Laszlo Attila, senator UDMR, a acceptat să acorde ziarului Gazeta de Cluj un amplu interviu despre lupta anticorupție pornind de la discuția iscată în jurul votului său împotriva arestării colegului său Dan Șova. El a oferit ample explicații atât despre fenomenul anticorupție, dar a și tras un semnal de alarmă legat de cum șefii instituțiilor de forță se schimbă când se schimbă un regim. Totuși, Laura Codruța Kovesi a rămas șefa DNA…

 

Reporter: Aș începe cu dezbaterea pentru arestarea domnului Șova în care dvs. ați fost acuzat că ați votat împotrivă. Având în vedre că UDMR nu a primit ordin de partid așa cum au primit alte formațiuni, de ce credeți că decizia dvs. a fost corectă?

Laszlo Attila: În primul rând, aș mulțumi pentru această ocazie de a schimba câteva vorbe pe această temă. Aș începe cu faptul că UDMR nu ia niciodată decizii în grup pe aceste teme. Deci fie că este vorba de arestări, fie de percheziții, fie de începerea urmăririi penale a unui fost ministru, decizia e că fiecare votează după conștiința sa, în funcție de datele de care dispune. Doi la mână, aș face o precizare: mie mi s-a părut destul de ciudat că în condițiile în care am încercat să respect cu strictețe secretul votului și o spun cu maximă seriozitate, au apărut totuși aceste acuzații.

În cazul Șova procesul juridic nu se oprește. A fost început anul trecut, în 2014, procedura merge mai departe, acum s-a solicitat reținerea. Măsura arestului preventiv am considerat-o ca pe o măsură excepțională. Ea se referă la acele situații grave în care ai posibilitatea de a influența martorii, de a distruge probe sau ești un pericol pentru societate. Aici au fost făcute vreo două acuzații referitoare la posibilitatea acuzării martorilor respectivi și a distrugerii probelor care au fost infirmate în discursul domnului Șova în plen. Cu toate acestea, constat că este o măsură excepțională, iar cei care merită, cei cu infracțiunile grave, cu violență, sunt oameni care se plimbă liberi pe stradă sau sunt alte măsuri preventive, dar nu se ajunge la arestare. În cazul politicienilor, sau cel puțin dacă vorbim de cazul Șova, la dânsul s-a solicitat această măsură. Un alt treilea aspect a fost ca cel care este învinuit să nu afle din presă că se solicită arestarea lui. Sunt metode juridice foarte clare privind aducerea la cunoștință a acestei solicitări și nu trebuie aduse prin organele de presă la cunoștința învinuitului. Să vedem cum vor evolua lucrurile în continuare. Cu stupoare recunosc că există o neconcordanță legislativă între Constituție și regulamentul nostru de funcționare care a fost rezolvata în 2015, cu toate că au fost mai multe hotărâri date de CCR în 2003, dar nu a fost rezolvată această problemă.

 

Rep.: Credeți că anchetele procurorilor vor fi înlesnite de aceste refuzuri ale Parlamentului de arestare preventivă?

