 sunt stabilite persoanele care au calitatea de ordonator principal de credite, cât și rolul și responsabilitățile acestora. Articolele menționate fac trimite la ordonatorii principal de credite numai cu referire directă la creditele bugetare ale unei persoane juridice de drept public, fără a face trimitere la fonduri de natură extrabugetară.

Responsabilitatea unui ordonator de credit este în mod necesar legată de ideea de credit bugetar, astfel cum prevede și art. 21 alin. 1 din Legea 500/2002, în forma sa din anul 2004: „Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale”. Având în vedere că natura fondurilor despre care vorbim este una extrabugetară, fiind un împrumut extern, nu pot fi responsabilizat ca un ordonator de credite pentru utilizarea lor.

Consecința acestui fapt este că responsabilitățile pe care le aveam cu privire la desfășurarea Proiectului de pietruire a drumurilor comunale nu erau de ordonator de credite ci de conducător al Agenției de Implementare, eu neavând atribuțiile și responsabilitățile unui ordonator principal de credit, conform Legii 500/2002. Astfel, se impune ca întreaga mea activitate să fie raportată numai la dispozițiile ordinului nr. 34/2003 al MTCT și al contractului de împrumut subsidiar.

Menționez faptul că atribuțiile de conducător al Agenției de Implementare nu erau exclusive Președintelui Consiliului Județean. Conform art. 6.2. din contractul de împrumut subsidiar „Președintele Consiliului Județean Vrancea își poate delega responsabilitățile legate de Proiect către maximum alți doi salariați din cadrul Agenției de Implementare, al căror nume va fi comunicat în scris Coordonatorului de Proiect dar păstrează răspunderea finală asupra tuturor atribuțiilor care-i revin în calitate de reprezentant al Agenției de Implementare”.

Precizez că această delegare de responsabilități a avut loc, în temeiul art. 6.2. din Contractul de împrumut subsidiar, fiindu-mi delegată răspunderea pentru realizarea proiectului către numiții Costeanu Ion și Rusu Liviu, iar numele acestora a fost comunicat Coordonatorului de Proiect.

În condițiile în care derularea Proiectului de pietruire a drumurilor comunale se făcea în baza unui contract de împrumut subsidiar prin care se alocau fonduri extrabugetare ce, în mod obligatoriu, trebuiau ținute separat de bugetul județului Vrancea, nu puteam avea calitatea de ordonator principal de credite.

Cu atât mai mult, menționez că este interpretat în mod eronat și contractul de împrumut subsidiar deoarece atribuțiile privind aprobarea plăților nu îmi revenea, acesta fiind atributul Coordonatorului de proiect.

În condițiile în care toate tragerile trebuiau verificate, analizate sub aspectul legalității și apoi ordonanțate de către Coordonatorul de Proiect prin direcțiile mai sus arătate, arăt că remiterea sumelor de bani către societățile executante se făcea sub stricta supraveghere a Coordonatorului de Proiect, acesta având atributul de decizie cu privire la plăți.

De altfel, derularea acestor plăți este confirmată de către Coordonatorul de proiect (MTCT) că s-ar fi desfășurat în depline condiții de legalitate, apreciere care se referă la întreaga derulare a Proiectului.

Ori este clar că afirmația procurorului că aș fi fost ordonator principal de credite este neîntemeiată din moment ce Coordonatorul de Proiect este persoana care distribuie fondurile și efectuează tragerile, totodată verificând toate documentele justificative în baza cărora sunt întocmite cererile de efectuare a tragerilor.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.