Cum a crezut Stelian Ilea că păcălește statul de un milion de euro

În anul 2006, societatea Superforța, patronată exclusiv de Stelian Ilea, printre altele și acționar al ziarului Foaia Transilvană, câștiga contractul pentru paza Aeroportului Cluj-Napoca pe o sumă frumușică. În tot timpul acesta, profitul nu i-a ajuns lui Ilea, care a intrat într-o schemă deja celebră cu BCR Asigurări, prin care achita o parte din salariul angajaților, după care nu mai plătea contribuții și impozite.

Problema este că această șmecherie a devenit deja celebră în România, în vara acestui an fiind demarate zeci de urmăriri penale în cauze similare. Garda Financiară de la Cluj i-a făcut o vizită şi lui Ilea, care se credea la adăpost de mâna lungă a legii, şi a constatat, încă din urmă cu trei ani, că acesta nu îşi îndeplinea obligaţiile fiscale. Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj l-a cercetat penal, iar în prezent se judecă pe rolul instanţei clujene cu statul român, care vrea peste un milion de euro, reprezentând prejudiciul, majorările şi penalizările.

Între timp, patronul de la Foaia Transilvană a pierdut şi licitaţia pentru un nou contract la Aeroportul Cluj-Napoca, deşi întreaga activitate a Superforţa a fost preluată de o firmă controlată de fiul său, Maruguard. Şi pentru că un necaz nu vine niciodată singur, un om de afaceri clujean căruia Ilea i-a acordat constant atenţie negativă pe pagina de internet a defunctei publicaţii clujene, i-a cumpărat fain-frumos, de la executorul judecătoresc, peste 600 mp de apartamente, un teren pe Plopilor şi un teren în plin centrul Clujului.

Doi ani de amânări

Procesul în care Stelian Ilea este judecat pentru evaziune fiscală în formă continuată are următorul termen în data de 30 ianuarie, dată la care instanţa ar trebui să primească o expertiză contabilă solicitată de la doi specialişti.

Procesul a început în aprilie 2012 şi de atunci cauza a fost amânată de 15 ori. Partea responsabilă civilmente este SC Superforţa SRL Cluj-Napoca, al cărei administrator a fost Stelian Ilea, prin administratorul judiciar H&B Insolv SRL, de la care Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, respectiv Direcţia Generală a Finanţelor Publice, încearcă să recupereze peste un milion de euro.

Documentele de la dosar, în baza calculelor realizate în 2011 de specialiştii de la Finanţe, arată că debitul datorat din impozite şi contribuţiile aferent bugetului de stat este de 2.719.137 lei, iar restul sumei reprezintă majorări, de 1.614.658, şi penalităţi de întârziere, de  407.872 lei.

În anul 2010, s-a început urmărirea penală pentru Stelian Ilea, sub suspiciunea că între octombrie 2009 şi octombrie 2010 a ascuns sursa impozabilă, respectiv venitul realizat din contul de investiţii al asigurărilor pe care le-ar fi acordat salariaţilor ca venit salarial fără a-l supune impozitării în prealabil.

În 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a extins cercetarea penală pentru perioada februarie 2007-decembrie 2010 şi a adăugat acuzaţia de fals în declaraţii în formă continuată suspiciunii de evaziune fiscală sub care era urmărit Ilea.

În rechizitoriul urmăririi penale împotriva lui Stelian Ilea, procurorul Gabriela Iancu arată că actele de la Inspectoratul Teritorial de Muncă, în speţă Contractele Individuale de Muncă, menţionează mult mai puţine ore lucrate şi un salariu mult mai mic decât cele realizate, respectiv primite de către angajaţii societăţii, astfel că Superforţa plătea contribuţii mai mici decât prevede legea pentru respectivele venituri salariale. În plus, diferenţa dintre cele două sume de bani era virată sub forma unei asigurări de sănătate şi de viaţă, răscumpărată lunar de bancă. Fişele care arată orele concrete de pontaj au fost realizate de şefii de post, dar nu au fost semnate de angajaţii care erau plătiţi în baza acestora.