L.A: Nu cred. Cred că această instituție, și în general instituțiile statului, trebuie să își facă datoria. Dar, în schimb, au obligația de a respecta cu strictețe legea. Nu trebuie să ajungem în situația de a crede că au orice fel de impedimente din partea Parlamentului. Rolul Parlamentului este de a fi intransigenți privind respectarea legii. În ultima perioadă constat că denunțurile au o prioritate față de prezentarea probelor. Totodată, mai am un semn de întrebare în anul 2015, și aș sublinia acest aspect, atât în cazul Vosganian, cât și în alte situații. Noi vorbim de evenimente petrecute în 2006-2007-2008. E puțin probabil ca acele instituții care au avut un anumit rol să nu își fi făcut treaba. Nimeni nu își riscă cariera de a nu face rapoarte când constată ceva. Ele au ajuns într-o anumită etapă. Ce s-a întâmplat din 2007 până în 2015? Ce s-a întâmplat tocmai acum? Procedurile sunt foarte clare: cine are dreptul de a face înregistrări, care este procedura și ce urmează să fie făcut. Acest lucru a mai scos la iveală încă o problemă care sper să fie rezolvată cât mai curând. Dacă vorbim de domeniul penal vorbim de prescripție. Ne întâlnim cu o serie de situații în care încadrarea din partea instituțiilor de cercetare se referă la niște fapte care nu au termen de prescripție. Ele ajung în fața instanței, ea este cea care decide cum o încadrează. Ajungem ca toată societatea să o plătim pentru aceste erori de încadrare. Sunt situații în care la CEDO statul român este obligat să plătească. Chiar alaltăieri (n.r. interviul a avut loc miercuri 4 aprilie), am aflat din partea fostului președinte, că în cazul vameșilor s-a ajuns la achitarea celor 18 persoane de la Otopeni care au fost încadrați într-un anumit fel. Au câștigat toate procesele. Cine are această responsabilitate, chiar și profesională? Treburile acestea încercăm să le rezolvăm chiar și în perioada următoare. Dacă la vremea respectivă fiecare instituție a statului și-ar fi făcut datoria, atunci probabil nu am fi ajuns în situația în care să avem senzația că există o ”dictatură a procurorilor.” Atunci probabil că nu s-ar fi ajuns la o cantitate atât de mare într-un timp atât de scurt. Aceste încercări succesive în cazul doamnei Udrea, în cazul domnului Vosganian, în cazul domnului Borbely sau alte cazuri îmi spun indirect faptul că există o stare de incertitudine sau o oarecare nesiguranță din partea celor care fac aceste dosare și le prezintă plenului. Nu sunt siguri că aceste dosare le vor reuși și vin cu a doua, a treia și nu știu în câte au ajuns în cazul doamnei Udrea. Trebuie să găsim o rezolvare la aceste situații inclusiv cele privind inadvertențele legislative sau între legislația penală și constituție. Chestiile acestea trebuie rezolvate pas cu pas. Aceste perioade mai tulburi ne-au demonstrat că sunt foarte multe probleme care nu au fost rezolvate la timpul oportun. Și v-aș da doar exemplul regulamentului Senatului care nu a fost adus în concordanță cu Constituția din 2003. Am rezolvat-o de-abia acum.

 

Rep.: Aș dori să vă întreb legat de imunitatea parlamentarilor stipulată în Constituție…

L.A: Aici aș face totuși o singură remarcă. Imunitatea noastră este doar valabilă la ceea ce spunem. Este o imunitate politică. Asta nu înseamnă că dacă am făcut lucruri penale să nu fim trași la răspundere. În cazul aleșilor imunitatea se referă la reținere, respectiv la percheziții domiciliare. Atât. Cei care au fost miniștrii și la ora actuală sunt aleși pentru declanșarea procedurilor judiciare se cere acceptul, dar procedura în sine merge în continuare.

 

Rep.: Având în vedere criticile care li se aduc oamenilor care votează împotriva unor astfel de cereri dacă credeți că mai funcționează separația puterilor în stat?

L.A.: Sper în continuare că da. Când spun acest lucru mă gândesc că cele trei piloane: justiția, legislativul și executivul să fie egale. La ora actuală văd un legislativ discreditat și asta nu a început acum, ci pe parcursul a ultimilor zece ani. Se duce o luptă continuă și este foarte adevărat că și noi contribuim din plin la acest proces de discreditare. În același timp văd că și prestația guvernelor a fost destul de slabă în ultima perioadă. Atunci datorită acestui dezechilibru este un fenomen normal care se întâmplă în sistemele birocratice ca cel care domină să își lărgească dominația în toate direcțiile. Consider că este nevoie să fie readus acest echilibru în condițiile în care va fi extrem de greu în următorii unu-doi ani de zile. De obicei aceste rearanjări sunt făcute și prin implicarea oamenilor valoroși din societate. Fără a avea intenția de a face orice fel de aluzie.

 

Rep.: Doamna Laura Codruța Kovesi vorbea recent într-un interviu că DNA nu mai are 4.500 de dosare, ci 7.000 de dosare. Credeți că mai sunt oameni în România care nu mai sunt cercetați de procurori?

L.A.: Da, bănuiesc că da. E bine și normal să se tragă niște semnale majore de alarmă pentru că de multe ori s-a constatat că s-a sărit calul. Dacă mergem în ultimii 24 de ani înapoi atunci putem vedea că de fiecare dată când s-a schimbat președinte șefii instituțiilor de forță a statului, cu mai mult sau mai puțin scandal, s-au schimbat. După care lucrurile s-au schimbat. Văd cazul acestei instituții se încearcă o conservare a acestei situații sau acestui statut pe care l-a obținut datorită slăbiciunii celorlalți care ar fi trebuit să o controleze. Ei ar fi trebuit să își facă treaba în mod normal în 10 ani. Este mult de lucru. Dar trebuie să ne asigurăm că nu asistăm la astfel de fenomene doar când se schimbă un regim sau altul. Pur și simplu toată lumea să își facă treaba.  Pur și simplu părerea mea este că o bună parte din aceste situații ar fi putut fi evitate la vremea respectivă dacă sistemele de control intern al tuturor instituțiilor ar fi intervenit la timp în fiecare moment și sesizările și-ar fi urmat cursul normal. Atunci nu s-ar fi ajuns la această situație.

