O practică generalizată la nivelul tuturor închisorilor din România este ca deținuții să dea în judecată statul roman, reclamând condițiile de detenție, știind încă de la început că este o bătălie cu succes garantat. Aproape fiecare persoană care ajunge în penitenciar are șansa să obțină despăgubiri, nu mari –  de ordinul câtorva mii de euro, dacă reclamă România la CEDO pentru condițiile de detenție. Așa se face că de-a lungul anilor, statul român a pierdut, puțin câte puțin, milioane de euro pentru despăgubirile acordate deținuților, fără ca autoritățile sa facă vreo încercare de stopare a fenomenului. Ultima victorie îi aparține lui Axinte Relu, condamnat pentru furt la 6 ani de închisoare, statul român trebuind să-i plătească 2.200 de euro pentru condițiile de detenție, condiții în care, în lipsa igienei personale, i s-a deteriorat dantura.

 

Se vehiculează două soluții pentru  a înceta șirul condamnărilor pe bandă rulantă pe care statul român le încasează la CEDO. Prima, și cel mai ușor de realizat pentru stat, dar nu se știe cu ce costuri pentru societate, ar fi adoptarea unei legi de amnistie și grațiere pentru descongestionarea închisorilor suprapopulate. În acest fel, deținuți închiși pentru fapte minore sau cei care nu prezintă pericol social ar putea fi eliberați şi plasați sub diverse forme de control.

O altă soluție, care ar consta în construirea unui sistem de penitenciare noi, la standarde europene, presupune alocarea unei mai mari perioade de timp, dar oferă garanția că în viitor condamnările la CEDO vor fi tot mai rare. Statul nu ar fi nevoit să suporte toate cheltuielile, putând fi accesate fonduri europene pentru un astfel de program.

 

O pledoarie pentru amnistie

Unul dintre militanții pentru soluția amnistiei, fostul director al Forum Invest, Bogdan Popovici, condamnat la 6 ani de închisoare în dosarul „Trofeul Calității” alături de Adrian Năstase, a postat, pe blogul personal, câteva articole în care descrie condițiile inumane din penitenciare, comparate cu lagărele de exterminare. Fostul director al Forum Invest critică actuala putere pentru lașitatea cu care a evitat, în repetate rânduri, să-și asume responsabilitatea amnistiei, deși aceasta, din punctul lui de vedere, se impune ca o necesitate imediată.

Popovici arată că banii pe care statul ar fi obligat să-i plătească celor 34.000 de deținuți, pentru tratamentele inumane la care aceștia sunt supuși din cauza supraaglomerării din închisori, în ipoteza că toți ar da statul român în judecată și ar câștiga măcar o mie de euro despăgubiri, ar echivala cu suma necesară pentru construirea a peste 6.000 de apartamente cu 2 și 3 camere, prin care s-ar asigura locuințe pentru mai mult de 25.000 de oameni.

 

”34.000 de deținuți condamnați definitiv trăiesc azi în pușcăriile din România în condiții inumane de supra-supraaglomerare și mizerie absolută. Normele Curții Europene a Drepturilor Omului-CEDO prevăd că un deținut trebuie să aibă minimum 4 metri pătrați de spațiu vital în celulă. Adică doi metri pătrați patul și doi metri pătrați lângă pat. Să se poată ridica în picioare! În pușcăriile din România nu se respectă deloc această norma obligatorie și minimală în Europa. Statisticile înșelătoare prezentate publicului din România sunt cu „un deținut primește… 6 metri pătrați”, luându-se în calcul… înălțimea camerei, chiar dacă nu are unde pune picioarele lângă pat. Iar pe lângă cei 34.000 condamnați definitiv prezentați oficial, mai sunt multe mii de arestați preventiv, în aceleași pușcării, în aceeași aglomerare de lagăr de exterminare, neprinși în statistici”, scrie Bogdan Popovici pe blogul său.

 

Ultima condamnare a României la CEDO pentru condițiile de detenție

Pe 1 martie 2012 Relu Axinte, asistat de avocatul clujean Radu Chiriță, a depus o plângere la CEDO împotriva României în care cere o compensare pentru condițiile fizice de detenției și  pentru existența unui deficit în administrarea de îngrijire dentară.

Pe 25 noiembrie 2008, reclamantul, acuzat de furt, a fost pus sub arest preventiv. Această detenție a fost prelungită până la condamnarea la șase ani de închisoare pronunțată de  Tribunalul Cluj-Napoca, într-o decizie definitivă, pe 29 aprilie 2010. Reclamantul a fost deținut în diverse centre de detenție: Penitenciarul Gherla, Penitenciarul Spital Dej și închisori Baia-Mare, din Botoșani, Bistrița, Craiova, Timișoara și Iași.

Relu Axinte în închisoarea din Gherla,unde a fost încarcerat din decembrie 2008 până în noiembrie 2011, a fost plasat într-o celulă cu 30 de paturi, cu 34 de alți deținuți, așa încât, uneori, a trebuit să împartă patul cu un alt deținut. El a adăugat că celula era murdară și foarte umedă și nu a avut posibilitatea unei igiene personale adecvate .

Din noiembrie 2011 până în februarie 2012 a fost plasat în închisoarea de la Baia – Mare, unde a fost închis cu alți 42 de deținuți,  într-o celulă cu paturi supraetajate pe trei niveluri, dotată cu  două chiuvete și două toalete. Celula era foarte umed și predomina un miros puternic și substanțe chimice utilizate pentru fabricarea încălțămintei – activitate desfășurată de către deținuți în închisoare. Aceasta afirmă că celula era, de asemenea, infestată cu ploșnițe și că deținuții aveau acces la dușuri de două ori pe săptămână, timp de cincisprezece minute fiecare.

Din februarie până în martie 2012 a fost încarcerat la închisoarea din Botoșani unde suprapopularea și starea de murdărie era mai rea decât în cele două instituții precedente. Aceleași condiții de înghesuială și acces redus la igienă le-a avut și la Bistrița, Craiova, Iași și Timișoara.

 

Dentistul e scump și pentru cei condamnați

Axinte Relu afirmă că, în timpul detenției sale, în închisoare din Bistrița, dantura a început să i se deterioreze. El adaugă că a cerut Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) să ia măsurile necesare pentru a-i asigura o proteză dentară completă, menționând că el nu are niciun venit. ANP a avizat pozitiv cererea reclamantului, fiind de acord să plătească cheltuielile sale de îngrijire dentară.

Pentru aceasta, a fost transferat în aprilie 2012 la închisoarea din Craiova, unde putea să beneficieze de aceste servicii stomatologice. După ce a fost examinat de către un stomatolog, a fost informat că are nevoie de urgență de o proteză dentară în caz de urgență, dar ar trebui să suporte costul, deoarece închisoare nu are fonduri pentru  a-i asigura una. În ciuda cererilor repetate, Axinte nu a primit proteze dentare și a fost transferat în august 2012 la închisoare Bistrița, unde a fost din nou supus, el a fost supus unei examinări medicale, lucrările de care avea nevoie fiind estimate la 18780 de lei, adică aproximativ 4.200 de euro.

 

România plătește

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat cererea admisibilă în temeiul articolului 3 din Convenția privind condițiile materiale de detenție și a hotărât că a existat o încălcare a articolului respectiv  al Convenției. Ca urmare, Curtea Europeană a stabilit că statul român trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, în conformitate cu Articolul 44 § 2 din Convenție, 2 245 de euro.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.