Poliţe de asigurări cu răscumpărare lunară

Rechizitoriul arată că societatea Superforţa a încheiat două contracte de asigurări în grup care fac posibilă răscumpărarea poliţei. Prima dintre acestea a fost încheiată în februarie 2007 la Omniasig şi prevede două componente: una de protecţie şi o alta de pensie cu capitalizare. În baza unei fişe lunare, se efectua în fiecare lună răscumpărarea pensiei. În august 2008, firma a încheiat un contract similar cu BCR Asigurări. Şi aceasta avea două componente: de asigurare în caz de accident sau deces şi una de valoare a contului de investiţii. Prima componentă reprezenta plata a 6550 de lei anual, iar a doua, prin acte adiţionale, răscumpărările prin care erau plătiţi parţial angajaţii.

Procesul Verbal din 27 decembrie 2010, întocmit de Garda Financiară, şi raportul de inspecţie fiscală întocmit de ANAF, prin DGFP Cluj, arată că orele de lucru din fişele de pontaj sunt mai multe decât cele declarate la Inspectoratul Teritorial de Muncă, iar salariile sunt de asemenea mai mari. În plus, o greşeală făcută de cei de la BCR care se ocupau de acest contract de asigurări a fost de a trece la descrierea operaţiunilor de răscumpărare, când banii erau viraţi în contul angajaţilor „salariu luna …”. Astfel, arată cele două rapoarte, sumele de 2.606.349 de lei de la BCR şi 712.956 plătite în contul asigurărilor de la Omniasig şi ulterior răscumpărate, erau de fapt drepturi salariale.

Lui Ilea i s-a pus sechestru asiguratoriu pe imobile, motiv pentru care a şi depus propria expertiză contabilă judiciară la Curtea de Apel Cluj, sperând să scape de presiunea angajaţilor de la Finanţe, pentru că el considera că aceste cheltuieli sunt deductibile şi nu reprezintă drepturi salariale, exemplificând cu cazul unei firme din Sibiu care a procedat similar.

A încercat şi cu şomaj tehnic

Procurorul arată însă că angajaţii nu ştiau nimic despre aceste asigurări şi primeau salariul pe două state de plată, un virament bancar prin Banca Transilvania şi unul de la BCR Asigurări, având două date de salariu, aşa cum mărturisesc toţi foştii angajaţi în faţa instanţei. BCR Asigurări de alegea din toată această bătaie de cap cu un comision frumuşel de răscumpărare de 9%. Astfel, prejudiciul calculat de instituţiile de Finanţe este de peste 500.000 de euro.

În plus, Stelian Ilea a fost iniţial cercetat şi pentru fals în declaraţii în formă continuată, dar procurorii au cerut scoaterea sa de sub urmărirea penală pentru acest capăt de acuzare. Concret, Ilea a depus la ITM mai multe declaraţii pe proprie răspundere în care angajaţii cereau intrarea în şomaj tehnic, pentru a scăpa de plata contribuţiilor şi a impozitului pe venit. La scurt timp, însă, societatea a renunţat la mişcarea cu şomajul tehnic, realizând probabil că este una periculoasă. În instanţă, niciun martor nu confirmă că ar fi fost vreodată în şomaj tehnic sau că ar fi redactat o asemenea declaraţie.

Soţia lui Stelian Ilea, care potrivit mărturiilor întocmea evidenţele financiar-contabile şi se ocupa de fişele de pontaj şi calcularea salariilor pe liste pentru ambele bănci prin care se făcea viramentul, nu a fost suspusă urmăririi penale pentru că, spun procurorii, nu se poate dovedi că l-a sprijinit sau că a facilitate sustragerea de la plata sumelor datorate statului de către Stelian Ilea.