 

Rep.: Cum vedeți situația colegului dvs., Marko Attila? Credeți că se sustrage justiției sau încearcă să se protejeze față de un abuz?

L.A.: Consideră că i s-au întâmplat două abuzuri. Acea sentință suferită în calitatea de președinte al comisiei de retrocedare a bunurilor bisericești. Aici mă refer la Liceul Miko din Sfântu Gheorghe care printr-o hotărâre ale acestei comisii s-a ajuns la retrocedarea unui bun bisericesc. Prin această sentință practic a fost renaționalizată. A fost o premieră și în același timp membrii acestei comisii au fost trași la răspundere și s-a ajuns la această sentință prin care a primit această condamnare cu suspendare. În paralel, atunci când s-a solicitat din partea Parlamentului arestarea domniei sale, vorbim despre o situație când el nici măcar nu a participat la acea ședință. În data de 15 martie comisia s-a întrunit având o majoritate formată și cvorumul asigurat, iar dânsul putea să demonstreze unde a fost, respectiv la o manifestare publică. S-a solicitat arestarea lui datorită acelei decizii. Îmi pun întrebarea după două astfel de decizii la ce să te aștepți? Foarte probabil, domnul Marko Attila a luat o decizie curajoasă și înțeleaptă de a găsit o modalitate de a se apăra de ce fel de abuzuri se fac. Este o nebuloasă când s-a dat acceptul din partea plenului să fie arestat și cu toate acestea DNA a solicitat din nou arestarea. Atunci domnul Marko a luat această decizie și ca jurist probabil știe mai bine sau și-a evaluat șansele de reușită.

 

Rep.: Abia în 2011 s-a dat o ordonanță de guvern pentru a se stabili modul în care se fac evaluările retrocedărilor. Faptele de care sunt acuzați Marko Attila și ceilalți membri din comisie sunt făcute înainte de 2011. Cum se poate pe baza acelei hotărâri de guvern să se aplice o lege retroactiv?

L.A.: Înainte de 2011 au existat metode de evaluare. Reglementate de lege sunt șapte metode de evaluare în această țară. Problema pe care am observat-o eu, care am colaborat foarte bine cu mediul de specialitate și aici mă refer în special la universități: din cele șapte metode aprobate prin lege, respectiv regulamentul ANEVAR sunt parcă șase, cu scuzele de rigoare, care au la bază anunțurile de publicitate la care se face referire. Nu vreau să sperii pe nimeni, dar la vremea respectivă când i-am rugat pe cei de la științe economice să găsim o metodă obiectivă de evaluare a proprietăților care să fie aplicată și să stea la baza actualizării permanente, obiective, a sistemului de impozitare locală, atunci rezultatele care mi le-au dat m-au surprins neplăcut. O bună parte dintre anunțuri sunt false. Se plasează înainte anunțuri și la acelea se face referire în calcule. Acest lucru a fost reglementat în 2011. La vremea respectivă încercam să găsim acea soluție în care impozitarea locală, care prin lege este 0,1% din valoarea imobilului sau a terenului, să fie în concordanță cu modificările pieții. Dacă prețurile scad atunci și impozitele să fie scăzute sau în perioadă de creștere sau de boom imobiliar să ai posibilitatea să îți crești impozitele, dacă este cazul, în mod obiectiv. Din punctul acesta de vedere cel puțin așa cum îl cunosc pe domnul Marko Attila pentru că am colaborat vrând nevrând cu domnia sa și în calitate de viceprimar pentru că sunt foarte multe bunuri bisericești și în municipiu eu l-am văzut o persoană extrem de corectă și de migăloasă în acest decizii. Dar mai multe detalii cred că vă pot da cei de la ANEVAR.

 

Rep.: Credeți că au fost teme legate de lupta anticorupție care ar mai trebui abordate în cadrul acestui interviu…

