Conspiraţia portocalie sabotează de zece ani depozitul de deşeuri

În ultimele săptămâni s-a vorbit mult despre faptul că timp de mulţi ani nu s-a dorit închiderea rampei de la Pata Rât, şi, chiar mai mult, au fost ”sabotate” mai multe iniţiative de a închide groapa de gunoi şi de a deschide o rampă mai modernă. Gazeta de Cluj a intrat în posesia unor documente care arată că în urmă cu nouă ani Consiliul Judeţean condus de Marius Nicoară a avut o astfel de iniţiativă, un parteneriat public-privat pentru un centru de procesare a deşeurilor. Proiect care a murit din faşă, sugrumat de fostul prefect Alin Tişe.

În iunie 2006, Consiliul Judeţean (CJ) Cluj a aprobat documentaţia elaborată în vederea asocierii privind realizarea obiectivului ”Centrul zonal de procesare ecologică a deşeurilor – Judeţul Cluj, localitatea Dezmir – comuna Apahida”. În acest sens, s-a pregătit şi documentaţia şi un caiet de sarcini pentru lansarea licitaţiei. La scurt timp, însă, prefectul de atunci, Alin Tişe, i-a cerut fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Marius Nicoară să retragă această hotărâre a forului, dat fiind că aceasta ar fi ilegală.

Alin Tişe subliniază în adresa din 19 iulie 2006 că prevederile legislaţiei privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor arată că aceste servicii au un caracter de reglementare specială, astfel că pentru ofertanţi criteriile de calificare trebuiau să fie stabilite în baza regulamentelor care cer licenţă de la Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală (ANRSC). ”Iar art. 40 din H.G. nr. 346/2004 sancţionează încredinţarea unui contract de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare unui operator nelicenţiat, astfel: ”Încredinţarea unui contract de delegare a gestiunii serviciilor publice de salubrizare a localităţilor fără licitaţie publică sau unui operator nelicenţiat constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.” (…) Or, în speţă, Asociatul principal (Consiliul Judeţean Cluj şi Consiliul local al comunei Apahida) nu a solicitat, ca şi document obligatoriu de calificare pentru ofertanţi, licenţa ANRSC”, arată Tişe.

De asemenea, fostul prefect arată în aceeaşi adresă că nu s-ar fi respectat nici legislaţia privind parteneriatul public-privat, pentru că intenţia de a iniţia un astfel de proiect nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene sau într-un jurnal internaţional de largă circulaţie. Prin decizia de asociere aprobată de CJ ”se stabileşte, în fapt, p delegare de gestiune artificială a serviciului public de salubrizare a localităţilor, prin încheierea unui contract de asociere, fapt ce limitează posibilitatea participării mai multor operatori de servicii de salubrizare la realizarea acestui obiectiv”, concluzionează actualul senator în documentul prin care cere revocarea acesteia.

Dovadă de rea credinţă

La o săptămână după remiterea adresei prefectului, Consiliul Judeţean se conformează şi dă o nouă hotărâre, prin care amendează întocmai cum i s-a cerut decizia anterioară – impune drept condiţie ofertanţilor deţinerea unei licenţe eliberate de ANRSC şi trimite spre publicare în două din locurile menţionate mai sus intenţia de a realiza acest obiectiv la Dezmir. Marius Nicoară îi răspunde lui Tişe arătând că nu este vorba de o încălcare a legii dacă nu se cere licenţa ANRSC în caietul de sarcini, fiind vorba de o contravenţie doar în cazul în care atribuirea se face către o firmă care nu respectă această prevedere legală. În plus, faptul că intenţia nu a fost anunţată aşa cum arată prefectul nu este contrar legii, nefiind vorba despre un parteneriat public-privat ci despre o asociere în participaţiune.

Într-o adresă ANRSC se arată că este o problemă cu această asociere în participaţiune, care nu apare printre formele legale de delegare a serviciilor de salubrizare publică, în actele normative fiind prezente doar concesiunea şi parteneriatul public privat. Aceeaşi Agenţie subliniază că acest fapt se datorează prevederii că serviciile respective sunt gestionate fie doar de către un operator licenţiat de ei, fie de către administraţiile locale, prin forţe proprii.