Bancherul amnezic

Apărătorii omului de afaceri susţin, într-o adresă către instanţa de judecată, că urmărirea penală este nulă, deoarece urmărirea penală şi sesizarea instituţiilor judiciare pentru infracţiunea de evaziune fiscală cu un prejudiciu de peste un milion de euro aparţine exclusiv Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA). În plus, avocaţii cereau încetarea procesului, pentru că lui Stelian Ilea i s-a încălcat dreptul la apărare când nu i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea, fiindu-i, în plus, respinse probele propuse a fi aduse în faţa instanţei: mai multe înscrisuri, doi martori şi o expertiză judiciară contabilă. Principala probă pe care se bazează apărarea lui Stelian Ilea este o expertiză contabilă judiciară pe care a depus-o şi la Curtea de Apel.

Judecătorul a respins însă aceste argumente, arătând că, de fapt, prejudiciul calculat de Finanţele clujene este de 2,7 milioane de lei, restul sumei reprezentând penalităţi de întârziere şi majorări, astfel că nu se poate considera că urmărirea penală era de competenţa DNA. În plus, documentele prezentate de procuror arată clar că lui Stelian Ilea i-au fost prezentate de mai multe ori capetele de acuzare şi, deci, dreptul său la apărare nu a fost încălcat, întrucât i-au fost aduse la cunoştinţă toate informaţiile necesare.

Alexandru Augustin Suciu, la momentul audierii sale director zonal al BCR Asigurări de viaţă Cluj, susţine că ştia că firma Superforţa a încheiat, prin Orizont Broker, un contract de asigurări de viaţă. Interesant de observat în mărturia sa este negarea cu desăvârşire că ar fi avut o întâlnire cu Stelian Ilea la pizzeria New Croco din Cluj-Napoca, în care ar fi vorbit despre necazurile celui din urmă cu Garda Financiară.

Al doilea martor al apărării, după Suciu, a fost Gheorghe Meteşan, fost director zonal al Omniasig, susţine că societatea Superforţa a avut iniţial un contract cu această firmă, actualmente parte a aceluiaşi grup financiar, intermediat tot de Orizont Broker. Acesta susţine că nu este nimic în neregulă cu acest contract, dat fiind că prin natura serviciilor prestate, firma trebuie să asigure angajaţii.

Angajaţii de la Aeroport confirmă

Mărturiile foştilor angajaţi ai Superforţa arată că modul de operare identificat de Garda Financiară şi verificat de procurori se confirmă din comportamentul economic al firmei. Astfel, o fostă angajată a firmei, din perioada iulie 2006-februarie 2011, Claudia Zogorean, care a lucrat ca inspector resurse umane, arată că cea care făcea situaţiile financiar-contabile şi le trimitea la BCR Asigurări era Corina Ilea, soţia acuzatului. Fiecare angajat primea salariul minim pe economie, spune Zogorean, şi uneori se plângeau că salariul nu le-a fost virat în totalitate, la aceeaşi dată calendaristică. Zogorean spune că a auzit de la angajaţi că primeau o parte din bani sub formă de asigurări de viaţă, accident şi de sănătate, iar în cazul în care primeau bonuri, acestea se scădeau din salariu, şi nu erau în plus faţă de suma stabilită prin contract.

O altă fostă angajată a firmei, chemată de procurori pentru a depune mărturie, este  Anamaria Gurzău, care între august 2007 şi iunie 2011 a lucrat la Superforţa. Aceasta a declarat că avea un salariu de 1000 de lei, din care primea în mână 528 de lei, iar 272 de lei îi intrau în cont cu titlu de asigurări de sănătate. Şi acest martor a subliniat că evidenţele contabile le ţinea soţia lui Ilea şi că nu a fost niciodată în şomaj tehnic.

Minteauan Daniela a lucrat ca dispecer la Aeroportul Cluj, tot pentru firma Superforţa, contractată de instituţia clujeană pentru a asigura paza obiectivelor. Femeia susţine în mărturia dată în faţa instanţei că a primit în mână 600 de lei, iar când făcea ore suplimentare primea bonuri de masă. Femeia a arătat că primea şi 150 de lei în cont lunar, ca poliţă de asigurare, dar că nu a semnat niciodată vreun stat de plată pentru aceste sume.