L.A.: Cred că stăm în fața unui eveniment care probabil că este o noutate pentru cei mai tineri. Mă refer la situația în care puterea corupe chiar și o instituție. Dacă ne uităm în decursul istoriei și aici aș face un pas și mai mare, de 70-80 de ani, Germania din anii 30, fosta Uniune Sovietică în perioada lui Boris Elțin a avut aceeași perioadă în mare: discreditarea parlamentelor, discreditarea anumitor instituții după care s-a ajuns la eliminarea adversarilor politici. Acest fenomen în toate aceste țări a dus la dictatură. După ce s-au instaurat fenomenele totalitariste fenomenul a fost oprit sau atenția a fost deturnată de obicei sau prin naționalism sau prin mutarea cătării către alte categorii sociale. Mă îngrijorează faptul că la ora actuala au început să apară aceste elemente și în societatea noastră. Aici mă refer la apariția situațiilor din sănătate. Mă gândesc la medicii evrei când se spunea că medicii au fost de vină. Eu consider că în această perioadă situația din jurul nostru este extrem de gravă. Vorbim mai puțin despre faptul că în Ucraina a fost un război în toată regula, despre faptul că au fost implicați în primul rând tineri din partea vestică a țării cu români, unguri și așa mai departe. Iar administrația noastră este mai mult preocupată cui i se pun sau nu cătușele. Nu ne uităm ce se întâmplă în jurul nostru și nu ne luăm măsurile care se impun în astfel de situații. Este posibil ca prin asta să evităm o oarecare senzație de pregătire a unei panici generale, dar nu cred că trebuie să acceptăm toate acele elemente de distragere a atenției sau care învinovățesc categorii profesionale întregi pentru a nu discuta despre ceea ce se întâmplă. Sper să ajungem cât de repede la normalitate și bineînțeles că asta se poate doar printr-o altfel de conduită din partea liderilor de opinie, dar în același timp și din partea tuturor instituțiilor. Ceea ce văd la ora actuală este această stare de înghețare: nimeni nu mai ia nicio decizie. Doamnelor și domnilor, trebuie luate aceste decizii, dar luate în așa fel încât să poți să dormi liniștit. Să nu fii nevoit să te uiți cine stă în fața caselor. Toată lumea trebuie să își facă datoria acolo unde este și să își asume responsabilitatea deciziilor pe care le-a luat. Sper ca în viitor să avem mult mai puține cazuri de corupție, de trafic de influență, sistemul de stat sau oriunde am fi și atunci toată lumea ar avea de câștigat.

6 COMENTARII

  1. […] Rolul Parlamentului este de a fi intransigenți privind respectarea legii. În ultima perioadă constat că denunțurile au o prioritate față de prezentarea probelor. Totodată, mai am un semn de întrebare în anul 2015, și aș sublinia acest aspect, atât în cazul Vosganian, cât și în alte situații. Noi vorbim de evenimente petrecute în 2006-2007-2008. E puțin probabil ca acele instituții care au avut un anumit rol să nu își fi făcut treaba. Nimeni nu își riscă cariera de a nu face rapoarte când constată ceva. Ele au ajuns într-o anumită etapă. Ce s-a întâmplat din 2007 până în 2015? Ce s-a întâmplat tocmai acum? Procedurile sunt foarte clare: cine are dreptul de a face înregistrări, care este procedura și ce urmează să fie făcut. Acest lucru a mai scos la iveală încă o problemă care sper să fie rezolvată cât mai curând. Dacă vorbim de domeniul penal vorbim de prescripție. Ne întâlnim cu o serie de situații în care încadrarea din partea instituțiilor de cercetare se referă la niște fapte care nu au termen de prescripție. Ele ajung în fața instanței, ea este cea care decide cum o încadrează (…) Aceste încercări succesive în cazul doamnei Udrea, în cazul domnului Vosganian, în cazul domnului Borbely sau alte cazuri îmi spun indirect faptul că există o stare de incertitudine sau o oarecare nesiguranță din partea celor care fac aceste dosare și le prezintă plenului. Nu sunt siguri că aceste dosare le vor reuși și vin cu a doua, a treia și nu știu în câte au ajuns în cazul doamnei Udrea. Trebuie să găsim o rezolvare la aceste situații inclusiv cele privind inadvertențele legislative sau între legislația penală și constituție. Chestiile acestea trebuie rezolvate pas cu pas. Aceste perioade mai tulburi ne-au demonstrat că sunt foarte multe probleme care nu au fost rezolvate la timpul oportun. Și v-aș da doar exemplul regulamentului Senatului care nu a fost adus în concordanță cu Constituția din 2003. Am rezolvat-o de-abia acum”, susține Attila, pentru presa locală. […]

