Restituirea Codului Silvic în Parlament, disputa între Iohannis și Victor Ponta pe marginea acestui act normativ care mi se pare esențial pentru conservarea acestui patrimoniu de mare valoare economică, fiind și unul ecologic și cultural, nu degeaba a spus poetul ”codru-i frate cu românul”, defrișarea lui fără milă, indiferent cine a fost la conducerea țării, tăierea fără nicio limită a masei lemnoase, nu numai de către cei care au cumpărat drepturile litigioase, ci și de adevărații proprietari, mi se pare că este un fenomen care într-un fel sau altul trebuie să fie curmat.
România a fost una din țările cu cel mai mare export de mobilă din Europa. Mi se pare că ar fi trebuit, că se impunea, cel puțin până la intrare în UE, unde regulile comunitare au prioritate față de reglementările interne, ca statul să ia măsuri pentru ca să salveze industria prelucrătoare. Nu mi se pare nicio performanță să se exporte material brut, neprelucrat, și lemne de foc pentru care un metru cub costă 8 euro, ci la produsul pădurilor trebuia să se adauge valoarea adăugată, mobila având un preț de peste 200 de euro/mc.
În această ordine de idei, nu consider că președintele și premierul se vor judeca la instanțele civile, ne-am săturat cu toții de circul cultivat cu obstinație, îndeosebi de predecesorul actualului președinte, dar situația este cu adevărat dramatică, dovadă că va constitui obiectul unei evaluări a Consiliului Superior de Apărare a Țării. În situații grave, legislația europeană acceptă situații temporare de excepție, așa că limitarea exportului de lemne neprelucrate până la sfârșitul anului curent mi se pare o măsură rezonabilă. În dezbaterea despre Codul Silvic ar fi trebuit să ne întoarcem ”la argument”, cum se intitula cea mai bună emisiune a televiziunii publice, dar moderatorul acesteia a fost îndepărtat. A declara însă, cum a făcut Rareș Bogdan la Realitatea TV, că cine nu votează propunerile lui Iohannis, făcute cu prilejul restituirii legii la Parlament, este un trădător de țară, nu mi se pare un mod de exprimare caracteristic unui ardelean ponderat, ci pur și simplu un neadevăr. Numai dialogul, exercițiul dialectic ameliorează un enunț, chiar dacă acesta reprezintă o normă juridică.
Defrișările masive din România au schimbat clima: s-au produs inundații, alunecări de terenuri, furturi de o amploare deosebită, nu au mai fost copaci care să absoarbă aversele de ploaie, iar ilegalități, cu siguranță, nu s-au produs numai la Bistrița. Din păcate, personalul din silvicultură este în mare parte corupt. Angajarea pe un post de pădurar costă o avere, așa că apreciez că este utilă și intervenția DNA în problema tăierii pădurilor. Societatea civilă este conștientă de această situație, deoarece manifestări în apărarea acestui patrimoniu inestimabil s-au făcut în multe părți ale țării, inclusiv în Clujul nostru drag.
Acum, legea s-a reîntors la promulgare, fiind reconfirmată de organul legislativ, dar Victor Ponta a declarat că sunt posibile ameliorări ale Codului Silvic, așa că lucrurile nu sunt bătute în cuie. Parlamentul, Guvernul, administrația prezidențială, Curtea Constituțională, dacă va fi implicată, vor găsi o soluție de compromis în problema pădurilor, deoarece toți dorim să trăim într-un mediu cu un aer respirabil.
Așa cum am spus mai înainte, pădurea este și un factor de cultură și un element al istoriei naționale. În păduri se refugiau locuitorii acestor ținuturi în timpul invaziilor otomane și ale tătarilor.
Fiindcă am amintit și de cultură, aș dori ca Primăria Cluj să aloce bani pentru refacerea monumentelor istorice, care se degradează ireversibil. Este foarte bine că am făcut un stadion remarcabil, precum și o sală de sport deosebit de modernă, la prețuri mai mici decât cele practicate în alte părți, dar nu putem să lăsăm clădirea Continentalului să se prăbușească în mijlocul orașului. Un candidat la funcția de primar, și anume domnul Eckstein Peter, a propus exproprierea clădirii, pentru că până la data alegerilor locale, în cadrul procedurii de insolvență, nu avea încă un cumpărător. Bănuiesc că domnul Bene, noul proprietar, va avea altă atitudine față de acest monument istoric. Apoi, ar mai trebui adusă Statuia Maicii Domnului în Piața Universității, de unde au îndepărtat-o comuniștii în perioada când eram student. Știu că spațiul de acolo este foarte limitat, dar cultura cere sacrificii. Clădirile din jurul Fecioarei Maria ar crea un cadru arhitectural cu adevărat excepțional, dar Clujul merită acest lucru. Aceasta cu atât mai mult cu cât s-a hotărât de Consiliul Județean ca județul nostru să fie sub patronajul Maicii Domnului, care mai are un loc de cult foarte cunoscut, anume la Nicula, care se situează tot pe meleagurile noastre.
Oricum, primăria trebuie să ne spună ce face și cum cheltuiește banii pentru refacerea patrimoniului arhitectural.
Adrian Man
21.05. 2015
P.S.: Fiindcă am început editorialul cu pădurile și l-am terminat cu valorile spirituale, doresc să arăt că m-au indignat ieșirile grosolane ale lui Nicolae Breban față de Patapievici, Liiceanu și Pleșu, nestemate ale culturii românești. Breban nu-l iubește prea mult nici pe Cărtărescu, dar astfel de rivalități scriitoricești se mai pot înțelege. Ieșirile lui Breban, pur și simplu surprinzătoare, i-au surprins până și pe cei de la Observator Cultural, care nu se poate spune că de-a lungul timpului l-au sprijinit pe Băsescu. Probabil vârsta le întunecă oamenilor mintea, chiar dacă sunt talentați.
Și numirea lui Radu Boroian la Institutul Cultural Român mi se pare o măsură discutabilă. Antecesorul lui, Lilian Zamfirescu, nu a insultat nicio valoare a culturii naționale, filialele ICR din străinătate au funcționat bine, iar Lettre Internationale a rămas, ca pe timpul lui Patapievici, o revistă foarte bună.
Ieșirea lui Breban este expresia unei ranchiuni personale din partea unui personaj care îl critică într-una pe Nicolae Manolescu, deși acesta l-a propus pe scriitorul maramureșean să candideze la premiul Nobel pentru Literatură.