Cum ai piuit, cum ai zburat

Un alt fost dispecer al firmei a mărturisit că procedura era aceeaşi şi pentru cei care lucrau cu jumătate de normă: primeau un salariu numerar şi încă 150 de lei pe card, bani pentru care nu semnau niciun act pus la dispoziţie de angajator. Doi agenţi de pază confirmă acelaşi scenariu.

Petru Adrian Baciu câştiga 600 de lei pe lună, având un program de tipul 12/24. Acesta avea trecute însă în contractul de muncă 2 ore în loc de 12, câte lucra de fapt. „Am plecat din firmă pentru că era multă mafie, au vrut să mă facă ţap ispăşitor pentru distrugerea unor bunuri”, spune Baciu, care susţine că de fapt a fost dat afară pentru că a fost unul din puţinii care au protestat împotriva neadevărurilor din contractele individuale de muncă, care le afectează angajaţilor suma calculată la pensie şi vechimea.

Un alt agent de pază dat afară pentru că a refuzat să semneze actele adiţionale la contractul individual de muncă, prin care s-a redus programul de muncă ce apărea în acte, Onacă Alexandru, a spus că şeful de obiectiv făcea presiuni asupra angajaţilor, ameninţându-i că vor fi concediaţi dacă refuză să îşi pună semnătura pe acele documente. Mihai Şuba, şeful de obiectiv de la Aeroport, s-a plâns în scris conducerii de Baciu, dar şi de Onacă, de cel din urmă spunând că nu păstrează confidenţialitatea, că nu colaborează cu ceilalţi angajaţi şi îşi îndeplinea defectuos atribuţiile de serviciu.

De altfel, aceasta nu a fost ultima dată când firma le-a băgat pumnul în gură angajaţilor care aveau tupeul să îşi ceară drepturile legale. În 2013, societatea MARUGUARD, urmaşa Superforţa, care a preluat contractele firmei, fiind administrată de fapt de fiul lui Stelian Ilea, s-a confruntat cu refuzul angajaţilor de a intra pe post, pentru că nu le-au fost plătite salariile restante de la firma originală. Atunci, Marcel Morar a fost dat afară pentru că a fost unul dintre instigatorii revoltei şi „a pus într-o postură proastă firma la licitaţia pentru serviciile de pază de la Aeroport”.

Diana Gabor

La dosar există o notă de redare, care surprinde conversaţia dintre Suciu şi Ilea, înregistrată în pizzeria clujeană. În această discuţie, bancherul de plânge că mai multe firme au reziliat contractele similare de asigurări de viaţă pentru angajaţi din cauza presiunilor Gărzii Financiare. Printre numele grele menţionate de Suciu se numără Diferit, care are zeci de contracte de drumuri şi alte servicii edilitare atât cu Primăria Cluj-Napoca, cât şi cu CNADNR şi alte administraţii din ţară, CON-A, un constructor din Sibiu cunoscut la Cluj pentru câştigarea contractului la Sala Polivalentă, dar şi alte lucrări de amploare, sau firma Ro Construct, pe care Ilea susţine că Garda a pus-o în genunchi într-o speţă similară cu a lui.

Alexandru Suciu îi confirmă lui Ilea că Garda Financiară a cerut contractele şi desfăşurătorul de plăţi, probabil pentru a face o verificare încrucişată. „Au crezut că eu am scos banii”, spune Stelian Ilea, iar Suciu pare consternat, subliniind că nimeni nu ar putea crede aşa ceva, de vreme ce banii au plecat spre sute de conturi, deschise pe numele angajaţilor firmei.

„Aicea e un grup infracţional major”, spune, plin de năduf, Ilea. „Au atenţionat celelalte firme: „Reziliaţi contractele, că vedeţi ce păţiţi”. Deci nu înţeleg ce interes au avut să-mi rezilieze mie contractele”, spune şi Suciu, revenind la subiectul iniţial. Ilea îl lămureşte: „Eu eram scopul, şi din cauza mea v-au distrus dumneavoastră un… o muncă. (…) Cum să meargă la Diferit, că-i mânca fripţi Boc şi Apostu?”.