  2. […] Rolul Parlamentului este de a fi intransigenți privind respectarea legii. În ultima perioadă constat că denunțurile au o prioritate față de prezentarea probelor. Totodată, mai am un semn de întrebare în anul 2015, și aș sublinia acest aspect, atât în cazul Vosganian, cât și în alte situații. Noi vorbim de evenimente petrecute în 2006-2007-2008. E puțin probabil ca acele instituții care au avut un anumit rol să nu își fi făcut treaba. Nimeni nu își riscă cariera de a nu face rapoarte când constată ceva. Ele au ajuns într-o anumită etapă. Ce s-a întâmplat din 2007 până în 2015? Ce s-a întâmplat tocmai acum? Procedurile sunt foarte clare: cine are dreptul de a face înregistrări, care este procedura și ce urmează să fie făcut. Acest lucru a mai scos la iveală încă o problemă care sper să fie rezolvată cât mai curând. Dacă vorbim de domeniul penal vorbim de prescripție. Ne întâlnim cu o serie de situații în care încadrarea din partea instituțiilor de cercetare se referă la niște fapte care nu au termen de prescripție. Ele ajung în fața instanței, ea este cea care decide cum o încadrează (…) Aceste încercări succesive în cazul doamnei Udrea, în cazul domnului Vosganian, în cazul domnului Borbely sau alte cazuri îmi spun indirect faptul că există o stare de incertitudine sau o oarecare nesiguranță din partea celor care fac aceste dosare și le prezintă plenului. Nu sunt siguri că aceste dosare le vor reuși și vin cu a doua, a treia și nu știu în câte au ajuns în cazul doamnei Udrea. Trebuie să găsim o rezolvare la aceste situații inclusiv cele privind inadvertențele legislative sau între legislația penală și constituție. Chestiile acestea trebuie rezolvate pas cu pas. Aceste perioade mai tulburi ne-au demonstrat că sunt foarte multe probleme care nu au fost rezolvate la timpul oportun. Și v-aș da doar exemplul regulamentului Senatului care nu a fost adus în concordanță cu Constituția din 2003. Am rezolvat-o de-abia acum”, susține Attila, pentru presa locală. […]

  3. […] Rolul Parlamentului este de a fi intransigenți privind respectarea legii. În ultima perioadă constat că denunțurile au o prioritate față de prezentarea probelor. Totodată, mai am un semn de întrebare în anul 2015, și aș sublinia acest aspect, atât în cazul Vosganian, cât și în alte situații. Noi vorbim de evenimente petrecute în 2006-2007-2008. E puțin probabil ca acele instituții care au avut un anumit rol să nu își fi făcut treaba. Nimeni nu își riscă cariera de a nu face rapoarte când constată ceva. Ele au ajuns într-o anumită etapă. Ce s-a întâmplat din 2007 până în 2015? Ce s-a întâmplat tocmai acum? Procedurile sunt foarte clare: cine are dreptul de a face înregistrări, care este procedura și ce urmează să fie făcut. Acest lucru a mai scos la iveală încă o problemă care sper să fie rezolvată cât mai curând. Dacă vorbim de domeniul penal vorbim de prescripție. Ne întâlnim cu o serie de situații în care încadrarea din partea instituțiilor de cercetare se referă la niște fapte care nu au termen de prescripție. Ele ajung în fața instanței, ea este cea care decide cum o încadrează (…) Aceste încercări succesive în cazul doamnei Udrea, în cazul domnului Vosganian, în cazul domnului Borbely sau alte cazuri îmi spun indirect faptul că există o stare de incertitudine sau o oarecare nesiguranță din partea celor care fac aceste dosare și le prezintă plenului. Nu sunt siguri că aceste dosare le vor reuși și vin cu a doua, a treia și nu știu în câte au ajuns în cazul doamnei Udrea. Trebuie să găsim o rezolvare la aceste situații inclusiv cele privind inadvertențele legislative sau între legislația penală și constituție. Chestiile acestea trebuie rezolvate pas cu pas. Aceste perioade mai tulburi ne-au demonstrat că sunt foarte multe probleme care nu au fost rezolvate la timpul oportun. Și v-aș da doar exemplul regulamentului Senatului care nu a fost adus în concordanță cu Constituția din 2003. Am rezolvat-o de-abia acum”, susține Attila, pentru presa locală. […]

  4. Normal ca nu le convine mafiotilor, deoarece se strange latul in jurul lor! Au furat destul tara asta, mai mult decat au jefuit in trecutromanii, hunii, tatarii,turcii si rusii la un loc.Oricum scapa usor, nemernicii astia ar trebui judecati pt genocid(din cauza lor romanul de rand a ajuns sa priveasca numai in pamant si a scazut natalitatea) si subminarea economiei nationale .

  5. un tradator, care a votat impotriva arestarii lui Sova… domnule Laszlo…de ce confundati cazul lui Borbely (care a fost scuzat aproape pe drept din cauza unui „denunt” de o pagina A4) cu cazul lui Sova, care se bazeaza pe documente/probe solide de intregi biblorafturi? ati facut o magarie in frunte cu partidul comunist UDMR

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.