Nici un judecător din cadrul instanţelor clujene nu deţine un certificat ORNISS (Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat), cu toate acestea, în instanţele clujene se judecă procese în care inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru nerespectarea Siguranţei Naţionale. În mod normal, pentru a avea acces la date privitoare la Siguranţa Naţională, orice persoană trebuie să deţină un astfel de certificat, altfel informaţiile sunt restricţionate.
În instanţele clujene sunt o serie de procese în care inculpaţii au fost trimişi în judecată în baza unor mandate de interceptare şi filaj făcute de ofiţeri din cadrul Serviciului Român de Informaţii (SRI) care au derulat aceste pentru nerespectarea prevederilor referitoare la Siguranţa naţională. Cazurile Apostu şi Bica, cel al spionului bulgar Stamen Stanchev, sau al fostului ministru Zsolt Nagy, ori dosarele Gazeta au fost instrumentate prin intermediul mai multor înregistrări şi filaje făcute de SRI sub “umbrela” nerespectării Siguranţei naţionale. Însă, ajunse în instanţă, aceste dosare au ajuns pe masa unor magistraţi care nu aveau certificate ORNISS.
“Se observă, totuşi, o mare reticenţă în obţinerea autorizaţiilor de securitate, cele mai multe
dintre ele argumentate conform celor reţinute la punctele de mai sus, precum şi inexistenţa în
cadrul majorităţii instanţelor a judecătorilor posesori, ori care au intenţia să solicite astfel de
certificate. Instanţa care deţine un număr relativ mare de judecători care au autorizaţii de acces
este Curtea de Apel Bucureşti, prin comparaţie cu Curtea de Apel Cluj, care nu are nici un
judecător cu autorizaţie la informaţii secrete de stat, deşi au avut 8 dosare pe rol în anul 2010,
în special în materie de secret de serviciu – 59 de judecători, dintre care 33 de judecători în
penal, 21 în civil, 2 în conflicte de muncă, 3 în contencios administrativ. Majoritatea cauzelor
având probe secret de serviciu, în număr de 43 în anul 2010, au fost pe rolul secţiei de
contencios administrativ, cu doar 3 judecători având autorizaţie”, arată un raport făcut de magistratul Georgiana Iorgulescu.
Siguranţa naţională ar putea încălca statutul judecătorului
În cadrul raportului, magistratul mai arată că modul în care se emit aceste certificate intră în contradicţie cu o serie de norme care reglementează statutul magistraţilor.
“Executivul, prin instituţiile care verifică “compatibilitatea” magistratului cu utilizarea informaţiilor clasificate, se substituie Consiliului Superior al Magistraturii, singurul for abilitat să se pronunţe în ceea ce priveşte profilul moral şi profesional al magistraţilor. Executivul, prin structurile subordonate, poate decide cărui magistrat îi emite autorizaţie de acces/certificat de securitate şi cărui magistrat nu îi emite un astfel de act având în felul acesta vocaţia “de a-şi alege” judecătorii care judecă o anume categorie de cauze, lucru care intră în conflict cu noţiunea de tribunal independent şi imparţial prevăzută de art.6, alin.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult, acordarea acestor autorizaţii de către preşedintele instanţei ori acţionarea de către vicepreşedinte în calitate de funcţionar de securitate (lucru valabil şi în cazul parchetelor), pot ridica suspiciuni cu privire la agrearea sau neagrearea de către Executiv a unor persoane cu funcţii de conducere, lucru inacceptabil pentru autoritatea judecătorească. De altminteri, aceste prerogative ale magistraţilor cu funcţii de conducere exced cadrului legal prevăzut de către Legile 303, 304 şi 317/2004. Se încalcă, astfel, principiul repartizării aleatorii a cauzelor, întrucât magistraţii nu au obligaţia de a solicita o astfel de autorizaţie, iar, în ipoteza unei cauze care are drept material probator documente clasificate, cutuma indică faptul că acel dosar este repartizat prin rostogolire până cade “aleatoriu” la un complet aflat în posesia autorizaţiei ORNISS. Acest lucru intră în coliziune cu acelaşi articol 6 al CEDO”, explică magistratul.
Verificările obligatorii în cazul cererii obţinerii certificatului ORNISS
a) dacă a comis sau a intenţionat să comită, a fost complice, a ajutat ori a instigat pe altcineva să comită (sau să intenţioneze să comită) acte de spionaj, terorism, trădare ori revoltă;
b) dacă a încercat, susţinut, participat, cooperat sau sprijinit acţiuni de spionaj, terorism ori persoane suspectate de a se încadra în această categorie ori de a fi membre ale unor organizaţii sau puteri străine inamice securităţii ţărilor membre ori partenere NATO sau complice ale reprezentanţilor acestora;
c) dacă este sau a fost membru al unei organizaţii care susţine ori încercă să răstoarne guvernul dintr-o ţară membră sau parteneră NATO ori să schimbe forma de guvernământ dintr-o ţară membră sau parteneră NATO prin mijloace violenţe, subversive ori prin alte forme ilegale;
d) dacă este sau a fost un susţinător al vreunei organizaţii descrise mai sus, la litera c), este sau a fost recent în relaţii apropiate cu membrii unor astfel de organizaţii, într-o formă care să ridice suspiciuni temeinice cu privire la siguranţa persoanei.
În 2007, Parlamentul României a adoptat o hotărâre privind accesul parlamentarilor la informaţii clasificate, prin care senatorii şi deputaţii nu mai au nevoie de certificat ORNISS. Încă din 2006, odată cu respingerea cererii de reexaminare a legii privind regimul informaţiilor clasificate, preşedintele ţării, primul ministru, miniştrii şi parlamentarii aveau acces la informaţiile secrete fără a mai avea nevoie de un certificat ORNISS. Deşi la acel moment Administraţia Prezidenţială argumentase, în cererea de reexaminare, că legea dă naştere unor vulnerabilităţi importante în sistemul protecţiei informaţiilor clasificate şi nu mai respectă reglementările NATO şi ale UE, majoritatea parlamentarilor nu au fost de aceeaşi opinie. Pe de altă parte, obţinerea certificatului ORNISS este obligatorie pentru orice membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), însa nu pentru preşedinte şi prim-ministru.
Răzvan Robu