O analiză a textului legislativ de către conducerea de atunci a CJ Cluj arată că de fapt formularea legii este una permisivă şi nu una imperativă, lăsând deschisă posibilitatea şi încheierea altor tipuri de contracte.

Cu toate aceste modificări şi lămuriri, Alin Tişe nu s-a mulţumit şi a formulat în 4 august o acţiune legală la Tribunalul Cluj, secţia Litigii de Muncă, Asigurări Sociale şi Contencios Administrativ, prin care a cerut anularea Hotărârii nr. 132 adoptată de Consiliul Judeţean Cluj în 21 iunie 2006, pe motivul că lipsesc tocmai amendamentele adoptate de CJ pe 26 iulie. Câteva săptămâni mai târziu, revine cu un alt proces, în care găseşte alte motive pentru care proiectul nu trebuie realizat: prevederile legale privind monitorizarea sau întreţinerea depozitului nu apar în contractul de asociere la obligaţiile părţilor, nu s-ar fi întocmit studiu de fezabilitate sau studiu de impact asupra mediului înconjurător, documentaţiile nu cuprind informaţii despre proprietarul terenului sau prevederea că investiţiile revin la sfârşitul perioadei de asociere Consiliului Judeţean nu ar fi fondată pe dovada că administraţia judeţeană este proprietarul de drept. Tribunalul Cluj i-a respins acţiunea, care, în mod evident, a fost făcută cu rea credinţă.

Rosal a vrut la Apahida

Gazeta de Cluj a scris în 2008 că proiectul CJ Cluj, a eşuat atunci când Consiliul Local Apahida s-a retras din această asociere pe motivul apariţiei unor alte proiecte mai fiabile din punct de vedere imobiliar. De fapt, se pare că investitorul privat dorea să se asocieze direct cu CL Apahida, şi nu cu administraţia judeţeană.

În 2007, CL Apahida a organizat o licitaţie în care punea la dispoziţia unui investitor privat circa trei hectare de teren în zona Pata Rât, pentru amenajarea unei staţii de reciclare pentru deşeurile din construcţii. Nici acest proiect nu a avut vreun succes, pentru că primarul nu a dorit până la urmă ca localitatea să fie în fiecare zi tranzitată de maşinile care transportă gunoiul din întregul municipiu Cluj.

Proiectul iniţial al CJ ar fi fost ”sabotat” nu doar de Tişe, ci şi de mai sus în scara ”bănească” a fostului PDL. ANRSC, s-a scris în presa naţională, era ”ghidat” de Silviu Prigoană. Acelaşi ANRSC care a băgat beţe-n roate proiectului CJ Cluj. Pentru că, de fapt, Prigoană spera să se asocieze doar cu apahidenii, pentru a avea mână mai liberă decât în cadrul unui parteneriat cu CJ. În plus, avea şi el teren în zonă.

Acum, Prigoană a declarat pentru Ziar de Cluj că ”în anul 2007, i-a propus lui Marius Nicoară, preşedintele de la acea vreme a  Consiliului Judeţean Cluj, ca printr-un parteneriat public-privat să înfiinţeze o rampă ecologică în comuna Apahida. Rampa ecologică urma să fie construită pe un teren al Rosal Group, achiziţionat în urma unei licitaţii publice de vânzare a activelor CUG. Clujul putea să aibă o rampă ecologică pentru depozitarea deşeurilor încă din 2007, însă luptele politice şi orgoliile conducătorilor judeţului au făcut ca, în aceste zile, clujenii să stea cu gunoiul în stradă.”

Să nu uităm că un an mai târziu Primăria Cluj-Napoca a încercat o mişcare similară, fiind din nou blocată de ANRSC şi de tot felul de iţe legislative. Pentru că cineva undeva nu a dorit, dar chiar nu a dorit deloc să se facă altă groapă de gunoi la Cluj. Astăzi tragem ponoasele.